Deși gama Sprinter pare a fi cu noi „de când lumea”, producătorul german nu neglijase segmentul vehiculelor comerciale nici înainte.
Anul 1977 a fost a fost cel în care a debutat inovația Mercedes-Benz denumită TN/T1 sau Transporterul din Bremen, dat fiind faptul că acolo se afla fabrica unde au fost construite versiuni ale vehiculului. Asta până în 1983-1984, atunci când fabrica a fost mutată, bucată cu bucată, la Düsseldorf.
Origini
Primele modele TN/T1 a fost disponibile sub formă de microbuz sau echipate cu benă sau pat de marfă plat. O versiune de cabină dublă a fost oferită pentru ultimele două configurații enumerate.
Au fost trei variante de ampatamente din care clienții puteau alege, iar masa tehnică maxim admisă ce putea fi transportată varia între 2,55 și 4,6 tone. Motoarele pe benzină sau diesel construite de Mercedes-Benz au fost disponibile ca soluții de echipare ale șasiului proaspăt conceput, acestea transmițând puterea punții spate.
Cele mai populare versiuni cu tracțiune integrală ale Mercedes-Benz TN/T1 au fost făcute de carosierul Iglhaut, prin adaptarea unor elemente prezente pe modelul G-Wagen pe șasiul lui TN/T1.
Autoutilitara TN/T1 rezultată a fost, de asemenea, utilizată ca vehicul de bază în cazul conversiilor pentru camperi, mașina fiind mult mai mare decât Volkswagen Transporter, celălalt important jucător de pe piață. Cei mai apropiați concurenți europeni au fost Volkswagen LT și Ford Transit.
Particularități tehnice
Denumirile interne ale șasiului (Baumuster, „BM”) sunt: 601 (MTMA 2,55-2,8 t), 602 (MTMA 3,2-3,5 t) și 611 (MTMA 4,6 t). Seria de vehicule comerciale TN/T1 includea modelele 207 D, 208, 307 D și 308.
Producția a debutat în aprilie 1977, iar gama inițială era alcătuită din două tipuri de motoare și patru clase de greutate, după cum urmează:
- 207 D, 208 – MTMA 2.550 kg sau 2.800 kg
- 307 D, 308 – MTMA 3.200 kg sau 3.500 kg
- 207 D, 307 D – motor diesel cu patru cilindri, de tip OM 616, de 2.404 cmc și 65 CP, aproape același motor ca cel ce echipa modelele Mercedes-Benz 240D (W123) și 240GD (460).
- 208, 308 – motor pe patru cilindri pe benzină, de tip M 115, de 2.307 cmc și 85 CP M 115, aproape același motor ca în Mercedes-Benz 230 – ediția de export, cu compresie scăzută.
În ceea ce privește preferințele publicului, aproape 90% au optat pentru motorul diesel și puțin mai mult de 10% pentru motorul pe benzină.
În timp ce motorul pe benzină a fost utilizat în principal pentru ambulanțe, autocamioane, autoutilitare speciale pentru zonele reci, cumpărătorii comerciali au preferat motorul diesel, pentru consumul redus de combustibil și fiabilitatea mai bună.
În Marea Britanie, inițial au fost oferite doar motoare diesel, dar întrucât piața britanică optase în proporție de 80% pentru benzină, la momentul respectiv, vânzările au fost mai mici decât previziunile.
Pentru 1982, au fost adăugate modele pe benzină, iar vânzările au crescut imediat cu 80 la sută.
Deja puterile oferite de propulsoarele cu 4 cilindri erau foarte bune, astfel că 307D a fost unul dintre cele mai rapide van-uri diesel din categoria de 3,5 tone din Europa de la sfârșitul anilor ’70.
Echiparea de nivel scăzut a însemnat că autoutilitarele erau capabile să tragă mai mult și să utilizeze mai bine puterea disponibilă. Aceste elemente au rezultat și într-o economie de combustibil surprinzător de bună, ținând seama de dimensiunile mari și de greutatea vehiculului.
Din septembrie 1981, s-au adăugat 407 D, 409 D și 410 cu o masă tehnică maxim admisă de 4.600 kg. 409 D avea un motor diesel mai mare și mai puternic, cu cinci cilindri, 2.998 cmc și 88 CP. Acesta a fost motorul OM 617, care a fost folosit și în autoturismul Mercedes-Benz 300D și 300GD G-Wagon.
Alte îmbunătățiri au mai fost aduse de-a lungul perioadei de producție, dar au fost minore. Motorul OM616 a fost printre elementele ce au suferit modificări, având chiulasa modificată și mai puțin alezat, ceea ce i-a scăzut capacitatea de la 2.404 la 2.399 cmc, dar l-a făcut să producă ceva mai multă putere (72 CP) și a fost cuplat cu o cutie de viteze cu 5 trepte, în loc de clasicele versiuni cu 4.
În toamna anului 1988, au fost oferite două noi motoare diesel – OM 601/23 și OM 602/29 – care au primit premiul „Diesel 1989”.
Căderea cortinei
După 18 ani de producție, 970.000 unități Bremer Transporter au fost fabricate. În 1995, după 18 ani de producție, seria TN/T1 a fost întreruptă, fiind înlocuită de „Sprinter” T1N.
În Filipine, modelul a mai fost continuat o perioadă, dar nu sub numele de Mercedes-Benz TN/T1, ci Togo Atlas, fiind asamblată de producătorul local, Morales Motors. Togo Atlas oferea, de asemenea, versiunile microbuz sau cabină de șasiu pentru „titi-care” și camioane utilitare.
sursa: wikipedia.com, en.wheelsage.org
Alexandru STOIAN
alexandru.stoian@ziuacargo.ro
