Atât grupurile de companii românești, cât și cele multinaționale, ce activează în domeniul transporturilor, se confruntă cu cerința de întocmire a dosarului prețurilor de transfer, fie în cadrul inspecțiilor fiscale, fie în mod obligatoriu, în cazul marilor contribuabili, pentru tipologiile de tranzacții ce depășesc anumite plafoane specific prevăzute de lege.
Autoritățile fiscale din România pun tot mai des pe agendă verificarea prețurilor de transfer, iar ajustările efectuate, în numeroase situații, pot afecta considerabil poziția fiscală a companiei.
Calitatea de „grup” este dată de două sau mai multe companii ce sunt afiliate, prin deținere – printre altele, prin asociat comun (persoană fizică sau juridică) cu dețineri de minim 25%, prin dețineri între ele de minim 25%, sau prin control (de exemplu, cazul a două companii afiliate în care una dintre ele are asociat o persoană fizică cu participație de minim 25%, iar cea de-a doua companie are aceeași persoană fizică drept administrator, chiar dacă nu și asociat).
Prețul la care se transferă bunuri sau se prestează servicii între persoanele afiliate reprezintă preț de transfer, având cerința de a fi stabilit în concordanță cu principiul valorii de piață.
Concret, prețul pentru o tranzacție realizată între părți afiliate trebuie să fie la nivelul prețului la care ar fi fost încheiată o tranzacție similară între părți independente.
Practic, cerința de întocmire a dosarului prețurilor de transfer nu este împovărătoare doar din perspectivă administrativă (pentru că trebuie contractați consultanți specializați, folosite baze de date relevante în domeniu, furnizarea de către reprezentanții societății de informații detaliate cu privire la grup, societate și cu privire la tranzacțiile intra-grup desfășurate), ci poate deveni foarte împovărătoare, atunci când în contabilitate nu există centre de cost separate pentru tranzacțiile intra-grup și cele efectuate cu independenți, și nici chei de alocare care să permită o alocare rațională și rezonabilă a tuturor costurilor operaționale între costurile aferente tranzacțiilor intra-grup și celelalte.
Mai mult, dacă rezultatele analizelor economice relevă că tranzacția analizată nu respectă principiul valorii de piață, se poate considera că veniturile și cheltuielile înregistrate de părți în urma tranzacției nu sunt corect reflectate, cu impact asupra impozitelor plătite de companie.
Tranzacții intra-grup specifice transportatorilor
Din practica întâlnită în domeniu, există anumite tipologii de tranzacții intra-grup specifice grupurilor de transportatori, precum: prestarea/achiziția de servicii de transport, de service auto, de servicii de logistică, de servicii de închiriere (mijloace de transport/spații de birouri/spații industriale/terenuri), acordarea/primirea de împrumuturi (pentru care stabilirea nivelului dobânzii ce trebuie utilizată între părțile implicate în tranzacție este o provocare), de servicii administrative, de servicii de management, vânzarea/achiziția de mijloace de transport, de mărfuri, de anvelope, de carburant, refacturări.
Toate aceste tipologii de tranzacții, precum și oricare altele suplimentare, trebuie avute în vedere la întocmirea dosarului prețurilor de transfer.
Recomandarea este ca dosarul prețurilor de transfer să fie întocmit proactiv, înainte de a fi solicitat în cadrul unui control fiscal.
Pe de o parte, acesta poate conferi managementului companiei o imagine fidelă a anumitor indicatori financiari, inclusiv alternative pentru maximizarea acestora, iar, pe de altă parte, în cadrul unei inspecții fiscale, există un termen limitat, deseori insuficient în contextul amplului proces de colectare și prelucrare a datelor, pentru întocmirea și prezentarea dosarului prețurilor de transfer. Mai mult, în cazul unor rezultate negative, depistarea din timp a riscurilor de ajustare permite și identificarea alternativelor de a diminua aceste riscuri.
Oana RADA
partener Darian DRS Tax
oana.rada@darian.ro
0766.534.231
