Dupa foarte mult timp in care nu a existat un interes real in Parlament pentru transporturile rutiere, Lucian Sova promite ca se va implica, din postura de deputat si membru al Comisiei pentru Industrii si Servicii, in realizarea unui cadru real de dialog pe acest segment. Iar experienta pe care o detine in domeniu, ca fost director al Departamentului de Transporturi Rutiere din cadrul ministerului de resort si director general adjunct ARR, poate reprezenta un punct important de plecare pentru eliminarea derapajelor care s-au manifestat in mod constant in ultimii ani.
Ziua Cargo: Intre Ministerul Transporturilor si Legislativ a existat cel putin o lipsa de dialog pe segmentul de reglementari privind transportul rutier. Ce va propuneti sa faceti din postura de deputat in care va aflati din luna noiembrie a anului 2012?
Lucian Sova: Realizarea unei comunicari mai bune pe segmentul transporturilor intre legislativ si executiv si inclusiv cu transportatorii reprezinta pentru mine un obiectiv de ordin personal. Toata lumea crede ca se pricepe la transporturi, dar sunt, de fapt, putini cei care inteleg ce se intampla in realitate. Cred ca ar trebui ca organizatiile profesionale sa precizeze macar un set de obiective pe care le doresc atinse, iar administratia (iar cand spun administratia, ma refer la ministerul de resort) sa vina cu proiectul elaborat si negociat cu organizatiile, dar in niste termeni care sa pastreze coerenta. Trebuie sa se aiba in vedere ceea ce intampla in tara. De exemplu, la transportul de pasageri, exista diferente ca de la cer la pamant intre cum se vad lucrurile de la Bucuresti si cum arata ele de fapt in teritoriu, tinand cont de interesele autoritatilor locale sau specificul fiecarei zone. Ar trebui sa existe niste solutii dedicate, care sa vina in sprijinul autoritatilor judetene si sa rezolve lucrurile rapid. Perceptia mea este ca, in acest moment, pe o legislatie si asa destul de vulnerabila, transportatorii comit un abuz de drept in apararea intereselor, prin intermediul instantelor de judecata. Este legitim si, pe undeva, normal ca mediul privat sa-si apere interesele pana la limita evaziunii fiscale si a incalcarii reglementarii, dar ar trebui sa existe totusi niste mecanisme care sa conduca la solutii mai rapide, nu numai prin judecatorii. Ar trebui sa apropiem mai mult partea legala de cea morala. Au putut fi consemnate multe situatii in care acte normative plecate intr-o anumita forma de la minister sa produca efecte si, apoi, sa iasa substantial schimbate din Parlament.
S-a vazut lipsa colaborarii institutionale in momentul elaborarii respectivei reglementari. As vrea sa devin un catalizator. Si, din propria experienta, un minister detine resurse tehnologice si umane de natura de a crea mai repede un act normativ care ar trebui sa nu suporte modificari mari in Parlament. Din acest punct de vedere, mi-as dori ca o lege noua in transporturi sa fie lucrata la minister in legatura foarte stransa cu reprezentanti ai Parlamentului si sa fie agreata in cea mai mare masura de toate partile interesate, adica de societatea civila, Parlament, Politie, transportatori, minister, si sa fie promovata ca si „batuta-n cuie“ prin Ordonanta de Urgenta sau Hotarare de Guvern, urmand ca apoi sa intre in proceduri parlamentare unde, daca este un produs de calitate, nu ar trebui sa sufere modificari mai mari de 3-5%, si asta nu in parti esentiale.
Vor avea transportatorii o usa deschisa la dumneavoastra?
Imi doresc sa stiu ca am eu o usa deschisa din partea transportatorilor. Imi propun sa interactionez cat mai mult cu transportatorii. Parerea mea este ca Ministerul Transporturilor s-a miscat destul de liber in relatia cu transportatorii, dar si cu legislativul. Este adevarat ca au fost alte prioritati legislative, ca, de exemplu, codul de procedura penala. Dar ar trebui sa corectam viziunea pe care o are societatea in ansamblu in raport cu cei care utilizeaza vehiculele si drumurile. Din pacate, nici carausii nu au promovat o imagine mai buna despre ei. Mie mi-e ciuda, ca privitor la televizor, ca, pana acum, nu s-au gasit vectori de promovare a intereselor transportatorilor. Cand spun asta, ma gandesc ca, si in media, si in legislatie, cel care utilizeaza un vehicul este intotdeauna demon, iar pietonul inger. Lucrurile nu ar trebui sa stea asa. Sunt sute de mii de oameni care lucreaza zilnic, corect, in domeniu.
Care este directia pe care doriti sa o promovati privind transportul rutier?
Sunt cateva elemente care reprezinta expresia unei viziuni exclusiv personale, bazate pe experienta pe care o am. In transportul rutier, am cateva puncte de vedere pe care sunt foarte stapan. La momentul potrivit, cred ca vor putea fi explicate de asa natura incat sa fie asumate de ceilalti colegi din Parlament. Daca in transportul feroviar sau aerian rolul statului este mult mai important in modul de administrare, la transportul rutier lucrurile sunt destul de simple pentru ca avem o componenta privata destul de consistenta. Sectorul are capacitatea sa se adapteze, sa functioneze si sa supravietuiasca in corelatie cu piata economica si cu piata muncii si, astfel, nu se va pune problema unor modificari de viziune politica la nivel macro. Se doreste o concurenta corecta, un acces nediscriminatoriu la piata si la infrastructura, iar legat de aceste subiecte nimeni nu poate sa spuna ca are o politica partizana. Mama competitivitatii este libera concurenta si corectul arbitraj si, cu cat statul isi retrage influenta dintr-un domeniu care, prin excelenta, este privat, cu atat premisele de competitivitate si competitie corecta cresc. Ramane foarte importanta doar componenta de control, care reprezinta un atribut al statului si asupra caruia trebuie sa se intervina, dar si aici, rolul asociatiilor si al transportatorilor poate creste. Ei cunosc piata, pe cei protejati sau pe cei controlati in exces. Trebuie incurajata asumarea pozitiei corecte si, astfel, transportatorii, intre ei, sa se mai „curete“. Cred ca, daca vor gasi un interlocutor corect, indiferent ca este vorba de autoritatea executiva sau cea legislativa, vor avea curajul sa spuna ca se intampla lucruri incorecte. Inca de cand lucram in cadrul ministerului, am spus ca o lege, pentru a fi respectata, trebuie sa fie si respectabila.
„Un lucru care m-a deranjat profund este modul in care s-a realizat infiintarea inspectoratului unic de control in transporturi. Mai exact, intarzierea cu care s-a facut acest lucru si calitatea persoanelor angajate. Am cel putin un exemplu de bun specialist care a luat 9,90 la scris si 1 la oral. Inteleg faptul ca se mai fac angajari pe criterii politice, dar macar jumatate dintre angajati sa fie intr-adevar specialisti.“
„Transportul rutier nici nu s-a predat, nici nu a murit, indiferent cat de puternic a fost agresat. Trebuie sa scapam de perceptia generala de genul «ce mai e si cu astia care ne incurca pe sosele?»“.
Meda BORCESCU
meda.borcescu@ziuacargo.ro
