Dacă un șofer fură motorină, ar trebui dat afară și, chiar, anunțată poliția. Însă, dacă patronul nu îl plătește la timp, sau îl plătește foarte prost, atunci poate că este corect să își asigure traiul… prin alte metode… mai ales dacă patronul are mașină scumpă. Sau atunci când patronul îl pune să depășească timpii legali de conducere, șoferul ar putea să abandoneze camionul undeva, prin Europa, sau chiar să alerteze autoritățile în legătură cu practicile ilegale ale patronului. Însă nu ar mai fi corect să facă aceste lucruri dacă patronul îl plătește în plus pe șofer pentru orele suplimentare de lucru.
Dacă un client de transport sau o casă de expediții oferă tarife mici, transportatorii nu ar trebui să mai preia comenzi de la ei. Însă, dacă plătesc dus-întors… Sau dacă expeditorul asigură legături și unele segmente sunt plătite mai bine… Plata „la negru” este ilegală… dar este ok dacă șoferul este de acord cu ea…
Lista „regulilor” continuă, însă, deja, sunt puțin amețit. Sunt practici clar incorecte… însă… în anumite condiții…
Este un adevărat cod al practicilor, cunoscut doar de către profesioniștii industriei și… Respectat!
Se întâmplă în România!
Din nou, am participat la un eveniment… ciudat. Sunt tot mai multe în ultima vreme. S-a lansat un mare depozit… o investiție impresionantă… un centru logistic remarcabil… Însă, în cadrul evenimentului, nu s-a discutat de bani! Au fost prezentate spațiile moderne, sălile de relaxare, mesele de ping-pong, terenul de fotbal, stațiile de alimentare pentru camioane electrice și CNG, panourile solare de pe acoperiș, echipamentele sigure și o organizare care asigură pentru angajați optimizarea muncii… Atât de bine și ușor merg lucrurile, încât un număr mare dintre angajați sunt femei. Și – să nu uit – au vopsit clădirea cu o vopsea specială care nu doar arată bine, dar asigură și preluarea și neutralizarea noxelor din aer… Ce să mai comentăm: „Laser, frate!”
Ideea este că… nu am putut să pun nici o întrebare. Adică, a fost o conferință de presă și puteam să întreb… însă, mi s-a părut… am simțit că aș fi „murdărit” ceva frumos, deosebit… ceva ce, la nivel de societate, așteptăm de foarte mulți ani. O definim ca „normalitatea care tot întârzie”, „ca în vest”, „așa cum ar trebui”… Mi s-ar fi părut complet deplasat, în acest context, să întreb despre tarifele pe care le oferă transportatorilor, sau despre ce condiții oferă șoferilor care vin la încărcare, sau despre cum reduc costurile pentru a rămâne competitivi, pe o piață cu o concurență „criminală”.
Se întâmplă în România!
Este la modă, în ultima vreme, discuția despre oceanul albastru și oceanul roșu. Cel roșu înseamnă un mediu de afaceri cu o concurență acerbă (plin de rechini), în care toți jucătorii încearcă să se distrugă între ei, în special prin prețuri. Oceanul albastru este un loc calm, fără competitori – firmele care funcționează aici se concentrează exclusiv pe satisfacerea nevoilor clienților, cu accent pe calitate…
Sigur, oceanul albastru este pentru companiile alea mari, care au mulți bani pentru investiții și accesează piețe exclusiviste și dezvoltă softuri…
Indiferent de sectorul de activitatea și de dimensiunile companiei, într-o economie de piață, concurența va fi permanent prezentă. Cu toții înotăm într-un ocean roșu… Doar dacă nu decidem altfel!
Așa începe – cu o dorință! Te oprești puțin și analizezi cum ți-ai dori să funcționezi mai departe. Înainte de a fi nevoie de softuri scumpe, de angajați cu salarii astronomice și de un parc cu zeci sau sute de camioane, poți schimba destinul propriei firme, prin definirea unei atitudini. Schimbarea nu poate apărea peste noapte și, chiar pe termen mediu, este greu de crezut că veți putea evita în întregime personajele (firme și oameni) toxice. Însă goana nebună de a acapara orice comandă, fără a lua în calcul compatibilitatea serviciului oferit cu ceea ce se solicită și compatibilitatea între propria echipă și cea a potențialului client nu poate duce la experiențe pozitive.
Evident, traversăm o perioadă de reinflamare a neînțelegerilor între transportatori, expeditori și clienți finali, pe fondul unor volume diminuate (în special, pe segmentul spot) și a unor tarife ce par a fi micșorate în mod forțat (pe fondul unei capacități de transport ce depășește cererea). Și totuși, în loc să ne batem capul cu „capra vecinului”, am putea să ne concentrăm pe aspecte care încă pot produce multă valoare, cum ar fi: diminuarea distanțelor parcurse fără marfă (aproximativ 20% din parcursul total al flotei europene de camioane se realizează pe gol); alimentarea optimizată, la cele mai bune stații, cu cele mai bune tarife; reducerea timpilor în care motorul camionului este ținut pornit în staționare; evitarea clienților cu risc de neplată… și lista poate continua.
Transportul și expediția sunt activități complexe și dificile și ocupă o poziție esențială în economie. De ce trebuie să complicăm și mai mult lucrurile, amplificând stresul și atmosfera toxică?
Și apropo de cei care sunt preocupați de „capra vecinului”… am o veste proastă. Vecinul își ia capra și se mută… într-un cartier mai elegant. Veniturile, stilul de lucru ar putea părea la fel, însă riscați să rămâneți în cel mai sărac sector al mediului de afaceri, alături de vecini care nici măcar nu au capre.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
