Gata, s-a terminat.
Am avut de ales între un liberalism amator, un socialism de buzunar (propriu), un populism fără mare conținut sub chelie, un radicalism urât mirositor și un verde inexistent. Ce a ieșit știm cu toții, sărmanul președinte fiind probabil silit de constituție să înghită broscoiul ce i-a rămas în gât.
Urmărind campania electorală, recunosc că am trăit stări foarte diferite. Îmi pregătisem, din vreme, și eu, o găleată cu noroi, din care să arunc, scriptic, feliile bine proporționate către beligeranții alegerilor, conform tradiției, adică în cei care inventaseră acest sport. Apoi, am început să le urmăresc discursurile pline de promisiuni, căutând fără mare succes vreuna aplicabilă și finanțabilă, deopotrivă. Am sfârșit prin a comuta canalul de televiziune la un meci de fotbal din prima noastră divizie.
Nu, rezultatul nu m-a făcut să cred într-o stabilitate pentru următorii 4 ani. Traseismul politic pentru lipirea de scaunul atât de greu cumpărat (pardon, dobândit) și mestecatul, în continuare, în ciorba parlamentară a DNA-ului atotprezent, vor face, desigur, ca, la sfârșitul acestui mandat, să avem o cu totul altă echipă de conducere, care să se milogească (din nou, inutil) pentru un nou mandat. Și totuși…
Și totuși, România, cât e ea de șubredă, aproape că dă lecții de stabilitate la suratele mai de firmă din Europa. Dacă am da sângele Europei la un laborator, să-i facem analizele, am găsi pe buletin cam următoarele rezultate, fără posibilitate de tratament imediat, dar cu foarte multe contraindicații:
Vitamina D
Această vitamină, de origine germană, care a ținut și ține corpul Europei în mișcare, mai ales în timpurile de criză, nu se va mai găsi în cantități suficiente pentru toți. Amenințată de viruși veniți din dreapta, politica germană își mută și ea scaunul mai la dreapta, pentru a ocupa aceste locuri pretențioase. Altfel spus, gata cu mâncărurile orientale importate în masă, gata cu banii a la grec; acum se urmărește adaptarea urgentă a organismului la fast food-ul american și revenirea la bucătăria originală: sățioasă, ce-i drept, dar grea la stomac.
Vitamina F
Contra durerilor cumplite de cap, dar și a traumelor psihice suferite de francezi, în acest an, existau, până de curând, două tratamente total opuse: cel a doctoriței Marie LePen, adepta unei curățenii radicale, inclusiv cu riscul, calculat, de a lăsa în urmă cadavre a tot ceea ce nu este original franțuzesc, și profesorul Hollande, fără îndemânare proprie, dar specialist în a delega totul spre farmaciile germane. Pe profesor l-au pensionat francezii, iar noul medic de gardă, Dr. Francois Fillon, este pregătit să opereze Franța pe creier: gata cu săptămâna de 35 de ore, gata cu pensia la 62 de ani, 500.000 de funcționari să-și ia pălăria, iar medicul de la externe să facă bine să învețe limba rusă, că va fi de mare viitor.
Vitamina I
Nu cred că mai ajută nici un tratament. Ultimul Italian care a crezut în el și-a dat demisia, în încercarea de a face din Italia un organism sănătos, de durată. Nicăieri în Europa nu s-au schimbat atâția doctori, la conducerea spitalului, de la război încoace, dar, de data asta, pericolul este mai iminent ca niciodată: sistemul bancar este la pământ, situația datoriilor se apropie de cataclismul grecesc, zecile de mii de imigranți din Africa pun piciorul întâi în Italia și, de acolo, pardon, nu îi mai ia nimeni. E foarte frumoasă, Italia! E foarte simpatică, Italia! E foarte bolnavă, Italia…
Vitamina GB
A decis să dispară cu desăvârșire din organismul european. Dar până și evacuarea pe ușa din dos nu se lasă fără dureri. Brexit-ul este o pastilă cumpărată de populație de la un vraci fără facultate și care le va da britanicilor mult mai multe maladii decât au avut înainte. Dacă economia britanică a crescut și s-a stabilizat spectaculos în ultimii 20 de ani, atunci asta se datorează, în primul rând, trenului european, de care și-au agățat vagonul. Degeaba dau vina, acum, pe pumnul de români care le-a luat job-urile, oricum, nedemne de un Gentleman cu ștaif, degeaba consideră ca au scăpat de aportul pe care-l plătesc în Europa, pentru ca banii să ajungă într-un sat prăpădit bulgăresc. Nu vor mai veni nici banii din acel sat pentru tractorul lor și nici nu vor mai poposi în centrele financiare din Londra. Nu exclud ca, în anul ce urmează, cuvântul anului să fie Brexitexit.
Putem continua lista durerilor și fără să mai apelăm la metafore: ungurii și-au făcut gard de sârmă ghimpată de jur împrejur și continuă să semnalizeze la dreapta, spre Europa, dar au întors volanul la stânga, spre Moscova. La rândul lui, domnul Putin schimbă repede vorba, când se discută despre imixiunea evidentă, pe cale electronică în alegerile din SUA, sperând că numitul Trump va fi (foarte probabil) mai fraier decât Obama. Iar, dincolo de Bosfor, împăratul Erdogan amenință cu o armată de bărci pneumatice, puse în mișcare spre Europa, dacă nu i se va permite reinvadarea osmană pe continent, fără viză pentru soldații de rând.
Visul unei Europe unite și la bine și la rău se apropie de o trezire dureroasă. Această Europă nu mai poate demonstra nimănui că statele din care este formată sunt egale în statut și, deci, egale și în drepturi. Încălcarea atâtor norme, considerate sfinte până acum câțiva ani, de către țări precum Ungaria, Polonia, Italia, Franța, sau chiar Anglia, nu numai că nu mai ridică niciun deget dojenitor la Bruxelles, dar găsește și copiatori, mulțumiți că își pot fierbe ciorba singuri, fără amestec de acolo.
Și, uite așa, bunul nostru fabulist, Grigore Alexandrescu, scrie noua teză europeană:
„Eu voi egalitate, dar nu pentru căței!”
Dan SCHNICK
dan.schnick@ziuacargo.ro
