De ce nu cer patronii cazier auto pentru soferi?

Este intrebarea pe care o pune comisarul sef Lucian Dinita, directorul Directiei Rutiere in cadrul IGPR, care trage un semnal de alarma asupra consecintelor pe care le pot genera lipsa de experienta a soferilor profesionisti tineri si lipsa de responsabilitate de patronilor care nu verifica la angajare conducatorii auto. In opinia sa, se impune cresterea varstei de la care soferii sa poata deveni profesionisti, lucru care se va materializa intr-o propunere facuta Parlamentului.

Ziua Cargo: Cum se comporta in trafic soferii profesionisti din punctul dumneavoastra de vedere?

Lucian Dinita: Soferii de tir reprezinta o problema majora. Soferii romani in special. Accidente provocate de soferi romani profesionisti s-au inregistrat atat in Romania, cat si in strainatate (un exemplu recent, in Spania, soldat cu 4 morti). Practic, comportamentul lor este acelasi peste tot. Iar afara, in conditiile unei infrastructuri cu mult peste a noastra. Pe de alta parte, la prima zapada pe autostrada, 6 tiruri s-au pus de-a curmezisul in 4 km, e-adevarat, soferi straini, nu romani. Dar daca te uiti cate accidente cu tiruri, autocare si microbuze au fost pe DN1, DN7, pe drumul spre Nadlac, pe Lugoj-Timisoara, si pe iesire, si pe intoarcere… Fac apel catre patronii din transporturi, si o sa propun si in Parlament acest lucru: sa nu mai lasam soferi pe tir la 20, 21 de ani decat dupa ce vin cu o experienta serioasa in spate. Ca sa nu mai vorbim de soferi cu probleme majore angajati pe tir, care au avut accidente grave, cu morti… nu e normal! Iar totul tine de pregatire! In momentul de fata, nici instructorii nu sunt de meserie. Pregatirea este aceeasi si pentru turism, si pentru tir, si pentru autocar. Nu au o cultura in domeniul asta. Este un mare semnal de alarma. Indiferent ce am face, cate actiuni, cate demersuri, mi-e teama ca o sa ajungem la stadiul sa le luam permisele, sa-i lasam fara paine, ca poate asa ajung sa inteleaga gravitatea fenomenului. In loc sa avem o convietuire, ne aduc la stadiul de a lua masuri radicale, pentru ca refuza sa inteleaga. Nu poti sa iei unul de pe strada sa-l pui pe tir, iti face doua accidente, distruge camioanele, omoara si oameni, si sa nu-ti pese. Am auzit fel de fel de comentarii de la patroni – asta e chiar culmea! – care se plangeau de faptul ca un sofer a distrus trei camioane. Dupa ce distruge un camion, il mai lasi si pe al doilea, si pe al treilea…? Fac o previziune pentru soferii romani. Sa vedem daca se adevereste. Uite-i cum conduc in Romania. Daca pleaca sa lucreze afara, pentru mai multi bani, si fac accidente, o sa li se duca buhul. Or sa se sature de ei si nu vor mai angaja deloc romani. Pe de alta parte, in Romania, au comportamentul pe care societatea il are in general. Afara e altceva. Daca ii suspenda dreptul de a conduce pe un an de zile, ce mai face? Unde se mai duce sa munceasca? Ca sa nu mai spunem ca, in Romania, soferul nu e niciodata vinovat. O sa spuna tot timpul ca a avut cineva ceva cu el. N-am auzit intr-o companie de transport sa ceara cineva cazierul auto.

Vine unul la angajare. Tu nu stii despre ce e vorba. El tace din gura. In spate, are o gramada de amenzi, suspendari si contestatii, si te trezesti, ca patron, ca ai angajat un sofer care nu poate sa lucreze pentru ca are carnetul suspendat un an de zile… Ce faci cu el? Practic, vina e a ta – nu a lui, ca o sa-ti spuna ca nu i-ai cerut documente.

Ce masuri aveti in vedere in 2013?

