În primii ani ai deceniului al doilea al secolului trecut, camioanele abia făceau primii lor kilometri, după inventarea automobilului. Modele foarte simple și de modă veche, cu anvelope din cauciuc solid și cu sisteme de tracțiune pe lanț, își expuneau șoferii tuturor intemperiilor și schimbărilor de temperatură induse de capriciile vremii. De aceea, primul camion Volvo, lansat în luna februarie a anului 1928, a fost unul dintre pionierii domeniului: tracțiune pe ax, anvelope pneumatice și cabină complet închisă.
Compania Volvo și-a început activitatea către sfârșitul anului 1926, pregătindu-se de producția de autoturisme, care a demarat în aprilie 1927. Dar a devenit, în curând, foarte clar faptul că, în Suedia, cererea de autoturisme suedeze era, încă, foarte modestă. Era nevoie de un pas înainte.
Astfel, în decembrie 1926, a început, la Volvo, activitatea de proiectare a unui camion de gamă medie (denumit Seria 1), iar, în februarie 1928, primul camion al constructorului suedez a ieșit pe porțile fabricii din Goteborg. În acest stadiu, producția de autoturisme și cea de camioane aveau loc pe aceeași linie de asamblare.
Un succes neașteptat
În contrast cu cererea modestă de autoturisme Volvo, primul camion a repurtat un succes imediat. Planurile inițiale prevedeau producția a 500 unități Seria 1 cu patru cilindri, pentru ca, mai târziu, să fie introdus un camion mai puternic, cu șase cilindri. Dar primele 500 de camioane s-au vândut în timp record. Astfel, a fost realizat și comercializat încă un lot de 500 de vehicule – Seria 2.
Modelul Seriei 1 nu era un camion puternic, fiind propulsat de un motor modest, pe benzină, de patru cilindri, capabil să dezvolte o putere maximă de numai 28 CP. Sarcina utilă oficială era limitată la 1.500 kg (jumătate din masa totală), dar designul de bază al acestui vehicul era foarte „sănătos”, astfel încât era, adesea, folosit să transporte încărcături de până la dublul prevederilor legale.
Cutie de viteze cu trei trepte
Viteza camioanelor de Serie 1 era limitată la 40 sau 50 km/h (chiar mai joasă, cu încărcătură, în special în regiuni deluroase). Dar condusul era facilitat de către cutia de viteze cu trei trepte și datorită ergonomiei rezonabile, care includea un nivel destul de redus de zgomot.
În cazul acestui camion, ca și al altor camioane de până la jumătatea anilor 30, încălzirea era limitată la cea asigurată de căldura motorului, care pătrundea în cabină prin placa de metal care separa motorul de cabină.
Camionul de Serie 1 a fost o încercare modestă, care s-a bucurat de un succes mult mai ridicat decât era de așteptat, datorită designului său simplu, dar solid. Spre deosebire de multe dintre camioanele de la vremea respectivă, acesta era proiectat în întregime de către un singur fabricant, Volvo, inclusiv motorul și cutia de viteze. Dar vehiculul era livrat fără cabină, dar exista posibilitatea comenzii unei cabine standard realizate de către un carosier independent, Åtvidaberg (care producea, de asemenea, caroseriile autoturismelor, cabină care putea fi montată în fabrica Volvo, înaintea livrării.
Dar majoritatea camioanelor de acest tip au fost livrate fără cabină, clientul comandând, apoi, cabina, conform propriilor sale specificații, la unul dintre mulții carosieri locali.
În mod surprinzător, multe dintre camioanele Seriei 1 s-au păstrat până în ziua de astăzi, ceea ce dovedește înalta calitate de care dădea dovadă Volvo, încă de la primele sale modele.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
