Noile provocări din piața transporturilor cer măsuri speciale, în special în zona de motivare și pregătire a angajaților. Am discutat despre cele mai bune „rețete” de training, dedicate firmelor de transport, cu Sandor Gabor, președinte IFPTR.
Ziua Cargo: Ce simbolizează noua imagine IFPTR, vulturul?
Sandor Gabor: Vulturul simbolizează clienții IFPTR – patroni, manageri și șoferi ai firmelor de transport. Nouă ne-a plăcut, întotdeauna, ideea de a ridica oamenii. Dacă interlocutorii noștri devin mai buni, avem, la rândul nostru, garanția că putem deveni mai buni.
Imaginea aleasă și simbolistica acesteia au pornit de la un studiu de piață – vulturul este o simbioză a prezenței spiritului de a șofa, dincolo de trivialitatea de a se declara, fiecare, stăpân al șoselelor. Nu ai inamici, dacă nu te comporți ca atare – vulturul nu are inamici naturali. În același timp, vulturul este o ființă pragmatică și urmărește atingerea unui anumit scop.
Cel de-al doilea simbol este legat de ideea de a renaște din propria cenușă. La mijlocul vieții sale, vulturul cunoaște o îmbătrânire fizică aparent incompatibilă cu viața – ciocul, ghearele, penele, crescute excesiv, îi blochează mișcarea. Vulturul își ia inima în dinți și reușește să se refacă într-un termen previzibil (își smulge singur penele și își rupe ciocul), apoi ajunge să trăiască din nou, tot atât cât a trăit înainte.
Ideea renașterii, a reînvierii ne urmărește pe fiecare dintre noi și, poate, într-o mai mare măsură, pe șoferi. Practic, în fiecare zi trăim eșecuri, iar, apoi, trebuie să ne ridicăm din ele, iar șoferii trăiesc intens sentimentul eșecului.
Schimbarea imaginii a fost însoțită și de schimbări în produsele IFPTR. Noile programe IFPTR țintesc creșterea utilității și se bazează pe transformarea regulilor în principii.
Cum caracterizați piața în legătură cu pregătirea în transporturi?
Cursurile obligatorii au cunoscut, începând cu anul trecut, o creștere. Este firesc, deoarece depășim acel regres rezultat ca urmare a două componente principale – căderea natalității în anii ’90-’95 și impunerea vârstei minime pentru obținerea permisului pentru camion la 21 de ani (schimbare survenită în 2013). Astfel, se explică panica instalată în piața muncii, în ultimii doi ani.
Sporul demografic a însemnat o scădere cu 22% a potențialilor oameni interesați să devină șoferi, peste care s-au suprapus 300.000 de persoane scoase, automat, din zona șoferiei, prin majorarea vârstei la care puteau obține permisul categoria C. Statistic vorbind, ar însemna 20.000 de oameni care ar fi devenit șoferi, dar nu au fost lăsați. Iar, acum, tocmai aceste persoane încep să vină la școlarizare, împlinind deja vârsta necesară.
De anul trecut, am depășit perioada cea mai grea, deja se înregistrează creșteri – în 2017, am înregistrat o creștere de 20% la începători și una de 15% pentru cei care vin la prelungire. Anul acesta, vom cunoaște, probabil, o stabilizare, iar cifrele vor rămâne neschimbate pe termen lung (15 ani). Această situație este sinonimă cu o criză – din punct de vedere demografic, avem o linie dreaptă. Abia în 2010 avem următorul val demografic, până atunci va fi o constanță.
Există soluții administrative, cum ar fi scăderea vârstei pentru obținerea categoriei C, înapoi la 18 ani. Astfel, am alimenta piața, „artificial”, cu încă 20.000 de persoane, în următorii trei ani, iar, astfel, cei 15 ani de stabilitate / criză, se reduc cu trei. Sigur, apoi, va trebui să ne asumăm o cădere mai pronunțată.
O altă decizie care ar putea ameliora situația este legată de oficializarea statutului de șofer colaborator. Acordând posibilitatea șoferilor de a funcționa ca un PFA sau SRL, s-ar eficientiza activitatea acestora.
Ce ar trebui să facă transportatorii, pentru a ameliora criza din piața muncii?
Sunt două lucruri pe care ar trebui să le facă. Să se promoveze și să apese acele butoane care stimulează loialitatea șoferilor – șoferii să se simtă bine în postura în care sunt (să le placă atribuțiile primite), să le placă și colectivul și să le placă și șeful. Prima temă pe care îndrăznesc să o trasez transportatorilor – să posteze pe youtube filmulețe de 2-3 minute în care să promoveze nu afacerea, ci excelența de a lucra la firmă, într-un scenariu regizat, în care se vorbește despre acei șoferi care sunt parteneri de nădejde ai patronului. Povestea angajaților ar trebui promovată, valorile respectate, și nu firma.
A doua chestiune este legată de creșterea semnificativă a efectelor pe care le au anunțurile în presa publicată. Presa a devenit o foarte bună cale de recrutare. Însă, și aici, trebuie schimbat macazul, de la prezentarea firmei și a avantajelor oferite, către povești despre șoferi. Resursa umană trebuie promovată.
Ați dezvoltat programe opționale de pregătire. Cum se desfășoară acestea?
Serviciile ofertate fie vizează grupuri foarte mari – training-uri motivaționale raportate strict la principii, pentru a oferi cât mai multe răspunsuri la întrebările „de ce se întâmplă anumite lucruri” (cu ei sau în mediu), fie sunt legate de pregătirea practică individuală – este cea care funcționează cel mai bine.
