Calcularea răspunderii

Marfă avariată?! Cum se calculează repararea prejudiciului la care transportatorul este obligat?

Ca urmare a avalanșei de solicitări și dezbateri, atât din partea transportatorilor, cât și din zona juridică, pe tema răspunderii transportatorului, am considerat că, în articolul din această lună, putem atinge mai în detaliu modul de calcul al limitei de răspundere, astfel încât să putem ajuta transportatorii să își cunoască drepturile și obligațiile, așa cum în mod obligatoriu își au aplicabilitatea, conform reglementărilor legale referitoare contractului de transport.

Deși răspunderea cărăușului este o răspundere contractuală, guvernată, în dreptul comun, de principiul reparării integrale a prejudiciului, în domeniul transporturilor răspunderea sa se limitează – de regulă – doar la acoperirea prejudiciului efectiv, care și el este plafonat prin reglementări valorice ale despăgubirilor, ce diferă în funcție de modul de transport.

În transportul internațional, cuantumul despăgubirilor acordate în temeiul Convenției CMR în art. 23 par. 3 nu poate depăși 8,33 DST pe kilogram de masă brută lipsă, fiind sancționată cu nulitate absolută – în temeiul art. 41 CMR – orice stipulație prin care s-ar urmări aplicarea unei alte limitări decât cea reglementată în acest text de lege, astfel încât transportatorul, în calitate de prestator, beneficiază de răspundere limitată, sub protecția legii, doar pentru situațiile de culpă simplă, excepție făcând cele sub incidența art. 29 CMR.

Art. 23 Răspunderea transportatorului

Calculul limitei de răspundere la pierderea de elemente individuale ale expedierii, în anumite situații, este destul de dificil.

Din art. 23 CMR par. 3, trebuie înțeles, cel puțin în cazul ediției engleze și franceze și ediției originale obligatorii, că, la stabilirea limitării referitoare la suma răspunderii, este determinantă masa lipsă, și nu masa totală a expedierii. Determinantă pentru calcularea despăgubirii maxime la pierderile parțiale (și, de asemenea, la deteriorările parțiale) este masa cantității totale lipsă (respectiv deteriorată), însă nu masa elementelor individuale ale expediției, care a fost pierdută (respectiv deteriorată). Pentru stabilirea limitei superioare a despăgubirii, va fi, deci, masa generală a elementului pierdut din expediere, înmulțit cu 8,33 DST, fără a avea în vedere faptul că bunurile individuale pierdute sau pachetele au atins limita superioară a răspunderii sau nu.

Rezultă, deci, pentru pierderile parțiale, următoarea sumă pentru maximul de răspundere:

Suma maximă pentru răspundere este de 600 kg x (8,33 DST) ~ 10 EUR = ~ 6.000 EUR.

Ca exemplu, pot fi două situații diferite:

1. Varianta simplă și clară:

Transportatorul primește 3 comenzi de transport:

1. Client 1: 1.000 kg -> valoare 50.000 EUR;
2. Client 2: 4.000 kg -> valoare 200.000 EUR;
3. Client 3: 15.000 kg -> valoare 15.000 EUR.

Transport internațional – CMR. În urma unui accident, marfa este avariată în totalitate și răspunderea este după cum urmează:

1. Răspunderea față de Client 1: 1.000 kg x ~ 10 EUR (8,33 DST) = ~ 10.000 EUR;
2. Client 2: 4.000 kg x ~ 10 EUR = 40.000 EUR;
3. Client 3: art. 23,3 CMR nu se impune/aplică: 15.000 EUR.

Fiecărei comenzi de transport îi vor fi aplicabile, în mod obligatoriu, limitările din Convenția CMR. În concluzie, masa trebuie să fie separat calculată.

1. Varianta complexă:

Transportatorul primește o singură comandă de transport, cu trei partide de marfă, de la o casă de expediție.

Mai exact:

1.000 kg + 4.000 kg + 15.000 kg = 20.000 kg x ~ 10 EUR (DST) = ~ 200.000 EUR răspundere maximă față de casa de expediție.

Cu toate acestea, casa de expediție nu poate păstra diferența de sumă încasată de la cărăuș față de obligația sa individuală/per comandă/per client (Sender).

În concluzie, această teorie poate fi susținută și aplicată exclusiv în situația când marfa din camion, deși diferită atât ca valoare, cât și ca masă, face obiectul unei singure comenzi de transport.

Cu aceste explicații, sperăm că am putut ajuta companiile de transport în a înțelege și explica posibilele litigii ce au ca obiect marfa transportată, astfel încât să poată preîntâmpina situații conflictuale cu propriii clienți, situații care, din păcate, se pare că sunt din ce în ce mai greu de gestionat de către transportatori, aceștia fiind sub presiunea clientului, a sumelor de încasat pentru servicii de transport prestate și nu în ultimul rând, a lipsei de consultanță de specialitate în litigii și răspundere CMR.

Până luna următoare, când vom trata alt subiect, vă invităm să analizăm împreună situația din imaginea de mai jos:

Marfa din imagine s-a deteriorat pe durata transportului. Pentru a evita o coliziune cu un autoturism, șoferul a frânat brusc, astfel încât marfa din camion s-a deplasat. Beneficiarul/Destinatarul a refuzat să descarce marfa și i-a solicitat transportatorului despăgubire. Considerați că transportatorul trebuie să plătească pretențiile emise de beneficiar?

Alin Dicu

Branch Manager Asko International Insurance Broker

alin.dicu@asko24.com