Peste 5.000 de companii din România au de întocmit rapoarte de sustenabilitate în 2025-2026. Ce presupun aceste cerințe de raportare? – articol de opinie, de Corina Dimitriu, partener Audit, și Oana Nicula, director Audit, Deloitte România.
Sustenabilitatea a devenit în ultimii ani unul dintre principiile de bază care guvernează modul în care economiile și societățile își gândesc și planifică dezvoltarea. La nivelul Uniunii Europene, Green Deal creează o platformă esențială de aliniere a statelor, iar inițiativele ulterioare, Fit for 55 și recenta directivă privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate (Corporate Sustainability Reporting Directive – CSRD), vizând nu mai puțin de 50.000 de companii din întreg spațiul comunitar, vin să asigure o implementare coerentă și unitară.
Ce trebuie să știe companiile din România?
CSRD a fost transpusă la nivel local prin Ordinul Ministrului Finanțelor 85/2024, Norma ASF 4/2024 și Ordinul BNR 1/2024. Conform acestor reglementări, societățile comerciale listate, cu peste 500 de angajați, trebuie să pregătească raportul privind sustenabilitatea începând cu anul încheiat la 31 decembrie 2024.
În 2025, această cerință se extinde și asupra societăților comerciale care îndeplinesc, potrivit prevederilor actualizate, în august 2024, două din următoarele trei criterii:
– un total al activelor de cel puțin 25 de milioane de lei;
– cifra de afaceri de cel puțin 50 de milioane de lei;
– mai mult de 50 de angajați.
Societățile care aplică Norma ASF și Ordinul BNR urmăresc criteriile incluse în aceste reglementări. În aceste condiții, este de așteptat ca, în România, aproximativ 5.300 de companii să aibă de întocmit rapoarte privind sustenabilitatea în 2025, ceea ce presupune din partea acestora un efort remarcabil de documentare și măsuri efective în vederea conformării, într-un calendar relativ restrâns.
Subiectele abordate de raportarea privind sustenabilitatea se referă la chestiuni de mediu, sociale și de guvernanță.
În ceea ce privește mediul, raportarea trebuie să includă aspecte aliniate la cele șase obiective ale taxonomiei UE – atenuare și adaptare la schimbările climatice, poluare, resurse de apă și marine, biodiversitate și ecosisteme, utilizare a resurselor și economie circulară.
Legat de aspectele sociale, informațiile ce vor fi incluse de către companii în rapoarte se referă la egalitatea de șanse, condiții de muncă și drepturile omului etc.
Cât despre guvernanță, cerințele de raportare acoperă compoziția și rolul organelor de guvernanță, controale interne și sisteme de management al riscului, etica în afaceri și cultura corporativă etc.
Raportarea necesită o abordare transparentă și riguroasă, în condițiile în care raportul privind sustenabilitatea va face parte din situațiile financiare, fiind inclus în raportul administratorilor, și va trebui să fie verificat de un auditor independent, care va emite o opinie de asigurare limitată asupra acestuia.
Legislația în vigoare prevede și anumite exceptări de la întocmirea acestei raportări, în cazul filialelor ale căror informații privind sustenabilitatea sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor emis de o altă societate.
Această scutire se aplică în condițiile în care raportul administratorilor filialei include informații precum denumirea și sediul social ale societății-mamă care raportează informații la nivel de grup, legături către raportul consolidat al administratorilor societății-mamă și către opinia de asigurare limitată aferentă, respectiv mențiunea că filiala este scutită de obligațiile de raportare.
Un alt aspect demn de menționat este acela că informațiile din raportul de sustenabilitate nu se referă doar la societatea care raportează, ci la întregul său lanț valoric, ceea ce implică un efort considerabil pentru colectarea acestor date.
Totuși, în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare privind lanțul valoric, societățile pot furniza date privind eforturile depuse pentru a obține aceste informații, motivele pentru care nu au putut fi obținute, precum și modul în care intenționează să procedeze în viitor pentru a le obține, în primii trei ani de aplicare a cerințelor de raportare.
În concluzie, informațiile legate de durabilitate reprezintă un subiect de mare actualitate pe agenda mediului de afaceri local și european și este de așteptat ca în anii următori complexitatea cadrului de raportare să evolueze.
Pregătirea raportării conform cerințelor legale este, deci, un proces amplu, care necesită atât informare promptă și alocarea de resurse financiare, cât și implicarea conducerii organizațiilor, pentru a da tonul transformării și a crea angajament în rândul echipelor.
Pe de altă parte, în condițiile în care raportarea privind sustenabilitatea este un subiect care va schimba dinamica raportării anuale a societăților comerciale, devine evident că rezultatele prezentate vor avea un impact semnificativ și din ce în ce mai mare asupra întegului ecosistem din jurul unei companii, influențând potențialii investitori, precum și clienții și colaboratorii.