În cadrul pregătirii individuale, însoțim șoferii în timpul efectuării sarcinilor curente și, astfel, dublăm parcursul respectiv, fie cu evaluare prealabilă, urmată de instruire practică, fie cu auditarea conducătorului auto.
În cadrul IFPTR, există un corp special format pentru aceste programe de pregătire. Trei ani de zile am lucrat la formarea acestei echipe. Acești specialiști sunt distribuiți în diverse regiuni ale țării și, astfel, putem răspunde tuturor solicitărilor. Sunt oameni pentru care această meserie este o vocație și sunt capabili să dovedească un devotament și o empatie ieșite din comun, în relaționarea cu cei pe care îi pregătesc.
Cine contractează aceste cursuri de pregătire opționale?
Firmele cu viziune de dezvoltare certă, care realizează că singurul motor real care funcționează în firmă este resursa umană și vor un răspuns la întrebarea „de ce funcționează motorul”, contractează aceste servicii, care cresc semnificativ stabilitatea angajaților și îi face mai conștienți de activitatea desfășurată. Astfel, elemente rutinate capătă o valență de conștient care permite o gândire și o acțiune mult accelerate. Toate training-urile vizează capacitarea sau recapacitarea individuală. Până la urmă, performanța este împiedicată de creșterile exponențiale ale diverselor poveri (încărcări inutile) suportate de fiecare individ în parte și, mai ales, de șoferi. De exemplu, de multe ori, motivul încărcării cu energii negative este legat de faptul că șoferii nu apucă, sau nu au inspirația să dea replici. Astfel, aparenta vulgaritate sau comportamentul agresiv nu acoperă altceva decât frustrările interioare, generate de refuzul recunoașterii propriei identități.
Un om poate fi omorât în mod lent și foarte dureros, prin lipsa de atenție. Este o condamnare la moarte care înjumătățește, zilnic, energia angajaților. Nu este, neapărat, un neajuns al angajatorilor, ci mediul este cel care nu favorizează comunicarea cu cel de lângă tine. Există tentația, cel puțin în cazul șoferilor, de a se raporta la o a treia persoană, și aici intervine trainerul.
Cele mai multe comenzi de auditare le-am primit pentru dispeceri și manageri – persoane cu relații zilnice intense sau monotone. Ei sunt pasibili de a fi „umbriți” de toate aceste poveri, pe care și le asumă involuntar. Mintea lor trebuie antrenată, pentru a se putea concentra pe activitatea desfășurată la acel moment – când este la birou, mintea să fie concentrată pe respectiva activitate, când este la volan, să fie concentrat pe șofat…
Noile tehnologii ce echipează vehiculele comerciale impun noi tactici în pregătirea șoferilor?
Suntem privilegiați prin faptul că avem o relație cu Scania – gestionăm training-urile la predarea camioanelor noi. Astfel, suntem „condamnați” să ținem pasul cu noile tehnologii. Categoric, strategiile de șofat trebuie adaptate, pentru a utiliza corect noile sisteme. Avantajul este legat de faptul că există o constanță principială în ceea ce privește tacticile de conducere. Abordarea IFPTR este aceea de a oferi tactici de conducere, și nu doar tehnici de conducere. Iar tacticile suferă, doar, schimbări de nuanță în timp, în ciuda evoluțiilor tehnice. Astfel, noutățile de ordin tehnologic își găsesc mai ușor locul în interiorul tacticilor deja stabilite și șoferii se adaptează mai ușor.
Cum arată, astăzi, IFPTR?
Anul trecut, am mai înființat un punct de lucru și avem doi noi colaboratori. Încercăm să ne facem ambasadori toți cei 35.000 de cursanți care aleg, an de an, IFPTR. Majoritatea reprezentanțelor noastre sunt strict specializate pe perfecționarea profesională în transporturi și au la bază o experiență practică vastă. Avem avantajul că, în transporturi, lumea învață cu drag – trebuie să fii documentat și este un avantaj să îți structureze și explice materia cineva, fără a fi obligat să o străbați singur. Practic, cele două ore de curs devin timp câștigat. Este îmbucurător să vedem șoferi cu peste 25 de ani de experiență care pleacă, după ora de curs, cu zâmbetul pe buze. Nu știu dacă putem să îi învățăm lucruri noi, însă îi ajutăm să coaguleze mai multă înțelepciune și ne sunt recunoscători pentru asta.
Un punct forte al IFPTR este faptul că ne îngrijim de ei și pe durata valabilității atestatului – continuăm să comunicăm cu șoferii.
„Până acum, am vorbit despre șoferii care au plecat și despre cei care urmează să plece. Trebuie să schimbăm focusul, pe șoferii care urmează să vină.”
„Oamenii nu au nevoie să fie învățați să se descurce în viață, ci au nevoie să fie ajutați să se regăsească în sinea lor, pentru că, astfel, vor avea forța de a avansa mai rapid.”
„Angajatorii trebuie să aibă în vedere că nu banii pe care îi dau pentru o pregătire corectă sunt mulți, ci sumele pierdute sun mari, dacă rămân în firmă șoferii neinstruiți.”
„Merită înscris la un curs de pregătire facultativ, relativ scump, numai șoferul care și-a câștigat banii pentru a suporta costurile – au muncit măcar un an la companie și au dovedit că sunt statornici și se poate lucra cu ei.”
„Pentru unii angajați, viața a devenit prea complexă și se tem că nu mai pot face față. Astfel, și-au pierdut speranța, chiar dacă nu recunosc acest lucru.”
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro