Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localităţile Eşelniţa şi Dubova, în apropiere de oraşul Orşova. Cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa, are cu 6 m mai puţin decât Statuia Libertăţii şi cu 8 m mai mult decât Monumentul lui Hristos de la Rio de Janeiro.
Basorelieful de pe Dunăre îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, şi este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Lucrarea a fost realizată de artistul Florin Cotarcea. Omul de afaceri şi istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat şi finanţat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 – 2004, investind, în final, peste un milion de dolari în această sculptură.
În comparaţie cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpinişti, chipul regelui Decebal a fost executat timp de zece ani şi 12 persoane au lucrat la realizarea lui.
Lucrarea s-a desfăşurat sub conducerea sculptorului român Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălţimi, căldură şi vipere. Pe pontonul din golful Mraconia, unde se află această cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită.
Pericole şi pasiune
Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrişarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curăţarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viaţa oamenilor. Nu s-au putut folosi niciun fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca şi cu saci de 40-50 de kilograme în spinare.
Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două staţii de emisie-recepţie. De la baza stâncii până la schelă, alpiniştii-sculptori trebuiau să se caţere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7:30 la 13:30 şi de la 13:30 până la 19:30. Lucrările s-au desfăşurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operaţiune la fel de grea şi riscantă a fost cea de manevrare a schelelor.
Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpinişti au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, şpiţul şi barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condiţiile de lucru aproape insuportabile.
Din cauza acestor condiţii dificile de lucru au avut loc şi câteva accidente. O echipă de cinci persoane care lucra pe schelă a căzut în gol câţiva metri, ca urmare a smulgerii a două pitoane de susţinere de pe cablul de susţinere montat de jur-împrejurul stâncii. Din fericire, alpiniştii nu au suferit răni grave. De asemenea, unul dintre alpinişti a fost muşcat de o viperă ascunsă într-un punct de susţinere, dar i s-a injectat imediat un ser antiviperin.
Ca urmare a trepidaţiilor, dar şi a stâncii care începea să se macine, nasul lui Decebal (care avea o înălţime de şapte metri) s-a fisurat şi era în pericol să se desprindă şi să cadă. S-a renunţat la acel bloc imens de piatră, o parte mare din nasul lui Decebal fiind dinamitat, pentru mai multă siguranţă. Nasul regelui a fost remodelat şi întărit cu armătură de fier şi ciment.
Inscripţii peste timp
Chiar în faţa basoreliefului, dar pe malul sârbesc, se găseşte de aproape 2000 ani o placă memorială antică („Tabula Traiana”), având 4 metri lungime şi 1,75 metri înălţime, monument ridicat de împăratul roman Traian, pentru a marca marşul trupelor imperiale romane spre Dacia şi a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în anul 105, dar și finalizarea drumului militar roman al lui Traian.
Sub capul lui Decebal se găseşte o inscripţie în latină, săpată şi ea în stâncă: „DECEBAL REX – DRAGAN FECIT” („Regele Decebal – făcută de Drăgan”).
Iosif Constantin Drăgan a scris numeroase cărţi despre istoria dacilor şi a tracilor („Noi, tracii”; „Imperiul Romano-Trac”, „Mileniul imperial al Daciei”), intenţionând să construiască în oraşul Cluj şi o copie în mărime naturală a Columnei lui Traian, proiect care nu s-a mai concretizat. Tezele sale sunt deseori asociate cu protocronismul şi extrem de controversate în rândul istoricilor.
Prin modelarea acestui chip în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să comemoreze, dar să şi demonstreze contribuţia românilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componenţa sa daco-tracă. (Sursa: Wikipedia)
Dimensiuni
Înălţime: 55 m
Lăţime: 25 m
Lungimea ochilor: 4,3 m
Lungimea nasului: 7 m
Lăţimea nasului: 4 m
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
