Traficul de azi! Traficul de ieri! Trafic și în 1780, și în antichitate! Dar… un trafic de influență!
Originea reglementării infracțiunii de trafic de influență se găsește în dreptul roman și este atribuită împăratului Alexandru Severus. În Roma, dar și în Atena, prestațiile pentru îndeplinirea celor mai importante îndatoriri civice erau gratuite. Orice formă de corupere a funcționarilor era interzisă. De exemplu, Platon, care spunea că „Nu trebuie să primești daruri nici pentru lucrurile bune, nici pentru cele rele” (M. Tutunaru, „Consideraţii generale privind corupţia”, în Economica, nr. 3 (59), 2007) a propus să fie pedepsiți cu moartea funcționarii care primeau daruri pentru a-și face datoria.
La noi, în anul 1780, a apărut „Pravilniceasca Condică” a domnitorului Alexandru Ipsilanti, care incrimina traficul de influență. Legiuirea domnitorului sancționa folosirea influenței. Dacă darea de mită era prevăzută sub sancțiunea pierderii judecății, traficul de influență determina încheierea procesului în detrimentul traficantului.
În art. 142 al „Condicii de drept penal și procedură penală” a lui Barbu Știrbei, intrată în vigoare în 1852, se stipula: „Funcționarii publici care pentru bani, daruri și promisiuni, determinate și acceptate, ar fi făcut un act intrând în funcțiile lor, chiar just, dar pentru care ei nu trebuiau să primească nimic, vor fi pedepsiți cu pierderea funcțiilor, fără să poată lua, pe timp de 5 la 10 ani, nici titlu, nici serviciu public. Banii și darurile primite ca preț al corupției vor fi dublați și confiscați. Vor fi pedepsiți cu aceeași pedeapsă funcționarii care pentru bani, daruri sau promisiuni, determinate sau acceptate, se vor abține să facă un act intrând în atribuțiile lor.” (M. Tutunaru, „Consideraţii generale privind corupţia”, în Economica, nr. 3 (59), 2007)
În zilele noastre
Acum, Codul penal prevede, în art. 291 (traficul de influență) că: „Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.”
Cu toate că legislația românească pedepsește aspru traficul de influență, există funcționari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care se avântă în astfel de încălcări ale legislației penale, mai ales în legătură cu traficul rutier, tot mai aglomerat, al zilelor noastre și profitând de nevoia tot mai mare a conducătorilor auto de a circula fără constrângeri spațiale sau temporale.
Un exemplu negativ…
… este cel al unui agent de poliție, din cadrul unui post de poliție comunal din județul Suceava, care, în cursului anului 2019 a solicitat, de la mai multe persoane, diferite sume de bani, cu scopul de a interveni pe lângă colegii lui, pentru a-i determina să anuleze aplicarea unor sancțiuni contravenționale și luarea unor măsuri complementare, respectiv pentru a nu li se reține permisul de conducere.
Agentul de poliție a profitat de autoritatea pe care o reprezintă în comunitate, pentru a obține diferite avantaje patrimoniale, pretinzând că îi va determina pe colegi să îndeplinească acte contrare îndatoririlor de serviciu și lăsând să se înțeleagă că lucrătorii din instituția pe care o reprezintă sunt dispuși să își încalce obligațiile profesionale, în schimbul unui folos necuvenit. Cele 5 fapte săvârșite constituie infracțiuni de trafic de influență, cercetările fiind continuate pentru stabilirea răspunderii penale. Atitudinea sa a adus atingere încrederii de care beneficia instituția în care activa, iar solicitările sale, referitoare la sume de bani necesare colegilor, deși nu erau reale, au creat o imagine negativă întregului colectiv profesional.
Și cel ce dă e pedepsit
Totodată, trebuie avut în vedere că legiuitorul îl sancționează și pe cel care dorește să influențeze un funcționar public în luarea unei decizii, prin oferirea unei sume de bani și prin intermediul unei alte persoane, sancționând această situație prin infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută de art. 292 din Codul penal: Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Astfel, este necesar să știm că nu trebuie să ne lăsăm implicați/atrași în astfel de infracțiuni contra unei sume de bani care, pentru moment ar putea părea avantajoasă, în condițiile în care această decizie ne poate afecta grav libertatea.
Nu lăsați traficul rutier să vă afecteze libertatea de mișcare prin traficul de influență!
Viorela BUCUR
comisar-șef de poliție
Direcția Generală Anticorupție, Serviciul Prevenire
