Prima lună a unui nou an: tragem linie şi evaluăm rezultatele anului care tocmai s-a încheiat. A fost un an mai bun în ceea ce priveşte siguranţa rutieră? Urmează un an şi mai bun? Sunt întrebări fireşti, la care am încercat să găsim răspunsuri stând de vorbă cu comisarul şef de poliţie Lucian Diniţă, directorul Direcţiei Rutiere în cadrul IGPR (Inspectoratul General al Poliţiei Române).
Ziua Cargo: Ce se poate spune despre anul 2013 prin comparaţie cu anul 2012, la capitolul siguranţă rutieră?
Lucian Diniţă: Nu se poate compara 2012 cu 2013. În primul rând pentru că 2012 a fost un an electoral, în care, vrând-nevrând, efectivele de Poliţie Rutieră au trebuit să fie angrenate în dispozitive pentru alegeri. Şi am trecut prin trei manifestări electorale: efortul a fost suplimentar. Totuşi, în 2012, am fost în aceleaşi coordonate ca în 2011: uşoară creştere la persoane decedate de la 2.018 la 2.040. 2013 a însemnat altceva: am coborât sub bariera de 2.000 de persoane decedate în accidente rutiere, un rezultat care nu a mai existat până acum (n.r. după 1990) şi care s-a datorat atât eforturilor noastre, dar şi receptivităţii societăţii. Faţă de 2012, când s-au înregistrat 2.042 persoane decedate în accidente rutiere, se poate spune că aproape 200 de oameni sunt încă în viaţă (n.r. 1.854 persoane decedate în 2013, potrivit statisticilor Poliţiei Rutiere la data de 15 ianuarie 2014).
Care au fost cele mai eficiente măsuri în 2013?
Acţiunile pur şi simplu: pe viteză, pe neacordare de prioritate, pe depăşiri… La un moment dat, un impact extraordinar a avut şi propunerea Guvernului de modificare a unor articole din Codul Rutier. Din păcate însă, în perioada Sărbătorilor de iarnă, Poliţia Rutieră a constatat 1.001 infracţiuni. Infracţiuni, nu contravenţii! Din care în proporţie de 95% sunt la alcool. Autorii accidentelor din perioada Sărbătorilor de iarnă erau sub influenţa băuturilor alcoolice. Am făcut campanii – au fost două spoturi: „Sărbători responsabile“ şi „Cedează volanul când bei“. Degeaba!
S-au intensificat controalele în ceea ce priveşte maşinile înmatriculate în alte state, în special în Bulgaria?
Au fost acţiuni şi pe tema maşinilor cu numere de înmatriculare străine. Există, însă, o sincopă la nivel de Uniune Europeană, nu neapărat pe numere de Bulgaria. Multe state au modificat sistemele de înmatriculare, evidenţa numerelor de garaj, evidenţa numerelor pentru maşini care fac obiectul exportului. În momentul de faţă, s-a creat o confuzie majoră. Noi ne cunoaştem problemele, însă discutăm acum de probleme generate din Vest.
Se poate vorbi în acest moment de o mai bună colectare a amenzilor de circulaţie?
Din discuţiile pe care le-am avut cu Ministerul Finanţelor, ni s-a semnalat faptul că, în urma propunerilor legislative ale Guvernului, toată lumea a fugit să-şi plătească amenzile, ca nu cumva să fie în situaţia de a rămâne fără permis. Şi mass-media a avut un rol important în acest sens: mulţi au anunţat că, dacă oamenii nu-şi plătesc amenzile până la 1 noiembrie, rămân fără permise de conducere. Aşa a fost promovată această idee, deşi era ireală, dar a prins la public… Noi, românii, generăm aceeaşi problemă şi pentru statele europene. Acolo nu ai cum să conteşti amenda: ori o plăteşti, ori rămâi cu ea neplătită – nu există calea de mijloc, aşa cum e la noi.
Dar cred că toţi suntem convinşi de faptul că dacă nu ajungi la un nivel de plată a amenzii, orice măsură ai lua, cea mai eficientă este aceea de suspendare a dreptului de a conduce. Printr-o astfel de propunere, ne-am dorit să reducem la minim situaţii precum cea de la Constanţa, în care un individ cu multe abateri a accidentat două femei pe trecerea pentru pietoni, una dintre ele pierzându-şi viaţa, cealaltă fiind rănită grav. Am adus argumente pentru această propunere, am făcut previziuni – au fost combătute la momentul respectiv, iar când apare exemplul, două luni mai târziu, toată lumea începe să ceară socoteală că nu s-a făcut nimic în acest sens. Dacă nu mă laşi să am cale legală, cum pot să scot eu pe unul ca ăsta din trafic?
Care sunt provocările anului 2014 pentru Poliţia Rutieră?
