În analiza efectelor clauzelor asumate prin semnarea unui contract, fie el de transport, de expediție sau de logistică, trebuie să avem în vedere atât ceea ce înțelegem noi prin acele clauze, cât și ceea ce a înțeles legiuitorul să transpună în legi (acte normative) și judecătorul să aplice sau să interpreteze legea.
Uzual, prin clauze abuzive înțelegem acele clauze contractuale care depășesc practicile curente, respectiv acele clauze normale întâlnite frecvent și cunoscute de părți. Aceste clauze sunt modificate și primesc sensuri și interpretări diferite de cele inițiale, uneori greu de intuit la momentul citirii acestora. Efectele sunt, însă, știute de către cei care le-au creat!
Un exemplu simplu, dar util în analiza clauzelor contractuale
Într-un ring de box intră două persoane (pugiliștii), care distribuire pumni unul celuilalt. Cel care distribuie mai mult sau care distribuie mai eficient poate câștiga meciul. Există câteva reguli prestabilite, cunoscute și acceptate de ambele părți. Într-un astfel de meci, cel puțin teoretic, cel mai bun câștigă.
În domeniul transporturilor rutiere și nu numai, există câteva reguli de bază (Codul civil pentru transporturile naționale, Convenția CMR pentru majoritatea transporturilor), însă cele mai multe „meciuri” NU sunt disputate potrivit acestor reguli.
De cele mai multe ori, regulile de bază sunt modificate, respectiv adaptate unor cerințe punctuale ale celor care au puterea de decizie și care pot influența regulile jocului. Partenerii care au puterea de decizie de multe ori abuzează de această putere și „propun” clauze contractuale care sunt acceptate, deși astfel de clauze, în mod curent, nu ar fi clauze de acceptat.
Ce spune legea
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, prin „clauze abuzive”, legiuitorul român a transpus legislativ în plan național ceea ce a decis anterior legiuitorul european (Directiva 93/13/CEE), stabilind criterii potrivit cărora anumite prevederi contractuale sunt considerate abuzive și nu produc efecte față de părțile contractuale. Astfel:
Art. 4 (1) din Legea 193/2000: „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.”
De reținut că protecția legală privește exclusiv „consumatorii” persoane fizice, și nu persoanele juridice (cum sunt societățile sau alte entități juridice). În situația în care o parte contractantă într-un contract de transport/expediție etc este persoană fizică, poate uzita de prevederile legale anterior menționate, pentru a se proteja și ași apăra drepturile încălcate.
Însă, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, contractele de transport/expediție sunt încheiate între persoane juridice, iar protecția națională/europeană anterior menționată nu este aplicabilă, fiecare trebuind, astfel, să se protejeze încă din stadiul precontractual, cel în care primește contractul spre semnare/asumare.
Atunci când cealaltă parte contractantă este un profesionist în domeniu, are, cu siguranță, un contract cu clauze prestabilite, analizate cu atenție și, mai ales, exersate în practică și analizate și în litigii de către instanțe de judecată naționale și/sau internaționale.
Ce se poate face…
… atunci când suntem în situația în care primim un astfel de contract? Există mai multe posibilități, pornind de la cea mai simplă, a refuza semnarea acestuia și a căuta o altă ofertă, și până la asumarea și semnarea lui fără niciun comentariu. Varianta cea mai bună nu poate fi stabilită extern de cineva; doar după o analiză a avantajelor și dezavantajelor contractului respectiv se poate lua o decizie.
Sfatul meu este să se analizeze cu atenție tot contractul, nu doar anumite clauze, cum sunt cele legate de preț, condiții de încărcare/condiții de descărcare.
În condițiile actuale, în care informația este accesibilă, chiar foarte accesibilă, este nepotrivit să poți spune că nu ai știut anumite informații, pe care le-ai fi putut afla cu costuri zero sau minime și, totuși, nu ai făcut niciun demers pentru a le afla. Suntem în secolul informației, (după ce am trecut prin secolul vitezei), fapt pentru care a fi informat este esențial în activitatea de zi cu zi. Informația este peste tot, însă este esențial să știm cum să o folosim eficient.
