Este noapte! Și totuși, câteva camioane își așteaptă rândul… Lumina dată de cele câteva becuri palide este suficientă pentru a vedea starea lor deplorabilă. În cel mai rău caz, ar trebui să fie pe ultimul lor drum către un parc de dezmembrări și, dacă l-ar face pe propriile roți, ar fi deja o realizare. Însă aceste camioane nu se pensionează, ci își așteaptă rândul la ITP. Evident, nu au cum să îl obțină. Și totuși…
În ultimii 10, poate chiar 15 ani, societatea românească trăiește pe o graniță. În timp ce anunțăm, constant, pași importanți de modernizare a mediului de afaceri, care implică inclusiv respectarea regulilor impuse de lege, în timp ce sunt descoperite cazuri, mai mult sau mai puțin răsunătoare, de corupție, ce în mod firesc ar trebui să descurajeze fenomenul… avem, în continuare, un procent mare de „business” care „se descurcă”. Iar toleranța societății, în general, dar și a autorităților pentru deviații evident grave, este la un nivel (încă) înfiorător de mare.
Din cauza acestei tranziții lungi, în ultima vreme observ în piață acutizarea unui fenomen îngrijorător – dezamăgirea. Doar că, acum, are efecte vizibile. Firme de transport cu vechime pe piață, cu patroni care au trecut prin toate etapele istorice ale afacerilor private, din anii `90 încoace, renunță la activitate. Este foarte interesant faptul că nu lipsa profitului îi determină să oprească motoarele, ci efortul prea mare pe care îl implică activitatea și, mai ales, compromisurile pe care sunt obligați să le facă.
Statisticile sunt implacabile – numărul firmelor de transport a crescut foarte puțin, însă parcul auto licențiat s-a diminuat, în ultimul an, cu peste 4.000 de camioane, conform datelor ARR. O graniță a fost trecută și, pentru cei care sunt implicați în piața de transport și logistică, ar trebui să fie, deja, evident că nu mai merge așa. Cei care sunt dispuși, în mod benevol și pentru că acesta este ADN-ul lor de oameni de afaceri, să își organizeze activitatea astfel încât să respecte regulile… au făcut-o deja. „Bandiții” nu o vor face decât forțați!
Devine tot mai iritant să vedem măsuri inventate pentru ameliorarea situației, care fie nu au nici o șansă să fie adoptate într-un viitor previzibil, fie nu vor avea nici un efect.
Mai este cineva care are îndoieli? Primul pas, obligatoriu pentru a putea merge înainte, este legat de control – modern, profesionist și, mai ales, independent. Nu numai că suntem încă departe de acest obiectiv, fără de care putem spera, în cel mai bun caz, la o stagnare a pieței, dar nici măcar nu este asumat în mod deschis – nici la nivel administrativ, nici în rândul reprezentanților mediului de afaceri.
Se vorbește, adesea, despre ratarea obiectivului de unitate în rândul patronatelor din transporturi… Niciodată nu vei obține unitate, atâta vreme cât elemente importante ale activității sunt imorale și ilegale. Este incredibil cât de multe știu patronii, unii despre ceilalți, dar continuă să coexiste, pe o piață care se încăpățânează să impună principiul „este loc pentru toată lumea” (deși poate că nu ar trebui) – ITP-uri făcute fără ca autovehiculul să fie prezent, sau obținute pentru camioane aflate într-o stare de degradare tehnică ce pune în pericol siguranța pe șosele, șoferi obligați să meargă cu două carduri sau angajați și apoi forțați să își dea demisia, pentru a elimina de tot taxele plătite către stat… și lista continuă, cu măsuri care mai de care mai inovatoare, pentru optimizarea costurilor.
Care este cea mai gravă dintre aceste „inovații”? Oboseala extremă a șoferilor profesioniști, hărțuiți să parcurgă cât mai mulți kilometri, starea jalnică a parcului auto, supraîncărcarea camioanelor, evaziunea fiscală…
Răspunsul funcțional nu poate veni decât de la autoritățile de control. Și trebuie să vină repede! În caz contrar, vom avea stagnare, pierdere de cotă de piață la nivel european, personal tot mai slab pregătit și, cel mai grav, accidente tot mai multe, mai bizare și mai distructive.
Alături de dezamăgirea provocată de intrarea prea lentă într-o normalitate acceptabilă, a mai apărut ceva – tot mai multe firme românești care își deschid sucursale în țări occidentale (din cauza PM 1 sau din rațiuni legate exclusiv de afacere). Sunt încă puține, însă reacțiile sunt grăitoare. Zilele trecute, unul dintre acești patroni îmi spunea că este decis să își înmatriculeze majoritatea flotei în Germania. „Păi asta nu înseamnă costuri mai mari?”, am întrebat. „Ba da, însă autoritățile de acolo știu să îți asigure condițiile pentru a fi cât mai eficient. În plus, nu există concurență neloială, în piață există respect… Totul este mult mai simplu!”
Rezultatul: inclusiv șoferii, angajați, acum, pe firma din Germania nu mai vor să atingă România, nici măcar prin curse dus-întors.
Crearea și respectarea standardelor nu înseamnă doar bariere care trebuie ocolite, ci, în primul rând, premisele pentru o viață mai bună și mai sigură. Iar, astăzi, diferențele parcă se văd mai mult ca niciodată.
Este o graniță! Vom reuși să o traversăm în direcția corectă?
Nemții au o expresie care îi încurajează în momentele dificile – Kopf hoch!
Asta ar trebui să facem și noi – capul sus, este timpul să fim puternici pentru a merge mai departe… pe bune!
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
