Atunci cand piata libera era imatura, detinerea unei flote proprii pentru efectuarea serviciilor de transport era cea mai buna varianta pentru producatori si importatori. Simplul pret pe kilometru era departe de a satisface cerintele legate de costuri si nivelul de serviciu cerut de clientii sau consumatorii finali.
Desi operatiunile cu flote ce lucreaza in interes propriu mai par si astazi o solutie buna din punct de vedere al managementului expeditiilor, atunci cand facem referire la costuri, capacitati si control, in special pentru companii de dimensiuni mici si medii, aceasta solutie nu este aplicabila. Pentru companiile mici sau medii din Romania, in aceste vremuri de criza, este neprofitabila pastrarea unei flote de mijloace de transport. În conditiile lipsei de lichiditati si a unei dezvoltari minime a pietei (ca sa fim optimisti), companiile trebuie sa se reinventeze si sa invete sa aloce fondurile existente pentru dezvoltarea activitatii principale, lasand in mana specialistilor activitatea de management a transporturilor si supply chainului. Cele mai multe dintre firme nu au resurse pentru a gestiona costurile legate de cererea fluctuanta si, implicit, de mutarea de volume fluctuante, indiferent daca acestea sunt in crestere sau contractie. Astazi, cand aceste volume se contracta in mod constant, iar pentru companiile de productie, transportul este doar un centru de cost, este dificil sa motivezi soferii experimentati. Voi prezenta pe scurt, in cele ce urmeaza, acele mituri care au stat de aproape douazeci de ani la baza dezvoltarii industriei de transporturi in Romania.
MITUL 1:
A detine o flota proprie ne costa mai putin
O companie care detine o flota mare poate face cu usurinta economii de scala la costurile cu vehiculele, asigurarile, contractele de service si costurile la combustibil.
Orice alta companie de dimensiuni medii beneficiaza de toate durerile de cap si costurile neprevazute din cauza detinerii unei flote auto proprii. Statistic vorbind, aceste tipuri de companii in Romania sunt neprofitabile sau, in cel mai bun caz, stabile. Costurile de capital imobilizate in activele utilizate in transport ar putea fi mai bine utilizate in afacerea principala, pentru a produce venituri si nu costuri.
MITUL 2:
Flota proprie iti da o mai buna vizibilitate in piata si un nivel de serviciu mai bun
Daca sunt o companie de productie si detin o flota proprie, pentru majoritatea companiilor (>90%) dezvoltarea unui cod de conduita a soferilor, implementarea in activitatea curenta a unor programe de dezvoltare personala si profesionala a acestora, implementarea de programe de planificare a activitatii si rutelor este o utopie. Ca sa nu mai vorbim de indicatori logistici de performanta, implementati si urmariti pentru a fi imbunatatiti. Din punct de vedere al vizibilitatii, este mai eficient sa platesti inscriptionarea prelatei unui partener de transport care sa circule cu masina de doua ori mai mult ca tine, decat sa inscriptionezi o masina proprie, pe care sa o tii in curte.
MITUL 3:
Carausii nu ofera nimic in plus fata de propria flota
Gresit! Este imposibil sa dezvolti un model de transport de succes, daca nu consideri aceasta activitate ca un core business. Dezvoltarea implica: implementarea de solutii informati ce, de sisteme de urmarire si control; urmarirea de indicatori atat din punct de vedere al nivelului de serviciu cat si al costurilor; expertiza acumulata in relatia cu mai multi clienti din mai multe industrii (operatorii publici pot oferi solutii complexe de proiectare a retelelor de transport si supply chain); personal cu pregatire tehnica complexa (exploatarea masinilor, asigurarea unui service performant, ingineria activitatii de transport, precum si realizarea celui mai bun mix intermodal de catre operatorii de transport pentru un numar mare de clienti).
MITUL 4:
A detine si rula o flota proprie nu are un impact negativ asupra afacerii in sine
Exista o teorie conform careia „daca vrei sa faci ceva bine, atunci fa-o tu insuti“. Numarul de ore zilnic nu se poate intinde precum elasticul si dacavrei sa adaugi sarcini si functiuni suplimentare companiei, aceasta are nevoie de mai multe resurse ce pot deveni costisitoare. Exploatarea flotelor private necesita un set de operatiuni complexe cu un set unic de cerinte si reglementari. Pentru a le pune in aplicare, este nevoie de timp, energie si bani pentru a face performanta. Trebuie sa te asiguri ca investitia in flota nu afecteaza celelalte operatiuni ale companiei.
MITUL 5:
Prin externalizarea activitatii de transport, soferii isi vor pierde posturile
Gresit. Externalizarea serviciilor de transport in conditiile preluarii de ca tre operatorul logistic a flotei si a soferilor este o practica frecventa si care s-a dovedit o solutie de succes. De asemenea, privatizarea flotelor prin vinderea catre soferi a masinilor si garantarea volumelor pe diverse rute, in multe tari europene, este un procedeu curent. Chiar si in Romania, sunt cazuri de astfel de operatiuni in care, in circa 6-12 luni, pe fondul cresterii industriale, soferii deveniti patroni au trebuit sa isi mareasca flota pe rutele contractate. Cei mai multi dintre carausi fac eforturi mari pentru a retine soferii deja pregatiti, buni cunoscatori ai rutelor si clientilor.
Concluzie
O externalizare corecta a activitatii de transport si distributie catre operatori specializati se poate traduce intr-un mai bun nivel de customer service, capacitati de transport flexibile, o expunere scazuta la risc si profituri crescute. Operatorii sunt capabili sa calculeze costurile reale ale serviciilor de transport precum si riscurile de transfer al activitatii, care pot fi puse in balanta impreuna cu economia de scala si alte avantaje furnizate de aceasta.
Premise externe
– Criza pe toate planurile
– Reducerea frecventei de comanda
– Micsorarea cantitatii comandate
– Furnizori si clienti aflati in dificultate, lipsa de numerar pe piata
– Sistare investitii
– Delocalizari sau inchideri de fabrici
Adriana PALASAN
Managing Partner AFP-MKT
