Suntem în anul 2030! Multe dintre fostele clădiri de birouri au devenit centre rezidențiale, culturale și pentru întâlniri de afaceri. Calculele de productivitate le-au arătat, în ultimii șapte ani, patronilor că munca desfășurată adunând oameni mulți în clădiri administrate foarte costisitoare nu este eficientă. În afara fabricilor, toate posturile care presupun muncă intelectuală au fost delocalizate, iar în aceste condiții managementul clasic al oamenilor s-a perimat.
Producția și fabricația au avut de întâmpinat mari probleme, în primii ani ai ultimei decade, din cauza crizelor energetice și lipsei materiilor prime ieftine. În timp, anumite produse care înglobau energie multă și materie primă în exces au dispărut, de nevoie, din lipsa atât a energiei, cât și a materiilor prime, și au fost înlocuite cu bunuri mai puține și împărțite în comun, cel mai elocvent exemplu fiind autoturismele. Oamenii au deprins un simț al proprietății mai relaxat, iar noile generații s-au dovedit a fi mai puțin doritoare să dețină proprietăți, mașini, spații de locuit sau alte bunuri.
Preeminența industrială și economică a Chinei, la nivel mondial, a creat o schimbare a percepției asupra felului optim prin care oamenii pot fi conduși: Occidentul și-a dat seama că angajații oricărei firme au nevoie de scopuri precise, clare și urmărite asiduu în timp. China a demonstrat acest lucru în ultimii 50 de ani și a ajuns unde a ajuns exact datorită acestui model.
Dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale din ultimii șapte ani a eliminat din viața oamenilor munca rutinieră, rămânându-le creativitatea. Firmele câștigătoare nu mai sunt cele care concurează și se bat în prețuri, ci acelea care pot adăuga valoare cât mai multă produselor și serviciilor lor, prin inovație și creativitate înglobată. Valoarea poate fi adăugată doar dacă ai o forță de muncă înalt creativă.
Modelele delegative de organizare a muncii distributive au proliferat: ceea ce se știa cu 10 ani în urmă despre firme ca Semco, Morning Star, Havi, Haier și altele asemenea lor a devenit informație comună și accesibilă tuturor și din ce în ce mai multe firme copiază aceste feluri de organizare a muncii, care cresc autonomia în gândire și acțiune a oamenilor.
Toate aceste influențe:
- nevoia unui scop clar, precis, asumat și urmărit cu asiduitate, desprinsă din modelul chinez
- nevoia de creativitate, desprinsă ca o necesitate a diferențierii economice
- lipsa nevoii de un management strict și formal asupra proceselor de lucru, desprinsă ca o necesitate de a face față nevoii de libertate de gândire a noilor generații
- modelele avansate de management delegativ…
… au dus la existența unei mulțimi de feluri de organizare a muncii, diferite între ele, toate căutând eficiența.
În căutarea eficienței
În 2030, oamenii sunt încă în căutarea modelului perfect de organizare a muncii, dar, spre deosebire de anii 2020, sunt mult mai predispuși să experimenteze și să exploreze variante noi, în căutarea eficienței.
Criza climatică, îngustarea accesului la energie și materii prime, avansul tehnologic, emanciparea generațiilor noi și demonstrația de forță a modelului capitalist autoritar chinez toate au contribuit la această disponibilitate mai mare pentru experimentare.
În 2030, poveștile importante care bântuie jurnalele de știri sunt cele referitoare la agravarea crizei climatice, a lipsei materiilor prime și la încercarea de a stabili prospecțiuni miniere în spațiu, cele referitoare la pierderea de către modelul capitalist occidental a cursei către eficiență, cele referitoare la creșterea demografică a Africii și cele referitoare la implicațiile folosirii inteligenței artificiale în toate domeniile vieții.
Oamenii au ajuns la răscrucea unor decizii etice și morale importante, referitoare la scopul și rostul muncii și vieții, întrebarea cheie fiind: „Pentru ce contează să trăiești într-o lume în care resursele se împuținează, mașinile înlocuiesc munca rutinieră și nu știi nimic precis și definitiv în legătură cu cel mai eficient mod de a munci?”
Oamenii au nevoie de o viziune puternică, nouă, care să îi anime și să le dea speranță. Dar politica națională își atinge, în acești ani, limitele, puse în paranteză de puterea cu care mentalitatea noilor generații zguduie formalismul celor de la putere. Din ce în ce mai mulți președinți și executivi ai politicilor naționale sunt din generația tânără și provoacă establishmentul.
Cu toate că nevoile de bază și nesiguranța satisfacerii lor împing, în continuare, pe cei mai mulți oameni către corupție, în toate formele ei, oamenii au ajuns să cunoască și povești alternative, mai optimiste. Curentele de opinie pro-ecologie, pro-știință, pro-raționalitate au din ce în ce mai mulți adepți și clivajul față de cele bazate pe convingeri populare, superstiții, mituri și cutume înrădăcinate este din ce în ce mai radicalizat.
În 2030, rostul muncii se află la intersecția tuturor acestor narative. Echilibrul dintre ele este unul precar. În fizică, acest gen de echilibru se numește indiferent: de aici lucrurile o pot lua în orice direcție, pentru că orice direcție este posibilă.
Totul pare să depindă de apariția unei viziuni funcționale comune și optimiste. Și toată lumea pare să aștepte această viziune.
George BRAGADIREANU
bragadireanugeorge@gmail.com