Pentru 2013, urmarim operationalizarea radarelor fixe – cele care au fost suspendate in 2009. Iar acest lucru tine de decizia Parlamentului. Trebuie sa intram intr-o stare de normalitate, cel putin asa cred ca isi doreste toata lumea, motiv pentru care utilizarea acestor sisteme este necesara. S-au inmultit cazurile celor care ne transmit fotografii, filme, prin care reclama agresivitatea unor parteneri in trafic. Din pacate, acestea nu pot fi luate in considerare ca probe din punct de vedere legal. In plus, apare o mare dilema. Multe dintre datele de acest gen pe care le-am primit si verificat sunt contrafacute pe calculator. Daca deschidem Cutia Pandorei, o sa ne trezim ca fiecare il paraste pe fiecare, in stilul specific romanesc. Atunci, Politia ar fi pusa in situatia de a verifica fotografiile si filmele, imagine cu imagine, minut cu minut, pentru a stabili daca sunt reale. Ceea ce nu este normal. Dupa suspendarea utilizarii radarelor fixe, iar am intrat in zona neagra. Ne chinuim acum cu proiecte pe ANPR-uri (n.r. Automatic Number Plate Recognition – identificarea numarului de inmatriculare a autovehiculului), totul se misca extrem de greu. Apoi, trebuie finalizata, o data pentru totdeauna, legislatia rutiera. Cred ca, in al saselea an, reusim! In Parlament, legea circulatiei a ramas cantonata intre Comisia juridica si Comisia de servicii, dar toti vor dori sa o reia. Noi suntem membri ai unor organizatii internationale privind siguranta rutiera si suntem bine implicati. Cred ca o sa gandesc o altfel de abordare. Nu suntem noi mai prosti ca ei, care merg pe sabloane, pe obiceiuri stravechi de civilizatie. La noi, exista diversitate. Cum apare o lege, toti incep sa se gandeasca ce e de facut ca sa o fentezi. Asa ca, plecand de la acest principiu, o sa ne diversificam modul de actiune (cum a fost, de exemplu, la actiunea pe taxi, cu camera ascunsa – toate televiziunile fac acest lucru acum!). Ca sa nu mai zic ca i-am incurajat si pe tineri sa vina cu idei noi.

Cum a fost anul 2012 pentru Politia Rutiera in ceea ce priveste numarul de accidente rutiere inregistrate?

Dupa patru ani de scadere a numarului de accidente rutiere, putem spune ca 2012 a fost un an de stagnare. Apelul nostru catre media si-a aratat la un moment dat eficienta, atunci cand din ce in ce mai multi au inceput sa atraga atentia asupra evenimentelor rutiere. La sfarsitul lui octombrie, aveam un plus de aproape 200 accidente si aproape 100 de morti (raportat la perioada similara din 2011), iar la finalul anului am ajuns spre zero. Si toate astea s-au intamplat in conditiile in care Politia Rutiera a fost tot timpul in actiune, pentru ca am avut alegeri locale, referendum, apoi un sezon estival aglomerat. Au urmat alegerile parlamentare si, mai mult decat atat, iarna a inceput in forta si cam devreme. Asa s-a ajuns la stadiul in care pe toti i-a afectat oboseala. Concediile nu s-au mai acordat conform planificarilor, unele au fost decalate, altele chiar reduse. Practic, efectivele de Politie Rutiera n-au avut timp de refacere. Iar fara oameni, nu ai cum sa rezolvi situatiile de urgenta. Sigur, putem sa vorbim si de efectivele de ordine publica, dar presiunea nu este aceeasi, pentru ca Politia Rutiera trebuie sa inchida sectoare de drum, sa vegheze asupra lucrurilor. Toate acestea adunate au generat, la un moment dat, o distragere asupra a ceea ce inseamna risc rutier, care a trecut in planul doi. Iar in circulatie, lucrurile rele se vad imediat, iar pentru remediere iti trebuie foarte mult timp.

