În această noapte (21 spre 22 martie), la ora 00.47 (ora pentru București, România) a avut loc echinocțiul de primăvară, când Soarele traversează punctul de intersecție al eclipticii cu ecuatorul ceresc iar ziua este egală cu noaptea în orice loc de pe Pământ.
Echinocțiul marchează sosirea primăverii, anotimp care durează aproximativ 92 de zile. Vremea deja s-a încălzit simțitor, temperaturile de până la 17 grade fiind mai ridicate decât cele specifice acestei perioade.
Echinocțiul de primăvară reprezintă momentul când Pământul este cel mai aproape de Soare și, începând de la această dată, durata zilei va fi în continuă creștere, iar cea a nopții în scădere, până la data de 21 iunie, când va avea loc solstițiul de vară.
În acest an, Echinocțiul de primăvară este marcat și de producerea în preajma sa a altor fenomene astronomice: Luna Nouă pe 20 martie, eclipsă totală de Soare pe 20 martie vizibilă de la Polul Nord și parțial observabilă din Europa, nordul Africii și vestul Asiei, super-Luna din 21 martie și mareea secolului.
Cuvântul “echinocțiu” derivă din cuvântul francez “équinoxe”, care provine din latinescul “aequinoctium”, format din “aequus” – “egal” și “nox”, “noctis” – “noapte”. Conform creștinilor, sărbătoarea pascală este sărbătorită întotdeauna în prima duminică după Luna Plină de după echinocțiu.
Există două astfel de fenomene: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă. Cele două puncte de pe ecliptică în care se află Soarele în momentul echinocțiului se numesc puncte echinocțiale, fiind denumite punctul vernal și, respectiv, punctul autumnal. De la un an la altul, fenomenul nu se produce la aceeași dată, deoarece anul calendaristic nu este egal cu cel tropic.
În emisfera sudică a Pământului, fenomenul este invers, astfel că în regiunile respective acest moment marchează începutul toamnei astronomice.
În regiunile polare, în emisfera nordică începe lunga zi polară iar în cea sudică – noaptea polară, care vor dura, fiecare, câte 6 luni. (M.S.)
Imagine: Jean-Mihai PÂLȘU
