Şoseaua Oceanului Atlantic, sau Şoseaua Atlantică (în norvegiană: Atlanterhavsveien), este un drum cu o lungime de 8,3 km, secţiune a DN 64, care merge de-a lungul Eide şi Averøy, în regiunea Møre og Romsdal, Norvegia. Şoseaua traversează Hustadvika, o porţiune a Mării Norvegiei, conectând insula Averøy cu partea continentală a ţării şi cu peninsula Romsdalshalvøya şi se întinde între localităţile Kårvåg pe Averøy şi Vevang în Eida. Ceea ce face acest drum extrem de special este faptul că este construit pe mai multe insule de dimensiuni mici şi este conectat de altele prin intermediul mai multor ieşiri, viaducte şi poduri.
Drumul a fost propus iniţial, la începutul secolului 20, ca linie feroviară, dar ideea a fost abandonată. Discuţiile serioase au început în anii 70, iar construcţia a început pe 1 august 1983. Construcţia a mers destul de lent, fiind încetinită şi de 12 furtuni cu vânturi puternice, cu intensitate de uragan. Şoseaua a fost deschisă pe data de 7 iulie 1989 şi a costat în total 122 milioane coroane norvegiene, din care 25% au fost asigurate prin intermediul taxelor de utilizare stabilite după deschidere, 25% din fonduri pentru crearea de noi locuri de muncă şi restul din granturi publice. Colectarea de taxe a fost stabilită pe 15 ani, dar, în iunie 1999, costurile erau deja acoperite, taxa fiind înlăturată. Drumul este conservat ca patrimoniu cultural (decembrie 2009) şi clasificat ca Atracţie Turistică Naţională. De asemenea, reprezintă un amplasament favorit pentru filmarea de reclame auto (peste 10 constructori de automobile folosindu-l în clipurile lor) şi a fost declarat de către Guardian cel mai bun drum auto din lume (2006), primind de asemenea şi titlul de „Construcţia Norvegiană a Secolului (2005)“. În 2009, s-a deschis Tunelul Atlantic, de la Averøy la Kristiansund, împreună cu care şoseaua menţionată reprezintă o a doua conexiune fixă între Kristiansund şi Molde.
Descriere
După cum am menţionat, şoseaua este o secţiune în lungime de 8,274 km din drumul naţional 64, care conectează insula şi municipalitatea Averøy de partea continentală a Norvegiei, la Eide. Drumul traversează un arhipelag de insuliţe parţial locuite şi skerry-uri (mici insule din stânci, nelocuibile). Are o lăţime de 6,5 m şi un gradient maxim de 8%. Drumul constă din opt poduri şi patru platforme de observaţie. Pe insule, au fost dezvoltate mai multe amplasamente turistice, care includ restaurante, staţiuni de pescuit şi scufundări etc. Şoseaua începe la Utheim pe insula Averøy, în apropiere de satul Kårvåg, de unde merge către insula Kuholmen, apoi, prin intermediul podului Little Lauvøysund de 115 m, către insula Lille Lauvøy. Continuă cu un pod de 52 m denumit Store Lauvholmen către Store Lauvøy, apoi pe încă un pod, Geitøysund, către Geitøya, unde se află o parcare şi un punct de observaţie. După traversarea insulelor Eldhusøya şi Lyngholmen, drumul ajunge la Ildhusøya, unde se află un alt punct de escală, cu parcare şi punct de observaţie. Urmează podul Storseisundet Bridge, în lungime de 260 m, pe sub care trece graniţa între municipalităţile Eide şi Averøy. Apoi Flatskjæret, cu un punct de observaţie, continuând cu trei poduri de traversare Hulvågen, cu o lungime combinată de 293 m. De acolo, şoseaua trece prin Skarvøy and Strømsholmen, ambele cu câte un punct de escală, atingând Norvegia continentală prin intermediul unui pod cu o lungime de 119 m, denumit Vevangstraumen Bridge.
Istoric
Revenind la primele discuţii despre realizarea unei asemenea conexiuni, la începutul secolului 20 a fost planificată o linie ferată (Rauma) care să lege reţeaua feroviară naţională Møre og Romsdal, context în care au fost lansate câteva propuneri de extindere către localităţile de pe coastă. În 1921 consiliul local al Møre og Romsdal a ales altă rută, care ar fi urmat o cale apropiată de cea aleasă mai târziu pentru şoseaua despre care discutăm. Dar Linia Rauma nu a fost construită în întregime şi în 1935 s-a decis realizarea unei conexiuni rutiere între oraşele de coastă din Møre og Romsdal, până în punctul în care se oprea calea ferată, la Åndalsnes. Deşi aceste planuri au fost în mod oficial „puse la naftalină“, localnicii au continuat să studieze ideea de conexiune între Averøy şi continent. În 1970, a fost înfiinţată o companie de taxare, Atlanterhavsveien AS şi, mai târziu, Arne Rettedal, ministru al dezvoltării regionale în Norvegia la început anilor 80, a propus alocarea fondurilor disponibile pentru crearea unor locuri de muncă, în contul unor proiecte de infrastructură rutieră. Propunerea a fost aprobată în 1983, după ce a obţinut suportul municipalităţilor Averøy, Eide şi Fræna. Construcţia a început ca proiect municipal, dar, de la data de 1 iulie 1986, a fost preluată de Administraţia Norvegiană a Drumurilor Publice, fapt care a grăbit lucrările. Amortizarea accelerată prin intermediul taxelor de drum s-a datorat unui trafic local mai intens decât cel planificat şi unui flux mare de trafic turistic. În 2009, această şosea a fost pe locul nouă în Norvegia din punctul de vedere al afluenţei de turişti din rândul atracţiilor naturale, cu 258.654 vizitatori în perioada mai-august.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
