În cazul în care Codul Rutier s-ar numi Codul bunelor maniere rutiere şi, mai ales, dacă nu ar conţine sancţiuni pentru cei ce îl încalcă, sancţiuni ce-i drept, uneori, substanţiale, punerea lui în practică nu ar mai supăra pe nimeni. Din nerespectarea Codului bunelor maniere, nu se poate muri, eventual, decât de ruşine; din păcate, din încălcarea Codului rutier, se poate muri fie că eşti vinovat sau nu. Proiectul pentru modificarea şi completarea OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice a stârnit, aşa cum era de aşteptat, mai multe reacţii nefavorabile, decât reacţii de acceptare.
Aceste dezbateri cu accent critic pronunţat, în care s-au implicat atât cei competenţi în siguranţa rutieră (precum asociaţiile profesionale şi patronale ale transportatorilor), dar şi cei care nu aveau legătura cu aceasta, s-au datorat atât măsurilor preconizate a fi întreprinse pentru creşterea siguranţei rutiere şi diminuarea numărului accidentelor soldate cu victime, dar şi modalităţilor în care aceste măsuri au fost prezentate şi motivate. Fundamentarea acestor măsuri cu un pronunţat caracter pecuniar şi mai puţin preventiv şi corectiv au fost sumar susţinute de statisticile Poliției rutiere. Statistici care reflectă, în esenţă, consecinţele şi nu cauzele producerii accidentelor rutiere. Lipsa unor studii reale privind cauzele producerii accidentelor, care să se refere şi la profilul psiho-social al celor care le produc, lipsa unor studii de impact privind aplicarea şi, mai ales, aplicativitatea măsurilor preconizate au generat un dialog social intens, dialog care s-a canalizat atât spre problemele reale cu care se confruntă siguranţa rutieră, dar şi spre aspecte cu caracter partizan sau chiar politic.
Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie…
Proiectul de lege al noului Cod rutier a suferit câteva modificări notabile. Legea circulaţiei pe drumurile publice se află din nou, pentru a câta oară?… pe ultima sută de metri, urmând să fie luată o decizie. Dar nu despre modificările survenite vreau să vă vorbesc. Poate mai importantă decât numărul de puncte acordat pentru o sancţiune sau durata suspendării permiselor este mentalitatea conducătorilor auto faţă de reglementările rutiere. Undeva, în subconştientul şoferilor, s-a cuibărit sentimentul că legile rutiere pot fi încălcate. Acest sentiment apare din inconsistenţa unor atitudini de civism rutier, din neconsolidarea credinţei că normele rutiere trebuie respectate firesc, de bunăvoie şi pe deplin acceptate. Nici unuia dintre noi nu-i sunt străine gânduri ca: „de ce să-mi pun centura?”, „pietonul acela este destul de departe”, „nu-i nimic dacă o parchez aici, stau doar 5 minute!” sau, şi mai rău, la unii „o bere, ce mare lucru!” ori „pentru mine 100 km/h este doar o viteză de croazieră”. Greşeli mici, greşeli mari! Fiecare dintre noi le facem şi ceea ce este mai grav, de cele mai multe ori în mod conştient, voit. Aceste comportamente trec încet şi sigur în sfera obişnuitului, devin un mod de a conduce. Pentru mulţi, ele reprezintă o întărire a comportamentului greşit, a credinţei că lor nu li se poate întâmpla nimic. Nimic mai fals! Accidentele de zi cu zi o demonstrează. Nu măsurile pecuniare sau restrictive, ci respectarea conştientă a Codului rutier este modalitatea cea mai directă şi eficientă de a diminua posibilitatea implicării într-un accident. De aceea, degeaba modificarea Codului rutier, degeaba creşterea semnificativă a sancţiunilor pecuniare şi administrative, degeaba alinierea la standardele europene de siguranţă rutieră, dacă mentalitatea noastră, comportamentul nostru nu se vor schimba şi vom încerca în continuare permanent, voit şi conştient să îl încălcăm. Situaţie în care, vorba proverbului, noul Cod rutier nu va fi decât aceeaşi Marie cu altă pălărie.
Ce facem cu educaţia?
