Fiind antreprenor, sau administrator al unei firme primești adesea această întrebare – când cumperi ceva, în discuțiile cu autoritățile… După o vreme nici nu mai dai importanță întrebării, pur și simplu răspunzi „fizic”, sau „juridic”, în funcție de situație. Însă, la început… A fost frapant să fiu întrebat dacă nu cumva sunt altcineva… Adică, evident sunt o persoană și, dacă cineva pune la îndoială acest aspect, sunt gata să-mi dovedesc calitatea, inclusiv cu documente. Încă de la naștere primim „certificatul de naștere”. Dar apoi apare această nouă calitate de „persoană juridică”. De ce nu se uzează o exprimare mai clară – „reprezentați o firmă?”, sau „înregistrăm factura pe o societate comercială?”…
Formularea nu este o întâmplare! Când intri într-un spațiu comercial, cumperi o anvelopă… Aceasta va fi montată pe camion, însă nici din punct de vedere juridic, nici fiscal și nici într-o abordare pur logică nu vor apărea dezbateri dacă anvelopa aparține camionului. Și anvelopa și autovehiculul sunt elemente componente ale „persoanei juridice”… și angajații respectivei firme. Că doar nu îi spui persoanei de la casierie – „Știți, anvelopa este pentru camion, dar a rămas în parcare, i-a fost rușine să intre”, sau „s-a îngrășat prea tare și nu mai încape pe ușa magazinului”.
M-a pus pe gânduri ceea ce mi-a spus de curând un antreprenor. A decis să renunțe la un evident avantaj competitiv pentru propria firmă, pentru a fi în acord cu alți colegi de breaslă – a considerat că este o decizie de onoare… Asocierile între colegii de breaslă sunt bune, mai ales atunci când sunt destul de unite, puternice și capătă suficientă reprezentativitate pentru a influența mersul pieței și a se impune în negocierile cu autoritățile. Dar… Misiunea antreprenorului este să găsească și să conserve avantajul competitiv. Pentru „persoana juridică”, avantajul competitiv este mâncare… este vitamina care îl face rezistent la boală… este haina care îl protejează de ploaie și frig, atunci când alții intră în hipotermie. Și chiar dacă are dreptul juridic să renunțe la un avantaj competitiv, proprietarul/administratorul firmei trebuie să ia în considerare efectele – firma este mai mult decât proprietarul ei. Este și angajații și bunurile pe care le deține/utilizează. Iar spațiul pe care îl ocupă în economie nu este un dar, ci mai degrabă un teren cucerit.
„Permiteți transportatorilor să ocupe un loc decent și corect în lanțul economic” – a spus un transportator, la cea mai recentă conferință ZIUA CARGO. O reacție firească, în această perioadă dificilă, în care firmele de transport par strânse într-o menghină – costuri în creștere și tarife menținute jos, speculativ. „Transportatorul” are nevoie de această „favoare” în perioadele dificile, cum este cea de acum. Însă antreprenorul caută permanent soluții și avantaj competitiv pentru firma pe care o deține. Veți întreba: „transportatorul” nu este „antreprenor”? Bineînțeles că este… însă mulți uită adesea acest aspect!
Dacă ați constatat o aparentă oboseală sau plictiseală în rândul antreprenorilor autohtoni… Tocmai s-a încheiat o primă etapă în antreprenoriatul românesc. Am parcurs primii pași, am înțeles regulile de bază, am experimentat primele avantaje ale economiei de piață. Cum va arăta faza următoare? Mai mult profesionalism, strategie îmbunătățită, calcule precise… și o mai bună înțelegere a faptului că o activitate nu are valoare până nu o cumpără cineva (la acest capitol mai este de lucru).
Privind piața… următoarea etapă de evoluție ar trebui să fie marcată de specializare și, în același timp, diversificare, atragerea unui număr mai mare de tineri, creșterea volumului de business în afara țării, decizii luate pe termen mai lung și reașezarea elementelor productive (reambalarea serviciului), în căutarea unei clientele mai stabile și dispuse să plătească mai bine.
Pericolul… nu eșecul este primul pe listă, ci oboseala, sau incapacitatea de a menține entuziasmul într-o activitatea care trebuie să devină tot mai monotonă.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
