Mazars, firmă internațională de audit și consultanță în afaceri, a publicat cea de-a 9-a ediție a studiului regional privind regimurile fiscale din Europa Centrală și de Est (ECE). Ghidul fiscal al Mazars în ECE analizează și centralizează modificările fiscale din 21 de țări și se concentrează atât pe costurile cu forța de muncă și impozitele indirecte, cât și pe diferitele aspecte ale impozitării întreprinderilor și prețurile de transfer.
Precizările transmise ZIUA CARGO:
Pandemia globală a impus mai multe modificări ale sistemelor fiscale din regiune, însă studiul se concentrează pe tendințele pe termen lung, deoarece deciziile de investiții sunt cel mai bine susținute de analiza tendințelor și a modificărilor regimurilor fiscale regionale, atât din punct de vedere istoric, cât și geografic.
Lista țărilor din ghidul fiscal Mazars s-a extins constant în ultimii ani, ediția 2021 prezentând date din 21 de țări: pe lângă țările din Grupul Vișegrad, sunt prezentate și Germania, Austria, Rusia, Ucraina și Țările Baltice. Studiul anual își propune să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra regimurilor și politicilor fiscale din țările enumerate, astfel încât scutirile fiscale introduse temporar în contextul pandemiei de coronavirus nu au făcut obiectul studiului din acest an.
„Anul acesta, peisajul fiscal românesc este marcat de măsuri de atenuare a efectelor pandemiei de COVID-19, ca un mijloc de a asigura o direcție solidă de redresare economică. Măsurile de stimulare fiscală, precum amnistia fiscală, vizează consolidarea colectării veniturilor bugetare, împreună cu o creștere a conformității contribuabililor. Autoritățile fiscale române accelerează pașii pentru lansarea proiectelor de digitalizare care facilitează legătura și comunicarea cu contribuabilii pentru a facilita, de asemenea, atingerea unui nivel mai bun de conformitate. În viitor, redresarea economică se poate traduce într-un număr tot mai mare de audituri fiscale”, a menționat Edwin Warmerdam, Partner, Head of Tax, Mazars România.
În 2021, impozitele și contribuțiile legate de muncă și salarii au continuat să scadă, însă ratele lor reale variază în funcție de regiune. În timp ce România, Bulgaria, Ucraina și Ungaria aplică în continuare impozite pe venit forfetare, alte țări, precum Republica Cehă, Austria, Germania, Slovenia, Croația și Slovacia, utilizează rate de impozitare pe venit progresive.
Media regională a costului salarial total al angajatorilor rămâne neschimbată, la 160% din salariile nete, însă această valoare variază semnificativ de la o țară la alta. La impozite și contribuții, raportul dintre costurile angajatorului și salariile brute este în medie de 15%, dar există o diferență de peste 30 de puncte procentuale între cele mai mici și cele mai mari contribuții ale angajatorului. Cele două extreme (contribuții de sub 5% în România și peste 30% în Slovacia) evidențiază, de asemenea, limitele comparabilității sistemelor fiscale respective.
Țările din regiune prezintă cea mai mare variație a nivelurilor salariale. Salariul minim în țările V4 variază între 400-630 de euro, este semnificativ mai mic în Balcani și Ucraina și rămâne la mare distanță de valoarea de aproximativ 1.700-1.900 de euro din Germania și Austria. Până în 2021, însă, salariul minim în euro a crescut semnificativ în mai multe țări (Bosnia, Serbia și Letonia).
În România, începând cu 1 ianuarie 2021, salariul minim lunar brut garantat în plată, fără a include bonusuri sau alte majorări, a crescut la 2.300 de lei. Salariul minim brut lunar pentru perioada 1 ianuarie 2020 – 31 decembrie 2028 în sectorul construcțiilor este de 3.000 de lei pe lună.
Nivelul salariului mediu în euro a crescut cel mai mult în sectorul privat, cu 14% în Germania, dar și cu 5-10% în Slovacia, Croația, Letonia și Macedonia de Nord. În acest moment, valoarea salariului mediu în România este de aproximativ 5.429 de lei.
TVA și noile reguli pentru e-commerce
În ultimul an nu a existat nicio modificare a cotelor de TVA în întreaga regiune, unde cotele standard de TVA sunt în medie de 21%, dar cu diferențe majore între țările examinate. Cotele standard de TVA de 27% și 25% din Ungaria și Croația rămân foarte ridicate. Prin comparație, în Germania, unde salariul mediu este deja aproape de 4.000 de euro, cota standard de TVA este de 19%.
Regulile comerțului electronic internațional au fost, de asemenea, transformate de la 1 iulie 2021. La nivelul UE, o schimbare semnificativă a impozitării TVA este reprezentată de extinderea OSS (Single Window System, fostul sistem MOSS, care se aplică numai serviciilor de telecomunicații, radio, televiziune și servicii electronice) pentru vânzarea la distanță către persoane fizice în general, și către toate serviciile furnizate entităților neimpozabile, cu condiția ca locul de livrare a serviciului să coincidă cu statul membru de utilizare efectivă.
