Potrivit unui studiu al Asociației Române pentru Transparență, indicele de percepție a corupției pentru anul 2022, în cazul României, a fost de 46 (0 fiind cel mai slab scor iar 100 cel mai bun), ceea ce ne situează doar în fața Bulgariei și Ungariei, la nivelul statelor membre UE. Pe de altă parte, nivelul de educație financiară al populației României este de 21%, în timp ce nivelul mediu al UE este de 52%, conform unui studiu al S&P Ratings, plasându-ne la același nivel cu țări precum Honduras, Sudan sau Uzbekistan.
Sigur, cele două idei nu sunt suficiente, pentru a putea afirma că nivelul de corupție este influențat în mod direct de gradul de alfabetizare financiară, dar o legătură există, cu siguranță, aspect pe care ne dorim să-l detaliem, în cele ce urmează.
Deși ambele cuvinte din sintagma „educație financiară” au înțeles propriu, iar gradul de dificultate în ceea ce privește înțelegerea lor este unul scăzut, considerăm oportun să ne raportăm la o definiție standardizată a acesteia. Astfel, educația financiară reprezintă un ansamblu de abilități și cunoștințe care ajută individul să-și gestioneze, într-un mod corect și eficient, resursele economice bănești. Non-formal spus, este acea educație care îți arată cum să câștigi bani mai mulți, cum să administrezi banii bine și cum să-i cheltuiești cu cap, aș completa eu, prin mijloace legale și reglementate în integralitate.
Concepte antagonice
Din punctul meu de vedere, conceptele de „educație financiară” și „corupție” sunt antagonice, la nivel ideal ele neputându-se intersecta. Nu poți fi un om educat financiar și corupt în același timp. Lucrurile nu funcționează în felul acesta; la un moment dat va ceda ceva: ori vei pierde toată sau mare parte din averea acumulată (din cauza factorului „lăcomie”), ori vei încerca să speculezi momentele de fluctuație ale piețelor financiare, ceea ce s-ar traduce, mai degrabă, în loterie sau joc de noroc, decât în investiție/planificare financiară, strategie sortită, în final, falimentului (financiar și/sau moral).
Deși, la suprafață, pot fi definite simplist și sunt obiectiv delimitate, cele două „atitudini” comportă o multitudine de aspecte intrinseci, care nu se văd, la nivel de valori, convingeri, limbaj etc. – distincția între ele fiind mai degrabă făcută aici.
Educația financiară îți va trezi interesul și îți va ocupa timpul cu noțiuni generale despre economie (inflație, deflație, cerere, ofertă, creștere economică etc.), cum poți deveni eficient în administrarea banilor, astfel încât să crești calitatea vieții, investiții etc. Totuși, mai important decât orice, consider că educația financiară dezvoltă, la nivelul individului, calități precum răbdarea, persuasiunea, planificarea eficientă, altruismul, apetitul pentru informare constantă/curiozitate, optimismul, responsabilitatea și multe altele, care consolidează o anumită atitudine asupra vieții, incompatibilă cu corupția.
Spre deosebire de cele enunțate anterior, atitudinea coruptibilă încurajează/determină comportamente imorale/ilegale, având ca scop obținerea de foloase (bani, valori, influență etc.) într-o manieră care nu ține cont de ceilalți, de ecosistem în general.
Un subiect tabu
Subiectul „bani” reprezintă, încă, pentru mulți oameni, tineri sau mai în vârstă, un subiect tabu. Expresii precum „Banii sunt ochiu’ dracului!” sau convingeri de tipul „Doar cei corupți ajung bogați” sunt, încă, de actualitate, în unele medii, facilitând un anumit tipar de gândire care limitează omul de rând, în încercarea de a se autodepăși. Consider că tocmai acest gen de convingeri (ideea că altceva/altcineva îți controlează destinul și nu există posibilitatea de a crește dincolo de condiția socială) reprezintă un combustibil pentru un stil de viață dezorganizat, dezinteresat, reactiv, în care deciziile pripite vor apărea cu o frecvență ridicată.
Poate fi, deci educația financiară un răspuns la corupție?
Nu avem pretenția că deținem răspunsul absolut la această întrebare, dar, descoperit la momentul oportun, domeniul educației financiare poate reprezenta o alternativă sănătoasă, integră, în dezvoltarea individului. Odată intrat în mediul acesta de creștere, șansele de a fi deturnat către anturaje/atitudini/comportamente reprobabile scad semnificativ.
Da, prezentată și pusă în aplicare într-o manieră realistă și asumată, educația financiară poate reprezenta o modalitate autentică de creștere a calității vieții și, implicit, o cărămidă în plus la zidul integrității individului.
Nicolae-Marius POPA
comisar de poliție
DGA – Serviciul Prevenire
