Am învățat (prea bine, în ultimii ani) regulile de negociere, atunci când o parte țintește ceva, ce partea cealaltă nu poate accepta – să spui ceva, în timp ce gândești altceva și să acționezi… în cu totul altă direcție.
Îmi amintesc personajul-cheie din celebrul roman Shogun. Toranaga reușește, până la urmă, să atingă imposibilul său obiectiv și devine Shogun. Însă, pe tot parcursul romanului, face declarații puternice, sacrificii și, chiar, acționează permanent, pentru a-i face pe toți ceilalți să înțeleagă că nu are nici cea mai mică intenție de a obține această poziție.
Toată lumea dorește rezolvarea problemei diurnelor… aparent. Problema este legată de modalitatea în care se poate atinge… Ce?
„Stoparea abuzurilor ANAF”, însă, de fapt, nu-i așa că ne dorim ca orice control fiscal la firmele de transport să înceteze… sau măcar să nu mai fie niciun control pe tema diurnelor?
Credeți că este realist un asemenea obiectiv?
Statul își dorește o colectare mai bună la buget și acest lucru se face, printre altele, prin taxele aferente salariilor, impozit pe profit, accize la carburant, TVA. Nu trebuie să ai prea multă pregătire economică pentru a vedea că, în cazul firmelor de transport, prin eliminarea, sau, măcar, diminuarea valorii deductibile a diurnei, statul își maximizează, cel puțin într-o primă fază, șansele de a încasa mai mulți bani.
Mulți comentează că, prin reîncadrarea diurnelor ca venituri salariale, statul nu câștigă aproape nimic – firma respectivă își încetează activitatea, iar sumele „recuperate” sunt, în general, mici. Și toate acestea în contextul unui efort mare din partea ANAF, urmat și de procese în 100% din cazuri, multe câștigate de transportatori… Neglijență, nepăsare, bâlbă? Sau altceva?
Care ar fi reacția pieței, la asemenea controale? Firmele îngrijorate ar trebui să ceară explicații, să protesteze, să solicite modificări legislative… o amnistie… Și asta s-a întâmplat!
Pentru a opri panica și controalele abuzive, sunt gata transportatorii să facă concesii? O diurnă deductibilă mai mică, sau legarea cuantumului acesteia de salariul șoferului?
Lege în Parlament, sau ordonanță de urgență, amnistia și reguli noi legate de acordarea diurnei în același act normativ, sau separat, protest cu 5.000 de camioane sau 500… Paharele de alba-neagra se mișcă pe masă, cu rapiditate, și nu lasă timp de gândire – vom reuși să alegem varianta corectă?
Și dacă nu există nici o variantă corectă și toate paharele sunt goale?…
Apariția unui proiect de lege în Parlament mai degrabă complică lucrurile. „S-au grăbit pentru a descuraja protestele” – spun unii. Sau este un nou pas, calculat?
Un proiect de lege pe tema diurnelor, alături de amnistie, blochează, practic, posibilitatea Guvernului de a emite o ordonanță. Și nu ar fi nici pe departe primul proiect legislativ care se rătăcește în meandrele parlamentare. Nici măcar nu vom putea spune cu exactitate ce parlamentari sau partide au blocat lucrurile.
Dar, dacă lucrurile „ies bine”, legea ar putea parcurge pașii până la intrarea în vigoare într-o perioadă destul de scurtă, pentru ca, începând cu anul viitor, să producă efecte benefice pentru bugetul de stat.
… Sau proiectul de lege poate fi retras, pentru a redeschide drumul unei ordonanțe guvernamentale…
La final, transportatorii ar putea fi, chiar, mulțumiți că au oprit abuzurile ANAF, chiar dacă pentru asta vor plăti mai mult la bugetul de stat – cel puțin unele firme.
Două întrebări: există un Toranaga? Poate fi oprit un asemenea plan complex și bine elaborat?
O mișcare patronală unită și capabilă să acționeze strategic…
Neînțelegerile, la acest nivel, nu reprezintă o noutate, însă teama inflamată până la nivel de panică și grupurile de WhatsApp au creat o presiune constant ridicată, care aproape a paralizat capacitatea de decizie. În negocierile cu autoritățile, se mai gândește cineva la varianta cea mai bună? Mai are cineva curajul să elaboreze planuri (care, evident, pot eșua)? Sau cu toții se gândesc ca nu cumva să își pună în cap membrii și, chiar, întreaga breaslă în cazul în care fac o afirmație nefericită?
Graba cu care sunt împinse lucrurile înainte, chiar de către transportatori, solicitările continue pentru poziții ferme și imediate…
Statul are nevoie de mai mulți bani la buget… repede! Va fi sectorul transporturilor primul care își va deschide buzunarele? Eventual, și cu un oftat de ușurare…
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