Fără măsuri care să se refere la educaţia rutieră, fără stagii de siguranţă rutieră pentru reabilitarea şoferilor-problemă, Codul rutier devine numai o lege pe hârtie, o lege care, atunci când nu ne vede nimeni, o putem încălca. Şi cum Poliţia nu poate pune câte un poliţist la fiecare intersecţie, degeaba amenzi usturătoare, degeaba suspendări cu anii ai permiselor de conducere. Statisticile arată că un procent de sub 5% din încălcările legilor circulaţiei produc accidente. Oare cât la sută dintre cei care şi de aici înainte nu vor respecta Codul rutier vor fi sancţionaţi de poliţiştii rutieri? Înăsprirea sancţiunilor nu este decât un foc de paie dacă mentalitatea conducătorului auto, indiferent dacă este profesionist sau amator rămâne aceeaşi. Lipsa de autoritate a poliţiştilor rutieri, uneori – de ce să nu o spunem – poliţiştii corupţi, dar mai ales imposibilitatea unui control permanent al comportamentelor în trafic duc la ineficienţa măsurilor drastice de sancţionare. Percepţia subiectivă a durităţii sancţiunilor în timp se diminuează iar rata abaterilor de la normele rutiere va creşte din nou. Nu este pentru prima dată când se înăspresc sancţiunile… dar abaterile nu au scăzut. O problemă fără soluţie? Nicidecum. Doar că trebuie schimbate şi mentalităţile celor care compun reglementările rutiere. Factorii implicaţi trebuie să înţeleagă că sancţiunile usturătoare nu vor avea consecinţele dorite dacă nu vor fi dublate şi de măsuri coerente în domeniul educaţiei rutiere. Plecând de la educaţia copiilor încă de la grădiniţă şi terminând cu şcolile de şoferi şi centrele de pregătire profesională. Şi nu numai. Măsurile corective, la rândul lor, trebuie să reprezinte o pondere majoră în modalităţile concrete de acţiune. Un şofer care a comis o abatere penalizată cu o amendă usturătoare şi cu suspendarea permisului pe perioada maximă, va fi oare peste doi ani, atunci când va putea să-şi redobândească permisul, mai responsabil, va avea el comportamente de trafic mult schimbate în bine? Viteza excesivă nu înseamnă neapărat depăşirea cu mult a celei legale. De multe ori, starea tehnică precară a maşinii, starea drumului, lipsa semnalizărilor rutiere sau starea de oboseală a conducătorului auto fac dintr-o viteză relativ normală una extrem de riscantă, care poate produce mari neplăceri.
Modele occidentale
Iată două posibile exemple care vin în favoarea măsurilor preventive şi corective.
În Franţa, parcurgerea unui stagiu de sensibilizare la siguranţa rutieră pentru cei cu abateri minore le poate reduce numărul de puncte de penalizare şi rambursarea unei părţi a amenzii. Pentru abaterile grave, este obligatoriu un astfel de stagiu. În Germania, lucrurile se petrec aproape identic. Nu s-ar putea, în vederea realizării dezideratului de prevenţie şi corecţie, ca şi în Codul rutier românesc pentru sancţiunile aplicate să existe posibilitatea diminuării lor (la fel ca în Franţa sau Germania) dacă se efectuează un număr de ore de sensibilizare la siguranţa rutieră? Mai ales că şi Strategia naţională de siguranţă rutieră 2013-2020 prevede astfel de măsuri. Aceste programe de reabilitare a comportamentelor în trafic pot fi susţinute de experţi în siguranţa rutieră şi de psihologi experţi în transporturile rutiere agreaţi de Poliţia Rutieră. Nu este uşor, dar se poate realiza cu efortul cumulat al tuturor factorilor implicaţi în creşterea siguranţei rutiere. Codul rutier trebuie să rămână un set de reglementări care să faciliteze şi să garanteze siguranţa tuturor celor implicaţi direct sau indirect în trafic şi nu să devină un simplu instrument de aplicat amenzi şi suspendări de permis. Lucru posibil în situaţia în care cei răspunzători vor fi şi responsabili, acordând atenţia cuvenită şi măsurilor preventive şi corective.
Psiholog pr. Cristian SANDU
Cabinet de psihologie autorizat
psih.cristian.sandu@gmail.com
Mobil: 0744 657 898 / 0730 014 244