2014 o să fie iarăşi un an de provocare: două evenimente electorale majore, unul în primăvară, celălalt aproape în iarnă. Iar între ele va exista şi o perioadă pregătitoare. Efectivele vor fi angrenate şi dislocate pentru a asigura derularea în condiţii corespunzătoare a acestor evenimente, concomitent cu gestionarea traficului rutier. Vom merge în primul rând pe ceea ce am evaluat noi în ultimii ani că se manifestă de fiecare dată. Spre exemplu, o să vină perioada de zăpadă, când mulţi o să ţină maşinile acasă, o să folosească transportul public, dar vor exista şi cei care se vor hazarda să iasă în trafic şi atunci vom face acţiuni pe pregătirea autovehiculelor pentru iarnă, fără a uita de celelalte – consum de alcool, neacordare de prioritate etc. Avem deja foarte bine planificate acţiunile pentru 2014, dar apar situaţii noi, la care trebuie să ne adaptăm imediat. De aceea, aşa cum spun vesticii, trebuie să ai o planificare şi o viziune pe mai mulţi ani. Ori România este o ţară specială. La noi, de fiecare dată apare ceva nou, care-ţi dă peste cap o eventuală strategie. În ultimii doi ani, ne-am propus să facem şi o acţiune pe starea medicală, împreună cu cei de la SMURD şi de la Ambulanţă, pentru a evalua capacitatea de a conduce a şoferilor aflaţi în trafic. Încă nu am reuşit să punem lucrurile cap la cap, dar rămâne în continuare în plan o astfel de acţiune. Tot timpul a intervenit altceva: fie transportul public de persoane, fie cel de mărfuri, apoi au venit românii în vacanţă în ţară. Când ne-am liniştit, a venit toamna – se schimbă iar registrul: se fac vinul, ţuica… Ne-am gândit să reluăm în acest an acţiunile interjudeţene, dar aici se pune problema resurselor.
Care este stadiul proiectelor aflate în derulare?
Radarele fixe de pe DN 1 pot fi repuse în funcţiune atunci când legea achiziţiilor publice va fi aprobată – în acest moment se află în Parlament. Este vorba despre o achiziţie public-privată. De asemenea, proiectul cu camerele video montate pe maşini a fost un proiect pilot, cu durata de un an, de pe 19 decembrie 2012 până la finalul lui 2013. Cele 10 maşini dotate cu camere video au fost foarte bune, şi-au dovedit utilitatea – am reuşit să probăm în instanţă anumite fapte. A existat un parteneriat între Ministerul de Interne şi Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, pe baza unui Protocol. Dar sunt doar 10 maşini. Cine face investiţia? (n.r. Poliţia Rutieră are în acest moment 3.200 de maşini). Apoi, să nu uităm că a existat o întreagă discuţie cu avocatul poporului vizavi de faptul că trebuie să ceri acordul pentru înregistrare, să scrie pe maşină că este dotată cu sistem de înregistrare video, iar înregistrarea audio se poate face numai cu acordul persoanei oprite. Oricum, m-ar fi interesat şi înregistrarea audio, ca să evităm acea şpagă, discuţiile neprincipiale… Apoi există câteva proiecte la nivel de minister, precum cel de întregire a reţelei europene de identificare a vehiculelor după numărul plăcuţei de înmatriculare. Oricum, rezultatele se vor vedea în ani, după ce vor fi implementate aceste proiecte şi vor funcţiona o perioadă de timp.
Care sunt perspectivele României pe termen lung în ceea ce priveşte siguranţa rutieră?
Forma noului Cod rutier pe care a promovat-o Guvernul ar trebui să fie adoptată. Dacă reuşim acest lucru, ne vom putea înscrie în obiectivul pe care îl avem în acest an. În intervalul 2001-2010, Uniunea Europeană stabilise ca obiectiv reducerea cu 50% a numărului de persoane decedate în accidente rutiere, dar nu a reuşit să îl îndeplinească. În primii 3 ani ai celei de a doua decade (2011-2020), noi am obţinut deja o reducere de aproape 24%. În teorie, ca să îndeplinim obiectivul final, în următorii ani ar trebui să obţinem reduceri de 3%. Am plecat de la un indice de mortalitate de 146 (n.r. 146 persoane decedate la 1 milion de locuitori). La un moment dat, ajunsesem la 96, acum este probabil în jur de 90 – nu se poate calcula în acest moment întrucât sunt necesare date statistice definitive. Rămâne în continuare ridicat în raport cu anumite state, dar începem să devansăm multe alte state. Sigur, mai avem de lucru… Dar ca să atingi 67, cât este media europeană, trebuie să ai şi infrastructura corespunzătoare. Noi am obţinut aceste rezultate în condiţiile de infrastructură specifice României.
În România nu acţionează Bonus-Malus. Nu am auzit pe nimeni să plătească asigurare mai mică pentru faptul că nu a avut sancţiuni la regimul circulaţiei în anul respectiv.
Pe ierarhiile de decizie, când unul păţeşte ceva la regimul circulaţiei, ori vrea să înăsprească legea, ori să o trântească. Cum să faci ordine în condiţiile astea?
Cristina TOBESCU
cristina.tobescu@ziuacargo.ro
