Transportul rutier de marfă a traversat, în ultimele săptămâni, o adevărată odisee, în care șoferi, dispeceri, manageri și patroni au înfruntat granițele blocate (din când în când), autoizolarea/carantina (deciziile arbitrare ale autorităților), ordonanțele neclare, fabricile închise și, nu în ultimul rând, propriile temeri. Iar, atunci când nimic nu părea să mai meargă normal… ceva a funcționat! Dialogul între jucătorii din piață, în încercarea lor de a găsi, împreună, soluții pentru a ține camioanele în mișcare. Am discutat despre istoria ultimelor săptămâni cu Alin Crețu, președinte ATM Bucovina, vicepreședinte FORT și proprietar al AC Mobile, una dintre firmele mari de transport din România.
ZIUA CARGO: Cum ați resimțit schimbările abrupte din ultima perioadă?
Alin Crețu: Primul val a fost cel legat de șoferii care s-au speriat de situația din Italia și Spania și au venit acasă. Totuși, aceștia au reprezentat un procent foarte mic. Apoi, al doilea val a fost când șoferii au refuzat să meargă în unele țări, declarate zone roșii. Iar al treilea val a fost atunci când am realizat că stau cu mașinile prin parcări degeaba și nu mai sunt fabrici pentru care să lucrăm.
Un șoc puternic a fost resimțit de șoferi atunci când tot mai multe locuri s-au închis și nu au mai găsit magazine pentru a cumpăra alimente. Mai mult decât atât, nu au mai avut acces la toalete și dușuri. În aceste condiții, un nou val de șoferi și-a dorit să revină în țară.
Iar apoi… Primele fabrici care au închis activitatea au fost cele din industria auto. Astăzi, majoritatea sunt închise și afectează major firmele de transport.
Și, având în vedere situația, este de așteptat ca redeschiderea acestor fabrici să se amâne. Incertitudinea este totală – nu am primit nicio informație de la clienți. Practic, singurele informații sunt cele prezentate în presă.
În aceste condiții, la propria firmă, doar transporturile umanitare mai merg. În rest, am oprit activitatea de transport, pentru că fabricile auto s-au închis, în Europa, și am realizat că nu pot să acopăr costurile operaționale cu doi șoferi pe camion.
Țineam camioanele câte o săptămână în parcare și au început să intre în panică și șoferii.
Traversarea granițelor a reprezentat marea provocare?
Măsurile luate la trecerea punctelor de frontieră au fost, în general, comunicate, însă aproape niciuna nu a fost respectată. Inițial, problemele au apărut la granițele dintre Italia și Slovenia și la toate granițele Ungariei.
Transportatorii români au avut probleme la toate frontierele ungurești. Controale au fost peste tot, însă Ungaria a creat blocaje.
Coloane foarte mari au fost la trecerea dinspre Austria în Ungaria (la un moment dat, coada a ajuns să se întindă de la Nickelsdorf până la Viena) și la intrarea dinspre Slovacia spre Polonia. S-a stat și două zile.
Acum, nu mai sunt blocaje atât de mari, dar și traficul s-a restrâns foarte mult.
În Ungaria, nu s-a respectat nimic din ceea ce au anunțat ca trasee de tranzit și, în primul rând, autoritățile maghiare nu le-au respectat. Atunci când ai stabilit un traseu cu intrarea în țară la Nădlac, dar, în același timp, permiți intrarea camioanelor pe la Petea, este evident că încurajezi nerespectarea traseelor. Și asta s-a întâmplat.
Am colegi care veneau din Polonia spre Suceava și respectarea traseului indicat însemna un ocol de 300 km. Unii au trecut granița prin Petea, alții au fost blocați… Totodată, traseele de tranzit din România au fost prost gândite.
Cum a decurs dialogul cu autoritățile și între transportatori?
Dialogul cu Ministerul Transporturilor, pe grupul unde sunt prezente asociațiile patronale, a fost extraordinar.
De multă vreme nu am mai văzut așa ceva. Reprezentanții MT au răspuns rapid solicitărilor noastre, uneori chiar și la ore târzii, în noapte. Am fost impresionat să văd această mobilizare din partea autorităților.
O comunicare foarte bună a fost menținută și între transportatori, pe diferite grupuri, iar asta a ajutat mult. Astăzi, transportatorii sunt îngrijorați de lipsa de predictibilitate. Se vorbește despre criză, despre șomaj tehnic, facilități fiscale…
Estimez că 30% din flota românească de camioane mai este utilizată și, de la zi la zi, acest procent scade.
Situația incertă privind măsurile de autoizolare/carantină pentru șoferi creează multe probleme?
Suntem singura țară din Europa, care, prin ambiguitatea unei ordonanțe, am creat dificultăți majore transportul de marfă. Practic, Ordonanța 4 a pus familiile șoferilor într-o situație incertă. În plus, sunt șoferi care au început să fie amenințați de primari, DSP, poliție, șeful de post că vor fi plasați în carantină dacă ies din autoizolare.
