Bazilica Sfântul Petru din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 mp, este cea mai mare biserică din lume și una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni din Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
După răstignirea lui Isus, care ar fi avut loc prin anul 33 al erei noastre, discipolul său, Petru, a devenit conducătorul și unul dintre principalii organizatori ai Bisericii creștine. După ce a predicat aproximativ 30 de ani prin zona Palestinei, a plecat la Roma, în anul 64. Acolo, Petru a fost martorul și victima persecuțiilor împăratului Nero. Potrivit tradiției creștine, el ar fi fost răstignit în circul împăratului și, conform lui Origene, ar fi cerut, ca o ultimă dorință, să fie răstignit cu capul în jos, nefiind demn de o moarte asemănătoare cu a lui Isus.
Se spune că Petru ar fi fost îngropat într-un cimitir din apropierea circului, mormântul său fiind marcat de o stâncă roșie. Primii creștini au construit aici un mic altar, unde veneau să se roage. Timp de aproape trei secole, mormântul sfântului a atras numeroși pelerini veniți din întreg Imperiul Roman și nu numai.
După Edictul de la Milano, din anul 313, care a pus capăt persecuțiilor creștinilor din imperiu, împăratul Constantin cel Mare a ordonat construirea unei biserici pe locul altarului. Construcția a avut loc între anii 318-329, fiind una dintre cele mai vechi biserici din lume. Edificiul era de formă bazilicală, în plan de cruce latină, cu un naos lung și două abside. Lungimea sa era una impresionantă pentru acele vremuri, aproximativ 110 metri.
Se spune că, la construcția sa, au fost aduse coloane și materiale de pe Muntele Templului din Ierusalim. Lăcașul avea absida orientată către apus, intrarea făcându-se pe partea dinspre oraș (ca și în prezent). Bazilica avea mai multe altare, în mijlocul său aflându-se altarul principal sub care se afla mormântul Sfântului Petru.
Încoronări imperiale și funeralii papale
De-a lungul timpului, edificiul a căpătat o mare importanță, datorită pelerinajelor la mormântul sfântului, dar și datorită faptului că aceasta era biserica principală a papilor, succesorii lui Petru în conducerea Bisericii. Ceremoniile ce aveau loc aici erau impresionante, mai ales funeraliile unui papă și investirea unuia nou. În ziua de Crăciun a anului 800, Carol cel Mare, regele francilor, a fost încoronat aici ca împărat al Sfântului Imperiu Roman de către Papa Leon al III-lea (795-816), punând bazele unei tradiții ce avea să dureze o mie de ani. În anul 846, Bazilica Sfântul Petru a fost jefuită și incendiată, împreună cu Bazilica Sfântul Paul, în urma unei incursiuni arabe asupra Romei. Papa Leon al IV-lea (847-855) a fost nevoit să restaureze lăcașul și să construiască un zid protector.
În secolul al XV-lea, bazilica era în ruină, din cauza incendiilor accidentale și a cutremurelor, fiind neglijată de papalitatea ce își mutase, pentru o scurtă perioadă de timp, sediul, la Avignon. După reinstalarea înapoi la Roma, Nicolae al V-lea (1447-1455) a fost primul papă care s-a preocupat de restaurarea locașului. El a ordonat demolarea Colosseum-ului și folosirea materialului său pentru repararea bisericii. Până la moartea sa, în anul 1455, au fost extrase aproximativ 2.522 de care cu material.
În anul 1506, Papa Iulius al II-lea (1503-1513) a luat decizia de a dărâma vechea bazilică și dea construi, în locul ei, un nou edificiu monumental. Cei mai buni arhitecți, pictori și sculptori ai Renașterii, printre care Michelangelo sau Bernini, au participat la construcția uriașei biserici. Lucrările au durat 120 de ani, perioadă în care au domnit aproximativ 20 de papi. În anul 1626, bazilica a fost finalizată și sfințită de către papa Urban al VIII-lea. A rezultat cel mai mare locaș al creștinătății, conținând sute de opere de artă de o valoare inestimabilă.
Arhitectura
Fațada, în stil baroc, este dominată de statuile Mântuitorului, a sfântului Ioan Botezătorul și a 11 apostoli (cea a sfântului Petru se găsește în interior). În mijloc, se află loggia binecuvântării papilor, de unde este împărțită binecuvântarea festivă „urbi et orbi”. Deasupra intrării principale, se poate admira mozaicul „Navicella”, de Giotto. Poarta centrală, de bronz, este o operă a lui Filarete și a fost concepută în 1445, pentru vechia bazilică. Poarta din dreapta se deschide numai cu ocazia „anilor sfinți”.
Planul bazilicii este în forma unei cruci latine cu trei „nave”. Între stâlpii navei centrale, de la transept la absidă, se găsesc 39 de nișe, fiecare cu statuia unui sfânt întemeietor al unui ordin religios. În interior, se poate admira un mare număr de statui în marmură, travertin sau bronz, printre care monumente funebre de Bernini (mormântul Papei Alexandru al II-lea), Antonio del Pollaiolo (mormântul Papei Inocențiu al VIII-lea), Arnolfo di Cambio (statuia Sfântului Petru) și de Antonio Canova (mormântul Papei Clement al XIII-lea).
De o neasemuită frumusețe este grupul sculptural „Pietà” al lui Michelangelo, realizat în tinerețe.
În mijloc, sub cupolă, se află altarul principal al papilor, dominat de un baldachin înalt de 29 metri, realizat în bronz, de Bernini. În cele patru coloane de susținere a cupolei, se află nișe ce conțin patru statui monumentale ale Sf. Andrei, Sf. Longinus, Sf. Elena și Sf. Veronica. În absidă, se găsește Scaunul episcopal al Sfântului Petru, susținut de statuile a patru sfinți învățători ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie și Sf. Ioan Gură de Aur.
Din apropierea coloanelor de susținere a cupolei, se coboară în grota Vaticanului, care reprezintă cripta bazilicii, unde sunt resturile clădirii inițiale și ale unui vechi cimitir, unde ar fi fost mormântul Apostolului Petru. Aici se găsesc numeroase morminte ale unor papi, cardinali și prinți laici.
Din punct de vedere artistic, bazilica Sfântul Petru reprezintă triumful barocului roman, într-un moment al istoriei europene în care Biserica Catolică încerca să se impună, ca prestigiu, față de creșterea puterii statelor naționale, Franța și Spania.
Bazilica „Sfântul Petru” este sediul principalelor manifestări ale cultului catolic și are o funcție solemnă cu ocazia celebrării sărbătorilor Nașterii Domnului, Paștelui, ritualilor din Săptămâna Mare, proclamării noilor papi și funeraliilor celor defuncți. (Sursa: Wikipedia)
Adaptarea: Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
