Când vine vorba despre Sursa Binelui sau despre creșterea calității vieții, sau despre visul unora dintre noi de „a aduce Raiul pe Pământ”, citez cuvintele lui Amos Oz de la încheierea eseului său, Cum să lecuiești un fanatic (traducere Humanitas, 2011).
„Cred că, atunci când asistați la o catastrofă – o explozie, să zicem, există doar trei opțiuni principale. Prima: să o luați la goană cât vă țin picioarele, iar cei care nu pot fugi nu au decât să ardă. A doua: să-i trimiteți o scrisoare foarte indignată editorului ziarului dumneavoastră, cerând ca vinovații să fie dați în șuturi afară din serviciu. Sau să organizați o manifestație. A treia: să aduceți o găleată cu apă și să o aruncați peste foc, și dacă nu aveți găleată să aduceți un pahar, și dacă nu aveți pahar să aduceți o linguriță – tot omul are o linguriță. Da, știu că o linguriță e mică, iar focul e imens, dar suntem milioane de oameni și fiecare are o linguriță. Ei bine, aș vrea să fondez Ordinul Linguriței. Mi-ar plăcea ca acei care îmi împărtășesc atitudinea – nu fuga, nu scrisoarea, ci lingurița – să poarte întotdeauna la reverul hainei o linguriță, ca să știm că suntem în aceeași mișcare, în aceeași frăție, în același ordin, Ordinul Linguriței. Aceasta este filozofia mea, într-un cuvânt – sau într-o linguriță, cu voia dumneavoastră”.
Din păcate, suntem, deseori, martorii unor catastrofe sociale, cu efecte cel puțin la fel de devastatoare ca și cel de mai sus, precum: fenomenul corupției, al traficului de droguri și de minori, al inegalității de șanse, al nedreptății sociale etc.
Utopia… și RO-Utopia
După cum probabil știți și dumneavoastră, catalogarea unor idei ca fiind ,,utopice”, adică imposibil de nerealizat, vine de la cartea Utopia, scrisă de Thomas Morus (Sir Thomas More) în 1516. În vremea aceea, era de neimaginat un tărâm organizat după principiile democratice și ale statului de drept. Iată că, după câteva sute de ani, aproape toate minunățiile scrise, probabil, fără speranță, în cartea Utopia, au devenit normalitatea de zi-cu-zi în majoritatea statelor Europei și Americii, inclusiv în România.
Vă voi vorbi, astăzi, despre alt tărâm, mult mai frumos și mai captivant, unde toți locuitorii săi sunt și mai fericiți decât cei din Utopia, un tărâm românesc, numit RO-Utopia, despre care mi-au vorbit doi amici, niște transportatori simpatici și subtili, ca dumneavoastră, când împărtășeau lucruri nemaivăzute din călătoriile dumnealor.
Se pare că acești locuitori ai RO-Utopiei au înțeles o învățătură străveche, apărută încă dinaintea unor mari religii cunoscute, despre Marea Țesătură a Lumii, și anume: o simplă atingere a unui fir al Întregii Țesături reverberează până la capătul celălalt al acesteia.
Astfel, ei au descoperit o nouă disciplină, de graniță între diferitele domenii sociale, care coagula cele mai simple, mai sigure și mai eficiente practici, care, utilizate de mase suficient de numeroase, aduceau contribuții majore în domenii sociale cheie și influențau, direct, atât destinele conaționalilor, cât și cele ale unor persoane aflate pe alte continente.
Cu alte cuvinte, această nouă disciplină le dădea direcțiile-cheie de acțiune și comportament și ajunseseră la performanța de a se ghida cu toții după aceleași principii sănătoase, deplin conștienți, fără să fie nevoie să se cunoască.
O unitate de credință
Pe toți îi anima acea învățătură străveche, un soi de credință socială (nu religioasă, politică ori de altă natură), prin care știau că fiecare acțiune-cheie a oricărui locuitor va fi de folos întregii comunități, prin care aveau nădejdea neclintită că și ceilalți vor acționa în același sens, în scopul binelui comun, chiar dacă nu se cunosc sau dacă nu se vor vedea vreodată. Iar această unitate de credință pusă în acțiune ei o numeau integritate socială.
Pentru că acționau similar în anumite domenii-cheie, în mod conștient, efectele pozitive nu au întârziat să apară: creșterea bunăstării individuale și sociale, a siguranței, libertății personale, securității și confortului.
Aplicând acest principiu în mod constant, ei au coagulat și au dat forța optimă unor adevărate fluxuri, la nivelul societății lor: fluxul cererii și al ofertei de diverse bunuri și servicii românești, fluxuri de import și de export, fluxuri ale educației, fluxul reciclării selective, fluxul implicării în comunitate, fiecare leu înclinând balanța bunăstării și forței PIB-ului național. În același timp, eroii noștri au oprit alte fluxuri nefaste: fluxul cererii și ofertei specific corupției, fluxul cererii și ofertei specific traficului de droguri și de minori, fluxul produselor de contrabandă, fluxul economiei subterane, fluxul produselor care afectează grav sănătatea umană etc.
Organizațiile criminale, care se hrăneau mai demult din bani negri, vicii, ignoranța și toleranța locuitorilor față de faptele de corupție și comportamente antisociale, au slăbit atât de mult datorită acestor bune obiceiuri, încât aproape că dispăruseră.
În egală măsură, locuitorii acestei țări au observat că se influențează reciproc, prin cuvintele și convingerile lor, exemplul personal, acțiunile din plan social (cele mai multe având ca sursă educația), încrederea pe care reușeau să o transmită semenilor și astfel prin puterea lor de a coopera, de a face alianțe și a construi aceste noi sisteme sociale.