De exemplu, la propria firmă, în acest moment, avem nevoie de autoutilitare pentru transporturi umanitare (vehicule de 3,5 tone) și, din 20 de mașini, nu am niciuna disponibilă. Toate sunt la șoferi care sunt în autoizolare, cu toate că nu prezintă simptome.
Avem cazuri în care șoferii fără simptome sunt trași pe dreapta și sunt plasați în carantină, împreună cu camionul.
Nu sunt expert în probleme medicale, dar pare o mare aberație să pui în aceeași cameră doi șoferi de la firme diferite, în loc să îi lași să meargă acasă. Și asta pentru că așa a hotărât un angajat al DSP, chiar dacă șoferii sunt exceptați de la aceste măsuri și Ministerul Transporturilor ne asigură de acest aspect. Inclusiv premierul a făcut declarații în acest sens, însă, în teritoriu, fiecare aplică ordonanța în mod diferit.
DSP aplică legea așa cum dorește. Sunt șoferi lăsați să meargă acasă și alții trimiși la carantină, fără nicio explicație.
Discutăm de interpretări greșite ale ordonanțelor și totul pleacă de la intrarea în țară. DSP-urile din vestul țării, Arad, Bihor, Satu Mare, fac înregistrările inițiale și acestea sunt transmise către DSP-urile din județele de domiciliu ale șoferilor, care aplică măsurile așa cum le specifică cei de la intrarea în țară. Dacă, inițial, s-a bifat căsuța cu carantina, cum ajunge acasă, șoferul este plasat în carantină.
Cum vedeți în continuare evoluția situației?
Trăim într-o mare impredictibilitate. La început, nu îmi făceam griji – este un virus care va trece. Însă, atunci când au început să se închidă fabricile, am conștientizat gravitatea situației. Acum, lucrurile se schimbă de la o zi la alta. Mă îngrozește inclusiv faptul că finanțatorii îți propun să îți prelungești ratele.
Totuși, este încurajator să vezi reacțiile de solidaritate ale oamenilor. De exemplu, cunosc șoferi care au spus că suntem împreună și la bine și la rău și, înțelegând situația pe care o traversăm, și-au arătat disponibilitatea de a merge și pe bani mai puțini, pentru a ține lucrurile în mișcare. Și eu, la firmă, am avut asemenea șoferi. Sunt îngrijorați și nu știu ce se va întâmpla. Le-am spus să stea calmi și, pentru moment, să meargă acasă, pentru că transportul va reporni.
Vest europenii vor merge pe același drum, de a ne vâna șoferii, în ciuda faptului că est europenii au contribuit, în această perioadă, la menținerea în funcțiune a lanțurilor de distribuție, demonstrând importanța pe care o au pe piața occidentală.
În ciuda situației grele, mulți transportatori au decis să ajute. Membrii ATMB au donat sume importante de bani, pentru a ajuta cea mai afectată regiune din țară, ținta principală fiind spitalul din Suceava.
Cei care au un bun dialog cu șoferii vor putea reporni mai repede activitatea, când situația se va debloca.
Ce credeți că ar trebui să facă transportatorii?
Să nu intre în panică și să se gândească la momentul în care va reîncepe treaba. Să înceapă să își facă strategii, pentru că piața nu va mai fi cum a fost până acum. Se va vorbi de perioada de dinainte de pandemie și de cea de după. Vom porni de la zero și piața nu își va reveni în aceeași formă. Va fi o regândire a producției, a logisticii, a modelelor de business. Va exista frica de consum, frica de colaborare, frica de a pierde… Revenirea va dura foarte mult.
Cei care, încă, mai lucrează, în aceste zile, să fie foarte atenți la clienți și la încasări, pentru că sunt, deja, probleme.
Mulți clienți întârzie intenționat plățile, chiar dacă au lichidități, pentru că vor să vadă ce se întâmplă. Discutăm de facturi din ianuarie și februarie. Evident, și clienții trec prin momente dificile.
Șomajul tehnic reprezintă o opțiune corectă pentru transportatorii care reduc activitatea?
La ce a apărut până acum în legislație, nu cred că transportatorii pot să riște cu șomajul tehnic. Mai degrabă, pot trimite angajații direct în șomaj normal. Mai ales că, la acest moment, nu știm când se va debloca situația. În această perioadă, cel mai sănătos este să te bazezi pe propriile forțe, pe capitalul acumulat.
Am mulți șoferi la firmă și îmi fac griji pentru ei în primul rând, însă nu putem plăti salarii, atâta vreme cât activitatea este blocată.
O altă posibilă capcană pentru cei care încă țin camioanele pe șosea este legată de scăderea kilometrilor parcurși pe plin. Relaxarea prevederilor Regulamentului 561 compensează, în mică măsură, pierderile venite din bulversarea lanțului logistic. Înainte de a opri activitatea de tot, kilometrii parcurși scăzuseră la 20% față de media obișnuită, de la 14.000 km, la sub 3.000. Iar situația se degradează, de la zi la zi. Acum câteva săptămâni găseam importuri cu tarife foarte bune pe burse. Acum, nu mai este nimic.
De asemenea, având în vedere scăderea prețurilor la carburanți, există solicitări ale unor clienți pentru scăderea tarifelor. Se speculează momentul.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
