Dacă angajații nu se vor mai întoarce la lucru atunci când repornim, voi găsi alții!”
Mai mulți patroni de firme de transport au fost obligați să oprească activitatea, în timpul stării de urgență, din cauza riscurilor greu de gestionat și, mai ales, a fabricilor închise, în toată Europa. Iar angajații lor…
Un mesaj precum cel de mai sus arată tăria antreprenorilor români, determinarea de a depăși obstacole, de a supraviețui. Respect acest lucru! Cum altfel să dezvolți de la zero o firmă de transport și să poți să concurezi cu firme occidentale incomparabil mai bine capitalizate?
Sunt argumente solide și pline de adevăr… pentru anii ’90 sau începutul anilor 2000. Nimeni nu contestă dificultățile pieței de transport, unde concurența este una deosebit de acerbă. Am trecut prin multe momente dificile, dar am beneficiat și de atuuri importante, în perioadele de creștere economică. Nu întâmplător, flota românească de transport s-a dezvoltat atât de mult, în cea mai mare parte folosind libertatea de acțiune oferită de piața unică europeană.
Este momentul ideal să consolidăm prezența „cantitativă”, prin măsuri care să asigure dezvoltare „calitativă”. Adică, să depășim conceptul de „supraviețuire cu orice preț” și să ne gândim la acumulare de know-how și profesionalizarea echipei. Practic, să acceptăm că mai rea decât pierderea profitului este destructurarea echipei. Sau nu?
Transportatorii maghiari au tras un semnal de alarmă în legătură cu tarifele nefiresc de mici practicate de firmele din România. Este vorba de 0,5-0,75 euro/km. Iată răspunsul!
Ca de fiecare dată, autoritățile din Ungaria (și nu numai) vor înăspri controalele, pentru a depista cauzele, evident ilegale, care permit practicarea tarifelor de dumping. De parcă nu le știm cu toții – șoferi neplătiți, carduri duble, tahografe măsluite, taxe de drum fentate, evaziune fiscală și altele.
Ce firmă, cât de cât serioasă, ar apela la asemenea „tactici” riscante? Probabil una care își joacă, în fiecare zi, supraviețuirea. Pentru că instinctul de conservare bate întotdeauna respectul pentru lege și rușinea de a face lucruri imorale.
Am avut atâtea șanse și atâta timp la dispoziție… Însă întotdeauna s-a preferat „supraviețuirea maselor”, în loc de încurajarea legalității. Am ratat atunci când „capacitatea financiară” ar fi putut opri accesul la piața de transport a unor entități extrem de șubrede, am ratat atunci când competența profesională s-a transformat într-o chestiune strict de formă și am ratat mai ales atunci când onorabilitatea și buna reputație și-au pierdut înțelesul și nimeni nu mai înțelege despre ce este vorba, de parcă ar fi cuvinte ce aparțin unei alte limbi. Unde a fost îngrijorarea? Ne-am temut că, în loc de câteva zeci de mii de firme slabe, vom avea câteva mii de firme solide?
Nu am pretenția de a sugera cuiva ce este corect să simtă, în fața unor asemenea situații. Recunosc, mie îmi este jenă. Nu pentru că sunt firme românești care demonstrează o desconsiderare totală față de regulile stabilite de legislația transporturilor, precum și lipsa unor minime principii de business. Mai degrabă, mă deranjează că un număr atât de mare de firme și camioane merg, încă, la limita supraviețuirii și, implicit, a siguranței rutiere, după 13 ani de la aderarea la UE și peste 30 de ani de la Revoluție. Mai facem și noi câțiva pași înainte? Mai sunt, oare, șanse să schimbăm ceva?
Și am o mare îngrijorare! În timp ce vedem convoaiele de kilometri la granița de intrare în România, pline de persoane de care, la un moment dat, ne-am bucurat să scăpăm din țară (hoți, tâlhari și jucători de alba-neagra), mai puțin vizibil are loc un exod. Acela al firmelor care nu se mai pot dezvolta într-o țară arătată atât de des cu degetul. Este vorba despre capital (resurse financiare importante) care pleacă din țară, dar, mai ales, pleacă know-how și energii antreprenoriale ce nu pot fi înlocuite pe termen scurt. Pe ce valori umane ne bazăm, pentru a re duce, în următorii ani, diferențele față de țările occidentale?
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
