Obligatiile fiscale suplimentare, respectiv dobanzile si penalitatile de intarziere stabilite de catre ANAF in luna decembrie 2014 pentru anumite firme de transport datorita reclasificarii diurnelor drept venituri salariale, a creat un puternic val de nemultumire in randul transportatorilor.
Cu aceasta ocazie s-a putut observa o solidaritate a firmelor de transport, sustinuta de asociatiile profesionale si parteneri media, care a avut rolul sa determine ANAF in data de 23 decembrie 2014 sa suspende inspectiile fiscale pentru a se clarifica asupra corectitudinii masurilor luate. Astfel, ANAF a solicitat anumite clarificari Ministerului de Finante Publice cu privire la cadrul legislativ, respectiv eligibilitatea masurilor punitive intreprinse. Raspunsul Ministerului Finantelor Publice emis in data de 30 decembrie 2014 (trebuie apreciata promptitudinea raspunsului in acest caz) a fost interpretat drept unul favorabil si, desi recomanda ANAF sa efectueze „o ampla documentare” respectiv „obtinerea unor solutii de interpretare” a legislatiei specifice, inaintea adoptarii unor astfel de masuri, clarificarea pe aspecte de fond a subiectului, respectiv clasificarea remuneratiei drept diurna sau venit salarial, a fost amanata de Ministerul Finantelor Publice pana la primirea unui raspuns din partea Ministerului Muncii. De asemenea, ulterior intalnirilor dintre reprezentantii transportatorilor si reprezentantii Ministerului Finantelor Publice, s-a agreat ca si Comisia Fiscala Centrala sa emita o decizie privind acest subiect, termenul preconizat pentru eliberarea acesteia fiind 15 februarie 2015. Avand in vedere cele prezentate mai sus, ar trebui subliniate anumite aspecte de care ar trebui sa tina cont partile implicate. In primul rand, abordarea recenta a ANAF s-ar dovedi incorecta in relatia cu anumiti transportatori deoarece poate fi considerata speculativa sau oportunista, avand in vedere principiile generale de conduita reglementate de catre Codul de Procedura Fiscala (Ordonanta nr. 92/2003, cu modificarile si completarile ulterioare). Astfel, conform Capitolului II, articolul 5 alineatul (1) din actul normativ mentionat: „Organul fiscal este obligat sa aplice unitar prevederile legislatiei fiscale pe teritoriul Romaniei, urmarind stabilirea corecta a impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.”
Este cunoscut faptul ca au existat numeroase inspectii fiscale efectuate de catre ANAF in anii anteriori la firme de transport si care nu au rezultat in reclasificarea diurnelor drept venituri salariale. Un contraargument care ar putea fi sustinut de ANAF este ca identificarea acordarii de diurne in mod excesiv de catre transportatori a fost identificata recent in cadrul proiectului pilot intreprins pe parcursul anului 2014. Totusi, chiar si in aceasta situatie exceptionala, ANAF are obligatia, conform articolui 7 privind „Rolul activ” din acelasi act normativ, de a indruma contribuabilii in aplicarea prevederilor legislatiei fiscale fie ca urmare a solicitarii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.
Abordare speculativa
In cazul in care autoritatile fiscale considera ca diurnele trebuiau asimilate veniturilor salariale, ANAF ar aplica un tratament discriminatoriu si inechitabil pentru anumite firme de transport datorita faptului ca nu are capacitatea, respectiv resursele necesare pentru a controla decat un procent foarte mic din numarul firmelor de transport, aceste firme avand sa suporte obligatii fiscale suplimentare semnificative, care, intr-adevar, ar putea aduce aceste firme in pragul insolventei. De asemenea, efectuarea de verificari de catre ANAF doar la sfarsitul perioadei de prescriptie (5 ani) se dovedeste a fi o abordare speculativa care are rolul de a stabili majorari de intarziere semnificative si nu demonstreaza rolul activ al ANAF de indrumare a contribuabilului pentru aplicarea in mod corect a legislatiei fiscale. Chiar daca se va concluziona ca tratamentul diurnelor a fost utilizat in mod abuziv datorita plafoanelor ridicate pentru deplasarile externe, ANAF impreuna cu Ministerul Finantelor Publice ar trebui sa adopte masuri de prevenire in viitor a abuzurilor, precum reducerea plafoanelor pentru diurnele acordate in cazul deplasarilor externe, si nu adoptarea unor masuri punitive asupra unui numar foarte mic de firme de transport (datorita imposibilitatii ANAF de a verifica majoritatea transportatorilor) prin reclasificarea diurnelor drept venituri salariale retroactiv. Aplicari eronate sau poate chiar abuzive identificate ca practica generala ar trebui clarificate si notificate in mod public, modificate din punct de vedere legislativ corespunzator (reducerea plafoanelor pentru diurnele externe) si verificate in viitor pentru ca ANAF sa demonstreze ca actioneaza in conformitate cu principiile de conduita impuse de catre cadrul legislativ existent.
Stabilirea unor obligatii fiscale suplimentare doar la anumite firme de transport s-ar dovedi un tratament inechitabil, care ar crea distorsiuni concurentiale semnificative.
Alexandru BOBOC
Consultant Fiscal, Partener Jinga & Asociatii
alexandru.boboc@ja.ro
Telefon: 0371 136 502
