Doresc să vă împărtășesc, astăzi, câteva legături surprinzătoare între câteva idei fundamentale ale spiritualității răsăritene (și nu numai) și relația cetățean-funcționar-stat, în lumina prevenirii corupției.
Jertfe și sacrificii
Istoria jertfelor și sacrificiilor aduse zeilor pornește încă din zorii existenței umanității. Însă, în urmă cu circa două milenii, spiritul uman aduce în conștiința sa o nouă paradigmă, sub forma unui raport inversat între om și divinitate: omul nu îi mai este dator divinității să îi aducă jertfe și sacrificii (în anumite credințe devenind interzise, fiind acceptată doar ,,jertfa”/,,efortul” dezvoltării spirituale), ci divinitatea este cea care se jertfește pe sine pentru creația sa.
Omul recunoaște, astfel, o divinitate autentică, iubitoare și responsabilă, care nu așteaptă și nu pretinde stimulente…
Mai târziu, oamenii separă puterea politică de cea divină, fiind conduși de stat și instituții, însă… Ați prins ideea? Cetățenii mai simțeau nevoia aducerii unor jertfe pentru a câștiga clemența autorităților, iar funcționarii considerau că oamenii le sunt datori cu favoruri când împărțeau dreptatea, uitând rolul lor de reprezentanți ai unei autorități responsabile.
Din această perspectivă, mita reprezintă jertfa omului față de o autoritate falsă, neiubitoare și iresponsabilă, care dorește doar să îl domine după bunul plac, în contradicție cu autoritățile autentice, a căror unică rațiune este binele cetățeanului.
Daruri
În altă ordine de idei, apreciez ca fiind deosebit de utilă semnificația spirituală a darului (Stăniloae Dumitru, Teologie Dogmatică Ortodoxă, vol. 1). Darul reprezintă tot un simbol al Divinității și al recunoștinței omului față de miracolul vieții. Întrucât omul nu poate crea nimic de la zero, el știe că darul său își are ca sursă divinitatea, iar ca punct final tot la divinitate se întoarce, actul de a dărui fiind un exercițiu de recunoștință și de conștientizare a binelui comun.
În egală măsură, în diverse doctrine spirituale, interacțiunea cu oricare altă ființă umană are același simbolism, de data aceasta, omul fiind un simbol al Divinității (de exemplu, în hinduism, Namaste: Scânteia divină din mine salută scânteia divină din tine; în creștinism: Aveți grijă de aproapele vostru și astfel de Mine veți avea grijă).
În acest context, darurile au o intensă aură de legalitate și transparență, de empatie și bunătate, de recunoaștere a sacralității existenței, și nicidecum de a facilita raporturi promiscue împotriva binelui comun, de favorizare a unei persoane în fața alteia, prin dare sau luare de mită, trafic sau cumpărare de influență, abuz în serviciu și așa mai departe.
Spiritualitate, sau Magie?
Un ultim argument pe care îl voi aduce, acum, din această perspectivă este din punct de vedere procesual sau operațional. Dacă magia forțează și manipulează energiile divine, fără vreun merit sau efort spiritual al adeptului respectiv, doar folosind anumite tehnici sau formule, spiritualitatea presupune atât un efort de dezvoltare personală și spirituală, cât și un răspuns al divinității la eforturile legitime ale persoanei.
Per a contrario, darea de mită reprezintă o încercare de pervertire a energiilor oficiale, de manipulare sau forțare a acestora, în timp ce îndeplinirea condițiilor legale și procedurale înseamnă efort depus de cetățean în vederea îndeplinirii condițiilor de eficiență, dezvoltării personale și sociale, conlucrarea între cetățeni și puterea de stat, putere care le reprezintă și materializează interesele legitime.
Studiu de caz: dare de mită și conducerea unui vehicul fără permis de conducere
Un șofer a remis suma de 1.000 de lei unui agent de poliție, cu titlu de mită, în scopul de a nu-și îndeplini corespunzător îndatoririle de serviciu și de a conduce cercetările, în dosarul penal în care inculpatul era cercetat pentru infracțiunea de conducere a unui autovehicul fără permis, într-o manieră în care să nu îi fie antrenată răspunderea penală pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Potrivit primei chei de analiză (interzicerea sacrificiilor), șoferul ar fi preferat să aducă o astfel de jertfă (interzisă, fiind reală și nu de natură spirituală, de dezvoltare personală, cum ar fi să învețe pentru permis) pentru a atrage bunăvoința reprezentantului statului, mai exact să i se dea dreptate în situația în care nu o avea…
În a doua cheie de analiză (natura darului), binele comun era sever pus în pericol, în condițiile în care șoferul nu avea permis, fiind un pericol real pentru viața și integritatea corporală a aproapelui. Astfel, în niciun caz, ,,darul de 1.000 de lei” nu avea rolul recunoștinței față de miracolul vieții… celorlalți participanți la trafic, pe care nu a făcut decât să o pună în pericol.
În fine, în cea de-a treia cheie (efort personal versus manipulare), lucrurile se clarifică integral, întrucât încercarea de manipulare a reprezentantului legii, folosind anumite ,,tehnici”, fără efort de creștere spirituală, este evidentă.
Șoferul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani de închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Fie că iubim mai mult legalitatea, fie că preferăm spiritualitatea, avem o singură soluție: integritatea!
Ciprian GHIȚULEASA
comisar-șef de poliție
Direcția Generală Anticorupție