Politia Rutiera are 4.200 de angajati in toata tara, din care doar 3.100 sunt operativi. Ceilalti raspund de cercetari accidente, implementare puncte penalizare, circuitul documentelor – permise si certificate de inmatriculare suspendate, reclamatii, petitii etc. In Spania, sunt 8.000 politisti rutieri. Este o tara mare, dar au infrastructura, sisteme moderne de dirijare a traficului. La fel in Olanda, Germania etc, au camere video, iar politistii monitorizeaza traficul din birou. Iar in Romania, ca sa faci un sistem fiabil de monitorizare a traficului, ar insemna, pentru stat, un efort sustinut de cel putin 10 ani. In ceea ce priveste numarul de accidente rutiere, din 2010 ne-am planificat o scadere constanta cu un procent de 3% anual. In 2010, am obtinut 8%, in 2011 – 15%. Dar nu ne culcam pe o ureche ca, daca am obtinut rezultate mai bune decat ne-am planificat, putem sa compensam. Este un bun castigat si incercam sa mentinem scaderile. Din pacate, rezultatele nu pot fi spectaculoase, pentru ca discutam de disciplina rutiera, de respect in trafic, de infrastructura, despre modificarea in proportie de peste 90% a parcului auto, care nu mai este invechit – chiar daca sunt multe masini de 8-10 ani, sunt totusi puternice, fiabile si dezvolta viteze superioare… Numarul de accidente rutiere din 2012 (5,5 milioane de masini in circulatie) se apropie de nivelul din 1988 (2 milioane de masini). Exista voci, chiar si institutii internationale, care afirma ca scaderea numarului de accidente se datoreaza crizei. Nu este adevarat! Exista date din care sa rezulte ca accidentele au scazut dintr-un alt motiv decat constientizarea de catre majoritatea participantilor la trafic ca siguranta rutiera este un lucru extrem de important? Criza a inceput in 2009. Sa ne uitam acum cati urca la munte, cati sunt in masina, in trafic, zilnic, mergand spre birou. Iar pretul la combustibil a crescut. Unde e criza? S-au anuntat cresteri mari in turism – in vara, toti romanii s-au dus la mare. Valorile de trafic au crescut. Cred ca am dat intr-un an de zile amenzi si am ridicat permise cat alte state europene in cinci ani… Indiferent ce zic ei, nu criza a scazut numarul de accidente, ci constientizarea participantilor la trafic asupra pericolului rutier.

Care sunt rezultatele privind numarul de accidente rutiere din Romania in raport cu alte state europene?

E un paradox. Toate statele europene au inregistrat cresteri la accidente, morti, raniti grav. In timp ce noi scadem, ei cresc – exista o tendinta de egalizare. Dar valorile nu sunt aceleasi. Chiar daca un anumit stat a crescut cu 15% la persoane decedate, a crescut de la 600 la 700, pe cand noi trebuie sa coboram sub 2000, ca sa putem sa ne apropiem de o plaja acceptata. Sigur, nu ne comparam cu Polonia, care are 5.000 de morti, sau alte state din blocul estic, cu rezultate mult mai slabe ca noi. In Vestul Europei, la un moment dat, indicele de mortalitate era 93, apoi a scazut la 67. Dar, in mod clar, noi nu ne putem raporta la ei din cauza infrastructurii. Ne raportam la statele care sunt pe linia noastra (Polonia, Ucraina etc, care au statistici negative in comparatie cu noi).

Respectarea timpilor de conducere si de odihna ramane o problema majora.

Solutia ar fi un efort comun. Noi, pe de o parte, in ceea ce priveste constientizarea sau educatia, iar patronii si soferii in ceea ce priveste pregatirea profesionala.

Societatea respectiva isi creeaza reguli proprii pentru a se conserva. Noi ce facem? Nimic!

Agresivitatea in trafic creeaza disconfort.

Ar trebui legalizate niste dispozitive clare, omologate, ocazie cu care ne-am alinia si la conceptul european de monitorizare a traficului, capitol la care noi nu stam deloc bine.

Toti invata de la noi, desi mijloacele noastre sunt empirice, la confluenta dintre Est si Vest, dar gandim tot timpul cum sa actionam ca sa obtinem cele mai bune efecte. Insa, se uita la noi ca la sora mai amarata…

Cat am spune ca avem dotari, tehnologii, sisteme inteligente, pe asemenea intemperii, pana la urma, factorul uman este cel mai important.

Noi suntem inca in perioada stalinista. Daca nu as avea acum agenti la dirijare, ar fi toti claie peste gramada in intersectii.

Cand ninge sau cand ploua, romanul, in loc sa-si ia umbrela, isi ia masina… De ce sunt strazile si parcarile pline in Bucuresti? Din cauza crizei?

In Romania, la inceputul lui 2009, indicele de mortalitate era 136 (136 de morti la un milion de locuitori). Acum am ajuns la 92.

Cristina TOBESCU

cristina.tobescu@ziuacargo.ro