Știu, pare un cuvânt de poveste… ideatic, „fericire”! Nu l-am ales întâmplător, pentru că nimic nu este întâmplător în viață. Am fost influențată de ultimele două cărți citite la recomandarea a doi prieteni. Toți suntem la început de an și ne stabilim idealuri, ne propunem să realizăm obiective personale și profesionale.
Și eu am fost întrebată, la începutul anului, ce îmi propun și am răspuns simplu: m-am hotărât să devin… fericită! Ce însemnă acest lucru? Ce înseamnă să fii fericit? Pentru fiecare dintre noi însemnă ceva distinct.
Când am întrebat un tânăr coleg polițist, vorbind despre proiecția carierei sale aflate la debut, unde se vede peste 10 ani, ca profesionist, după ce a luat contact cu valorile, normele, cultura organizației din care face parte, Poliția Română, mi-a spus clar și hotărât: „Tot aici, pentru că vreau să fiu un polițist de succes și un OM FERICIT!” Am fost curioasă să aflu care sunt valorile care îl fac FERICIT. Mi-a răspuns atunci că își dorește o familie, un copil căruia să îi ofere o educație bazată pe principiile virtuții, pe onestitate, pe corectitudine, așa cum și el a fost educat, așa cum vede și cariera sa.
La fel mi-au spus alți doi prieteni, ce provin din două medii profesionale diferite, unul șofer de TIR de 20 de ani, pasionat de meseria sa, și celălalt polițist „de carieră”, absolvent de școală de agenți de poliție și cu cincisprezece ani de experiență în Poliția Română. Am asistat la discuția lor în noaptea trecerii dintre ani și amândoi spuneau cât sunt de fericiți. Am vrut să văd ce înseamnă și pentru ei a fi fericit, știindu-i „pătimași” în profesia pe care au ales-o.
O viață la volan
Șoferul de TIR povestea prin câte țări trece, câte nopți nedormite, ce intemperii ale vremii suportă, despre lipsa de confort pe care o are în meseria sa, întâlnirile cu polițiștii din diferite state unde transportă marfă… și, mai ales, despre corectitudinea, onestitatea și profesionalismul de care aceștia au dat dovadă ori de câte ori a interacționat cu ei. L-am întrebat dacă abordarea acestora a fost diferită, când a fost oprit în trafic sau când a trecut vama, și mi-a răspuns simplu: NU, au fost la fel de riguroși „și ai noștri”, și „ceilalți”. Am afișat un zâmbet! A continuat spunând: „… s-au dus vremurile alea când umblam cu banii în talon… așa, preventiv. Acum vreau să mă întorc cu bine la băiețelul meu de numai cinci ani, care și așa este trist de câte ori plec, pentru că îi lipsesc o perioadă mai lungă de timp din preajmă. Peste două zile, plec în cursă și îi lipsesc trei săptămâni. El e FERICIREA MEA”.
Nu am putut decât să mă bucur de cele auzite. Înseamnă că reușim să formăm caractere oneste, că reușim să schimbăm comportamente, să fim integri… și asta ne aduce fericire și bucuria lucrului bine făcut. M-am bucurat că și el a înțeles că valoarea sa supremă, constituită din familia și copilul său, trebuie menținută și cultivată, că lui trebuie să îi ofere o educație demnă și un tată model.
Polițist de carieră
Prietenul polițist a oftat și l-a privit în ochi… Și el are o fetiță nou-născută și munca sa îi ocupă foarte mult timp, uneori lipsind nopți de acasă, alteori ajungând când ea deja doarme, fără să o poată săruta pe frunte și a-i spune noapte bună. Momentele acestea nu i le poate returna sistemul niciodată, dar spune că, dacă ar lua-o de la capăt, tot meseria asta ar îmbrățișa-o, pentru că a făcut din ea o artă.
Să simți adrenalina unei „spețe rezolvate”, să vrei „să faci curățenie în adunătura asta de nemernici”, sunt sentimente pe care nu le poți avea decât atunci când ești acolo, în miezul problemei. Recunoaște că poate face asta pentru că are susținerea familiei, a soției și, mai presus de toate, pentru că are o echipă de tineri polițiști dornici de performanță, pe care se poate baza și care au devenit cealaltă familie a lui. Nu se percepe ca un tânăr manager, așa cum este, ajuns la acest nivel prin muncă multă și studiu intens, prin perseverență, pentru că, așa cum spune el… „am pornit și eu tot din stradă”, ci ca un coleg membru al echipei, o piesă în puzzle-ul organizației numită Poliția Română.
Este conștient de un singur lucru: „Vreau să las ceva în urma mea! Vreau ca fata mea, când va crește, să fie mândră de mine, să fie FERICITĂ că are așa tată, cum și eu sunt fericit și binecuvântat că o am pe ea! Vreau să îi ofer cea mai bună educație pe care un părinte o poate da, să îi arăt că poți să fii onest, că poți promova prin cinste și corectitudine, că valorile supreme sunt adevărul, onestitatea, profesionalismul și integritatea.”
Un mod de a fi
I-am ascultat și am înțeles că ambii sunt oameni integri, pe care „virusul corupției” nu i-ar putea atinge vreodată, nu ar lua sau da mită nicicând, pentru că valoarea lor personală fundamentală este familia, copiii lor, cărora doresc să le ofere o educație aleasă, bazată pe respect, pe încredere, pe adevăr, pe principialitate, pe dreptate. Și toate astea pentru ca ei să devină FERICIȚI!
Ascultându-i pe ei am realizat că fac parte din categoria oamenilor care VOR, POT ȘI FAC ceea ce își propun. Și își propun să aibă o carieră „curată”, valoarea lor profesională supremă fiind integritatea, astfel încât familia să „beneficieze” de prezența lor și de aportul lor la… FERICIRE. Libertatea, conștiința de sine, conștiința propriei valori sunt fundamentale pentru fiecare dintre noi și dacă le punem mai presus de orice ele devin convingeri, convingeri care se transformă în credințe, credințele în comportamente și devin „EU”!
Am înțeles că FERICIREA NU ESTE O DESTINAȚIE, CI UN MOD DE A FI, astfel încât m-am hotărât să devin… FERICIT(Ă)!
Loredana-Florentina Marin
comisar-șef de poliție
Direcția Generală Anticorupție
Direcția Prevenire
Serviciul Prevenire