Principii simple, dar eficiente
Cu toții urmau niște principii simple, dar foarte eficiente, întrucât bunăstarea lor era foarte ridicată tocmai prin potențarea acestor fluxuri și energii sociale, din care simt nevoia să selectez câteva:
- educație (învățământ și educație socială)
- intoleranță față de corupție
- intoleranță față de ilegalități
- protejarea mediului înconjurător și reciclarea selective
- cumpărarea produselor și serviciilor din economia oficială, nu din cea subterană
- cumpărarea produselor și serviciilor românești.
Prin urmare, utilizând acești algoritmi sociali, inițial la nivelul unei mase critice (un număr suficient de mare care să poată să facă diferența), au observat că populațiile își pot schimba statutul, de la mase amorfe, ușor de păcălit și de condus, la mase care se auto-gestionează și se auto-conduc, în direcții de dezvoltare sigure, recunoscute unanim de științele și disciplinele timpului.
Priveliștea reală…
Deocamdată, mă voi opri aici cu relatările amicilor mei transportatori despre RO-Utopia, întrucât nu suntem încă o masă critică de locuitori care să putem ajunge acolo. În schimb, asistăm cu toții la următoarea priveliște:
Din Maramureș până în Teleorman și din Suceava până la Constanța, românii își pierd viața sau devin marii mutilați din accidente, din cauza permiselor obținute pe nedrept;
- De la Oradea până la Galați și din Timiș până în Tulcea, românii se tem de un nou ,,Colectiv” ori de un cutremur ca în Turcia, în care vor avea mici șanse de supraviețuire, din cauza avizelor obținute pe nedrept.
- Din Carpați până la Marea Neagră, românii se tem că unele instituții ar putea fi influențate de grupuri clientelare.
- În sate, cătune și comune, în orașe, municipii și metropole, românii se luptă ca să nu pierdem statul de drept și democrația și să ajungem un stat capturat, în care grupări de criminalitate organizată reușesc să se infiltreze în domeniile cheie și să preia conducerea statului.
Iată un tabel al diferențelor de statut al populației, prin utilizarea algoritmilor sociali, de pe care unul din povestitorii mei a reușit să facă o fotografie și ne-a arătat-o și nouă:
| MASE SOCIALE AMORFE | MASE SOCIALE ACTIVE ȘI CONȘTIENTE |
| Fără inițiativă. | Au inițiative multiple. |
| Au nevoie de un lider care să decidă el ce este mai bine pentru ele, așteaptă să fie conduse și urnite, așteaptă să primească totul de la lider; își oferă în schimb autonomia/ puterea decizională. | Se auto-organizează și recunosc principiile sociale care le favorizează; acționează potrivit acestor principii. |
| Individul nu decide, poate doar să meargă sau nu la vot; de multe ori renunță și la acesta în schimbul unei mite electorale ori renunță pur și simplu. | Individul se implică în deciziile administrative, face petiții, își cere drepturile, face propuneri, se constituie în asociații. |
| Se așteaptă să primească totul de la stăpân, primește doar anumite servicii gratuit, este la dispoziția stăpânului, toată producția este a stăpânului, libertatea sa e aproape de 0, deși are o iluzie a libertății, soluțiile sunt așteptate de la stăpân. | Este activ în buna funcționare socială, în prevenirea anumitor disfuncționalități.
Serviciile își cresc profitul și eficiența prin implicarea sa. Luptă pentru transparență și eficientizare, neacceptând mită electorală, știind că rolul mitei are rol de anestezic (mă ocup eu pentru tine, am grijă de tine, lasă-mi libertatea și puterea ta mie, iar eu îți promit că vei avea mereu paie). |
| Fără încredere în sine, își lasă încrederea în altcineva (infractori, traficanți, stat etc.). | Au încredere în sine fiind conștienți de propriul potențial. |
| Nu știu să identifice oportunități.
Nu știu să se pregătească pentru oportunități. |
Dispuși să-și clădească bunăstarea, fiind cunoscători ai acestui algoritm.
|
| Activi în direcții nesănătoase sau pur și simplu inactivi. | Activi în direcții sănătoase. |
| DEVIN:
– victime fake news, inclusiv ale infractorilor – victimele credințelor greșite despre algoritmul bunăstării (magie, noroc, furt, corupție etc.). |
DEVIN:
– puternici, independenți, produc bunăstare, cresc PIB-ul – mai puțin dispuși să devină infractori; – mai puțin dispuși să devină victime ale infracțiunilor. |
Fiecare „linguriță” contează
Dragii mei, haideți să formăm noi acea unitate de credință și de acțiune civică numită integritate socială și să dăm, astfel, putere doar fluxurilor pozitive!
Fiecare mic gest și fiecare atitudine a fiecăruia dintre noi, fiecare linguriță, va fi parte din soluție și din marile fluxuri care ne vor duce în RO-Utopia, printre acei români prosperi, fericiți, educați și liberi.
Eu, astăzi, institui, în mod simbolic, Ordinul Linguriței din România, al celor ca dumneavoastră, care pot crede că, împreună, chiar dacă nu ne cunoaștem, chiar dacă nu ne vedem, ne asumăm să punem în acțiune câte o linguriță de integritate socială, atunci când, în drumul nostru, vom vedea că este nevoie de ea: de la oprirea fluxului cererii și ofertei specific plăgii corupției și al economiei subterane, la apărarea cu sfințenie a dreptății a celor mai vulnerabili, până la susținerea fluxului de produse românești.
Ciprian GHIȚULEASA
comisar-șef de poliție
Serviciul Prevenire, Direcția Generală Anticorupție
