Uneori, orgoliul si neincrederea pot stopa, sau cel putin intarzia, dezvoltarea unor proiecte care pot parea logice din punct de vedere al afacerii. Am discutat cu Péter Rónai, membru in boardul Asociatiei Maghiare de Logistica despre piata de logistica din Ungaria, asemanarile cu cea romaneasca, precum si despre potentiale colaborari pe acest segment, intre cele doua tari.
Ziua Cargo: Care sunt specificitatile pietei de logistica din Ungaria?
Péter Rónai: Piata de logistica din Ungaria nu difera radical de piata occidentala si chiar Est-europeana. Recent, m-am intalnit cu mai multi jucatori ai pietei logistice din ambele parti si am vazut ca se confrunta toti cu aceeasi situatie: cum sa reuseasca sa treaca de aceasta perioada dificila din punct de vedere economic si cum sa revina la parametri normali. Statisticile ne inseala de foarte multe ori in ceea ce priveste tonele transportate, kilometrii parcursi, metrii cubi, suprafetele de depozitare etc.
Vedem o crestere a volumului, dar, de fapt, transportam volume mai mici pe distante mai lungi. Nu are importanta de ce, pentru ce, dar macar sa servim clientii si sa avem comenzi.
Va dau un exemplu concret. In firma unde lucrez, in acest an, ne a crescut costul transportului mai mult decat ne-a crescut volumul de vanzari. In loc sa transport camion complet sau sa fac un grupaj rational, in dorinta de a satisface clientul si a nu-l pierde, sunt de acord sa fac sacrificii, asa ca am facut si camion incomplet, grupaj fara inchiderea totala a volumului de transport… La ora actuala, renuntam la anumite principii majore de logistica, si acest lucru se intampla indiferent ca vorbim de Romania, Ungaria, Franta sau alte parti, ca sa reusim sa ne pastram clientii, pentru ca si ei se confrunta cu aceleasi lucruri. Lanturile de retail au volume de vanzari care scad cu 20-30%, fabricile nu mai au aceleasi volume de productie si suntem si noi prinsi in lantul economic.
Care sunt principalele probleme pe acest segment in Ungaria?
Este foarte usor pentru transportatorul roman sa dea vina pe infrastructura existenta in Romania si pe deficientele ei. Daca ma duc in Ungaria si ascult transportatorii de acolo, si ei se plang de infrastructura din Ungaria, ca e circulatia foarte intensa, ca sunt ambuteiaje etc. Toata lumea se plange. Totusi, situatia transportatorilor in Ungaria este mai usoara, pentru ca, sa recunoastem, in comparatie cu Romania, drumurile sunt mult mai bune. In schimb, creativitatea si inventivitatea transportatorilor romani este mai mare.
Exemplu concret: trebuie sa soseasca marfa, nu poate sa soseasca pentru ca exista restrictii de ore de conducere si de trecere a frontierei, caz in care fac un transfer de marfa intr-un camion mai mare, dintr-un camion mai mic, completez si vin – aceasta in cazul unui transportator roman. Transportatorul maghiar zice ca nu poate trece, ca va intarzia 5 ore, in timp ce transportatorul roman gaseste o solutie. Creativitatea cred ca este in conexiune cu conditiile existente si cu necesitatea supravietuirii. Totusi, sa nu il laudam prea mult, pentru ca aceasta creativitate se manifesta si in plan negativ, respectiv incercarea de eludare a legilor si a prevederilor obligatorii in transport. Transportatorii romani nu sunt singurii in aceasta situatie; si ungurii fac la fel – poate din acest punct de vedere diferentele nu sunt transante.
Aceste aspecte ingreuneaza orice fel de colaborare.
Cu totii, indiferent ca suntem din Ungaria sau din Romania, suntem foarte mandri de pozitia geografica a tarilor noastre. Suntem predestinati sa fim platforme logistice regionale pentru depozitare, pentru transfer de produse, pentru asigurare de servicii cu valoare adaugata.
Am participat la un studiu in care s-a precizat ca Ungaria este centrul, platforma logistica intre Europa de Est si cea de Vest – ca aceasta este solutia de viitor a logisticii pentru Ungaria. Romania zice la fel: nu avem infrastructura, dar investim in depozite, la noi este mai bine, mai ales ca forta de munca este inca mai ieftina, avem Portul Constanta, si asa mai departe.
Colaborarea regionala este o limita cu care ne confruntam cu totii. Suntem prea mandri si vrem ca tara noastra sa fie in frunte, in loc sa deschidem o cooperare regionala care este sprijinita financiar si prin know-how de Uniunea Europeana.
De exemplu, zona Szeged-Arad-Timisoara-Nordul Serbiei este zona ideala pentru a fi un hub intre cele trei tari. Ar fi vorba despre o regionalizare transfrontaliera.
A contat cu siguranta imaginea defavorabila pe care o avem unii in fata altora si lucrurile continua. Este deja de notorietate ca transportatorii romani sunt „vanati“ de autoritatile de control maghiare.
Acestea sunt conflicte ideologice sau politice, dar este bine ca sunt conflicte de scurta durata. Dupa trei zile, toata lumea se relaxeaza. Din punct de vedere profesional, nu exista absolut nici un conflict intre nici una dintre tarile din regiune. Bineinteles, fiecare specialist in tara lui se simte putin apasat sau defavorizat de catre celalalt.
In Ungaria, exista o asemenea perceptie. Este vorba de cabotaj in Ungaria si dincolo de Ungaria, respectarea timpilor de conducere si modul de plata a soferilor. Perceptia este ca soferul roman manipuleaza tahografele ca sa poata conduce mai mult; soferul roman, cand ajunge dincolo, se mai invarte de cateva ori in aceeasi tara, dincolo de limitele admise. Soferul roman este mai ieftin, pentru ca este pe jumatate incadrat la salariu minim si diferenta este platita la negru. Aceasta este problema pe care o intampina logisticianul maghiar fata de logisticianul roman.
Totusi, Romania are sansa de a se dezvolta mai mult, si nu zic cuvinte mari. A devenit granita sigura a Uniunii, cu un potential mult mai mare, dovada ca in Romania se construiesc lanturi de retail, vin firme de comert, deci volum de marfa este. In Ungaria, nu se mai construieste nimic, din contra, se opreste sau unii chiar incep sa inchida magazinele din provincie si raman cu magazinele din Capitala. In Romania, in schimb, se dezvolta lanturile de retail. In Ungaria, deja s-a umplut piata si sa nu uitam ca este de doua ori mai mica decat Romania.
Toata lumea priveste catre Romania pentru ca aici exista inca potential. Exemplu propriu: de cand colegii si cunostintele mele stiu ca sunt in Romania (de aproape trei ani), toti ma cauta pentru proiecte si potentiale colaborari. Am devenit interesant nu pentru ca vorbesc limba romana, traind in Ungaria, ci pentru ca sunt momentan in Romania si cunosc specificitatile locale. Exista o migratie normala a capitalului acolo unde exista interes, potential.
Peter Rónai, membru in boardul Asociatiei Maghiare de Logistica:
M-am nascut in Cluj si am parcurs toate scolile in limba romana. Am lucrat in Romania si, dupa ce am plecat din Romania, am continuat sa citesc in aceasta limba, m-am uitat la televizor, am revenit, am comunicat… Nu ai voie sa iti uiti radacinile si nu ai voie sa lasi sa adoarma o limba pe care o vorbesti, pentru ca tot tu beneficiezi, din toate punctele de vedere.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
