Reprezint o companie care își desfășoară activitatea în România cu taxele plătite la zi, o companie care prestează servicii de transport pentru clienți interni. Mă lupt, în fiecare zi, cu infrastructura locală. Plătesc taxe, într-o măsură incomparabil mai mare decât cărăușii care abordează relații externe. Și, totuși, statul român mă așază în dezavantaj în fața lor…
Firmele care activează pe piața internă sunt tratate diferit, din punctul de vedere al impozitării, față de cele care fac transport extern. Nivelul de aproximativ 10 ori mai mic al diurnei deductibile ne dezavantajează puternic, așezându-ne în situația de a nu putea plăti șoferii la același nivel, din cauza taxelor suplimentare pe care trebuie să le plătim către stat, ținând cont că tot ceea ce depășește 42,5 lei pe zi diurnă este impozitat la nivelul salariului.
De ce, pe parcurs intern, șoferul are dreptul la numai 42,5 lei pe zi și la 87 de euro în afara granițelor? Cei care rămân în țară sunt șoferi de mâna a doua, iar cei care ies peste hotare sunt premium? Jobul nu este același? Din contră, aș spune. Este mult mai greu să faci față unei curse care se derulează pe plan intern, decât uneia externe.
N-ai autostrăzi, dar ai gropi. N-ai parcări, dar ai ambuteiaje. Nici măcar nu ești tratat cu respect, atunci când te duci să descarci, sau să încarci, la clienți. Stai cu orele… sau cu zilele… și uneori nu ai acces nici măcar la toaletă! Până la urmă, din diurnă, șoferii trebuie să se hrănească. Într-un supermarket din Germania găsești mâncare mai ieftină decât în România. De ce această diferență?!!! Toți ne aflăm în același spațiu comunitar. Mă întreb, în România, mănâncă șoferii din gunoaie?!
O cale sigură spre exportul de șoferi
Tot acest dezechilibru afectează vizibil piața și reprezintă unul dintre elementele care favorizează exportul de forță de muncă. Atenție, export încurajat de statul român care, oficial, nu agreează acest lucru. Este evident mersul lucrurilor. Într-o primă etapă, șoferul se angajează pe segmentul de transport național.
Este școlit, dar, pentru că noi nu îl putem plăti la același nivel ca pentru transportul internațional (în mare parte din cauza diurnei deductibile mult mai mici), pleacă la extern. Apoi cunoaște ofertele firmelor din afară, își urmează colegii și optează pentru un angajator străin. Noi, companiile românești care activează pe piața autohtonă, suntem defavorizate în acest context. Pierdem competitivitate. Iar statul nu mai încasează impozitul se salariu. Sunt mulți șoferi care au urmat acest traseu!
În condițiile în care nivelul diurnei deductibile ar crește, măcar, până la 40-50 de euro, noi le-am putea mări salariile cu 30-50%. Mulți ar alege să rămână alături de familii, pentru că diferențele de plată nu ar mai fi semnificative. Companiile care fac transport intern s-ar așeza mai bine pe piață. Ar putea investi în flota deja mult prea învechită. Și-ar putea plăti taxele în mod sănătos, pentru că, noi, cei care rămânem în țară, plătim roviniete, accize în carburantul achiziționat de la stațiile locale, TVA… Noi dăm de muncă service-urilor locale, achiziționăm anvelope din România… și lista poate continua.
Discriminare
Am primit, inclusiv, un punct de vedere din partea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care apreciază că diferența de impozitare este semnificativă, statul având obligația să trateze în mod identic toți șoferii, indiferent dacă efectuează transporturi în țară, sau străinătate.
Vrem condiții corecte și în ceea ce ne privește! Ar fi normal ca statul să nu îi discrimineze pe cei care contribuie, într-o mai mare măsură, la bugetul de stat. Oare cerem prea mult?…
Mircea MĂNESCU
Director General Ahead Logistics