„Anul 2021 a condus la o evoluţie accelerată a trendurilor din sfera fiscalităţii începute înainte de debutul pandemiei de COVID-19. În majoritatea ţărilor din regiune, anul acesta a început cu obligaţii suplimentare de raportare pentru contribuabili în relaţia cu autorităţile fiscale odată cu intrarea în vigoare a prevederilor Directivei DAC6 privind anumite aranjamente transfrontaliere. Aceasta are potențialul să genereze o atenție sporită asupra practicilor de planificare fiscală internațională, abordare ce anul trecut a fost întârziată date fiind circumstanțele extraordinare generate de criza sanitară globală. În mod special în România, începutul anului 2021 a fost marcat de o creștere semnificativă a numărului de inspecții fiscale şi o abordare mai agresivă din partea autorităților în modul de interpretare şi aplicare a legislației fiscale. Totuși, un aspect pozitiv ce a putut fi observat se referă la adoptarea mijloacelor electronice de comunicare în timpul inspecțiilor, ce a făcut procesul mai eficient în multe cazuri”, a menționat Lucian Dumitru, Tax Director, Mazars România.
Impozitul pe profit
Rămâne evident că țările din regiune pun un accent foarte diferit pe impozitarea veniturilor companiilor: există o diferență de 22 de puncte procentuale între cele mai mici și cele mai ridicate rate ale impozitului pe profit. Germania are cea mai mare rată a impozitului pe profit (31%), cele mai mici fiind în Ungaria și Muntenegru (9%), în timp ce rata principală a impozitului pe profit în țările din regiune este de obicei cuprinsă între 15-20%. În România, rata generală a impozitului pe profit este de 16%.
Cu toate acestea, limitele concurenței fiscale devin din ce în ce mai vizibile. Pe de o parte, nu există nicio țară în care rata impozitului pe profit să fi fost redusă, în timp ce Uniunea Europeană încearcă, de asemenea, să limiteze în mod activ concurența fiscală. Obiectivul UE este de a stabili un cadru comun pentru impozitarea companiilor sau, cel puțin, de a preveni aplicarea celor mai nocive tehnici de evaziune fiscală în statele membre. Un instrument important în acest efort este Directiva privind practicile de evitare a obligațiilor fiscale (ATAD, Directiva 2016/1164 CE), care este obligatorie pentru statele membre începând cu 1 ianuarie 2019. Adoptarea acestui set de norme UE, inclusiv cele privind restricțiile deducerii de dobânzi, a fost cea mai mare provocare din ultimii ani.
Standardizarea offshore (controlled foreign company – CFC) este, de asemenea, una dintre preocupările importante ale ATAD.
Planurile de introducere a unui impozit minim global va schimba fundamental viitorul impozitării companiilor și stadiul concurenței fiscale între țări.
Fără excepție, țările din ECE care aplică impozitarea tradițională a companiilor permit reportarea pierderilor achiziționate în anii precedenți și posibilitatea de compensare a acestora cu baza fiscală pozitivă din anii următori. Această opțiune poate fi utilizată de obicei doar pentru o anumită perioadă de timp, de obicei între 5 și 7 ani, iar în unele locuri doar între 3 și 4 ani. În prezent, 7 țări permit reportarea nelimitată a pierderilor.
În ceea ce privește impozitul pe profit, este de remarcat faptul că Ungaria și Lituania încă nu aplică impozitul reținut la sursă pe veniturile din capital. Începând cu anul 2019, impozitarea de grup a început să fie aplicată și în Ungaria, anterior existând doar în Austria, Polonia și Bosnia și Herțegovina.
Prețurile de transfer
Până în 2021, reglementările privind prețurile de transfer au apărut în regimurile fiscale din aproape toate țările, cu excepția Muntenegrului. Raportarea pe țări (CbCR) a OCDE, menită să îmbunătățească transparența, pune la dispoziția autorităților fiscale locale informațiile necesare pentru evaluarea riscurilor fiscale.
În ceea ce privește prețurile de transfer, cea mai mare provocare din ultimul an a fost, fără îndoială, răspunsul la consecințele pandemiei globale. Criza a transformat nivelurile de profit preconizate, multinaționalele au fost nevoite să își schimbe structurile de calcul al prețurilor, dar rămâne întrebarea în ce măsură autoritățile fiscale vor accepta sau vor contesta bazele fiscale care vor fi semnificativ mai mici decât în anii precedenți.
Decizia G7 de a introduce un impozit global minim stabilește o cale clară către ceea ce va urma în ceea ce privește viitorul impozitării companiilor. Încă nu se întrevede capătul drumului, însă este clar că multinaționalele vor avea din ce în ce mai puține oportunități de a aplica mecanismele de transfer al profiturilor.
„Grupurile multinaționale prezente în regiune trebuie să ia în considerare schimbarea abordării axată numai pe îndeplinirea cerințelor locale de documentare a prețurilor de transfer, într-o abordare transparentă care presupune încheierea de Acorduri de Preț în Avans (APA) cu autoritățile fiscale locale, care oferă certitudine pe termen lung privind metodele de stabilire a prețurilor”, a menționat Liviu Gheorghiu, Transfer Pricing Senior Manager, Mazars România.