Secolul vitezei și cel al informației
Ca o paranteză, apropo de secolul informației care succedă secolul vitezei, cele două colaborează foarte bine. Secolul vitezei a fost caracterizat prin viteza cu care s-au desfășurat principalele activități umane sau care au legătură cu omul. Esențial de remarcat este că, după o perioadă foarte lungă de timp, când omul s-a deplasat și a deplasat mărfuri „pe jos”, cu ajutorul animalelor (cai, măgari etc) etc, în secolul vitezei deplasarea s-a efectuat din ce în ce mai rapid și cu creșterea exponențială a volumelor de marfă cu mijloace auto, aeriene și navale.
Referitor la secolul informației, observăm ușor faptul că cine are acces la informație și cine o folosește eficient are mai mult de câștigat decât competitorii săi. O istorie scurtă a transmiterii informației: pe cale orală, de la om la om, prin scriere pe pereții peșterilor și pe tăblițe de lut, prin înscrisuri și cărți, pe dischete, CD-uri și stick-uri. Esențial este că avem la dispoziție mai multă informație și cu acces mai rapid. Chiar și în secolul informației, viteza de transport a informației este importantă, transportul rămânând în continuare esențial vieții umane.
Accesul la informație este posibil, fapt pentru care întrebarea „de ce mi s-a întâmplat mie” poate avea un răspuns chiar anterior evenimentului respectiv. De cele mai multe ori, însă, nu avem timp să căutăm informația importantă și ne trezim în fața faptului împlinit și a consecințelor negative. Atunci apar întrebările și vitejii din proverbul „după război, mulți viteji se arată”. Unii dintre acești viteji nu ar fi știut ce să recomande, dacă ar fi fost întrebați înainte de evenimentul nedorit, însă alții cu siguranță ar fi avut informații care să poată duce la o decizie corectă, mai sigură.
Clauze corecte juridic…
Revenind la tema materialului atrag atenția că cele mai multe contracte conțin clauze normale, acceptabile din punct de vedere juridic, dar și din punct de vedere al posibilității de respectare a lor. Sunt însă și contracte în care găsim clauze în care partea cocontractantă impune (sau cel puțin încearcă să impună) anumite clauze în favoarea sa, fără să conțină și clauze similare în favoarea celeilalte părți. Aceste clauze sunt corecte din punct de vedere juridic, dacă nu încalcă prevederile legale aplicabile. Chiar dacă, din punct de vedere moral, poate că anumite clauze nu sunt corecte, din punct de vedere juridic aceleași clauze sunt legale și trebuie respectate (sau cel puțin trebuie avut în vedere că ele există).
O categorie aparte de clauze sunt acelea care, aparent, nu au legătură sau, cel puțin, nu au niciun efect aparent cu înțelegerea dintre părțile semnatare, sau depășesc înțelegerea verbală anterioară. Exemple în acest sens sunt contractele tip cu multe prevederi, cu clauze prestabilite, generale, aplicabile în situații diverse etc.
Două exemple:
- Două case de expediții cu activitate exclusivă de case de expediții (licențiate în acest sens) încheie un contract de transport marfă, cu clauze referitoare la transport și nicio clauză referitoare la obiectul discutat, acela de expediție (furnizarea unui transportator care să efectueze concret deplasarea mărfii), iar a doua casă de expediții încheie un contract de transport cu un transportator.
- Doi transportatori încheie un contract de transport marfă, primul având activitate licențiată exclusiv de transportator, iar al doilea având licențiată atât activitatea de transport cât și cea de expeditor, încheie un contract de transport, cu clauze strict legate de transport. Al doilea transportator acționează ca expeditor și încheie, la rândul lui, un alt contract de transport. Ce se întâmplă când sunt probleme cu marfa (daună, furt, etc.) și se încearcă soluționarea litigiului apelând la clauzele contractuale?
Răspuns: dacă, în mod amiabil, nu se soluționează litigiul, se poate ajunge la un abuz, prin invocarea clauzelor contractuale, respectiv la folosirea clauzelor efectiv scrise în contractele dintre părți, cum ar fi o clauză care interzice subcontractarea transportului.
În concluzie, atenție la neatenție, citiți cu atenție toate clauzele contractului înainte de a-l semna, pentru a vă scuti de a le citi cu o și mai mare atenție după un eveniment nedorit!
avocat George IACOB-ANCA
IACOB-ANCA & ASOCIAȚII
george@iacob-anca.ro
