Biserica Nasterii Domnului este o basilica situata in Betleem si este considerata a fi cel mai vechi lacas de cult crestin din lume in folosinta continua. Biserica a fost initial comandata in anul 327 de catre imparatul Constantin si de catre mama sa, Elena, pentru a fi construita pe locul care este considerat a fi in mod traditional al nasterii lui Iisus din Nazaret.
Basilica originala a fost construita in anul 335, dar distrusa intr-un incendiu in timpul revoltelor samaritenilor din secolul 6. O noua biserica a fost construita in anul 565 de catre Imperiul Bizantin, in stilul arhitectural al originalului. De la reconstructie si pana in prezent, Biserica Nasterii Domnului a primit numeroase renovari si completari, inclusiv clopotnitele. Ansamblul a devenit parte a Patrimoniului UNESCO si a fost primul monument din Palestina care a fost listat sub aceasta emblema. De asemenea, se afla si pe Lista UNESCO a monumentelor aflate in primejdie.
Izvoare istorice
Asa cum am amintit, locul sfant, cunoscut si sub numele de Grota, deasupra caruia a fost construita Biserica Nasterii Domnului, este asociat cu grota (sau ieslea – in traditia ortodoxa) unde s-a nascut Iisus. Se spune ca, in anul 135, imparatul Adrian ar fi convertit amplasamentul crestin de deasupra Grotei intr-un altar dedicat lui Adonis, (semi)zeul grec al frumusetii si dorintei. Un preot de la Biserica Nasterii Domnului a consemnat inaintea mortii sale, in anul 420, ca Grota a fost la un moment dat consacrata lui Adonis pentru a sterge amintirea lui Iisus. Dar unii cercetatori moderni contesta acest argument si insista ca acest cult al lui Adonis-Tammuz a stat la originea altarului si ca, de fapt, crestinii ar fi preluat amplasamentul pentru adoratia Domnului.
Faptul ca locul a fost asociat nasterii Domnului inca din cele mai vechi timpuri este atestat de catre apologetul crestin Justin Martyr (anii 100-165 aproximativ), care a notat in Dialogul cu Trypho ca Familia Sfanta s-a refugiat intr-o grota in afara orasului. De asemenea, Origen din Alexandria (185 – 254) a scris ca in Betleem este marcata pestera unde s-a nascut Iisus si ieslea din grota unde a fost adapostit, infasat in scutece si ca se zvoneste ca acesta este intr-adevar locul nasterii Domnului (Contra Celsum, cartea I, capitolul LI).
Basilica originala (327 – circa 529/556)
Prima biserica din acest loc a fost inceputa de Sfanta Elena, mama Imparatului Constantin I. Sub supravegherea Episcopului Macarie al Ierusalimului, constructia a inceput in anul 327 si a fost incheiata in 333. Biserica ar fi trebuit sa faca parte dintr-un proiect mai mare stabilit in cadrul Primului Consiliu din Niceea de a construi monumente in locurile aflate in conexiune cu viata lui Iisus. Proiectul bisericii s-a concentrat asupra a trei sectiuni arhitecturale majore: o rotonda octogonala deasupra locului nasterii lui Iisus, un atrium 45×28 m si o curte cu abside 29×28 m. Dupa cum am amintit, structura a fost distrusa intr-un incendiu in jur de 529 sau 556.
Basilica de secol 6
Lacasul de cult care este inca in picioare si in care inca se tin slujbe a fost construit in forma curenta in anul 565 de catre imparatul Iustinian I. Cand persii condusi de Chosroes II au invadat aceste teritorii in anul 614, nu au distrus structura. Legenda spune ca Shahrbaraz, comandantul armatelor, a fost impresionat de imaginile din interiorul bisericii ale celor trei Crai de la Rasarit purtand vestminte persane si a comandat ca basilica sa fie crutata. Cruciatii au realizat reparatii si completari ale cladirii in timpul Imperiului Latin al Ierusalimului, cu permisiunea si ajutorul Imparatului Bizantin si primul rege al Ierusalimului a fost incoronat in aceasta biserica. De-a lungul vremii, complexul a fost extins si astazi acopera 12.000 mp. Biserica a fost una dintre cauzele directe ale implicarii francezilor in Razboiul Crimeei impotriva Rusiei. Pana in 1131, Biserica Nasterii Domnului a fost utilizata ca loc de incoronare pentru regii cruciati. In aceasta perioada, au avut loc decorari si restaurari, proces care a continuat pana in 1169. Cele mai notabile distrugeri suferite de basilica au avut loc in aprilie 1244, facute de turci. In august 1448, Regatul Burgundiei a alocat resurse de restaurare, dar abia in 1480 a inceput proiectul, cu o reconstructie extensiva a acoperisului, care era intr-o stare jalnica. Mai multe regiuni au contribuit la repararea acoperisului, Anglia oferind plumb, cel de-al doilea Regat al Burgundiei – lemn si Republica Venetia – mana de lucru.
Secolul 19 si Razboiul Crimeei
Intre 1834 si 1837, cutremure si replici au cauzat daune substantiale Bisericii Nasterii Domnului. Primul, cu epicentrul in Palestina, a avariat turnul clopotului, mobilierul din grota si cateva parti ale structurii bisericii. In timpul replicilor si a cutremurului din Galileea, din 1837, au fost provocate daune minore. In 1846, biserica si spatiul inconjurator erau cam in paragina si vulnerabile la jafuri. Multe dintre dalele de marmura ale podelei au fost indepartate si furate in prima jumatate a secolului 19 si o parte mutate pentru a fi folosite la constructii din regiune, cum ar fi pe Muntele Templului in Ierusalim. In acelasi an, steaua de argint cu semnificatie religioasa care fusese plasata deasupra Grotei a fost furata. In 1851, Biserica Nasterii Domnului era sub controlul Imperiului Otoman, dar in apropierea Craciunului in 1852 Napoleon al III-lea a trimis un ambasador la poarta Otomana, fortandu-i pe turci sa recunoasca Franta ca autoritate suverana pe Taramul Sfant, pe care latinii l-au pierdut in secolul 18. Cand Sultanul Turciei a plasat din nou steaua deasupra Grotei cu o inscriptie latina, Imperiul Rus a disputat schimbarea de autoritate citand doua tratate, unul din 1757 si cel de-al doilea din 1774 (Tratatul de la Kuciuk Kaynargi), si a trimis armate in regiunea Dunarii. Ca rezultat, otomanii au emis firmanuri pentru anularea deciziei anterioare, renuntand la prevederile tratatului cu Franta si reinstaurand pe greci ca autoritate suverana asupra bisericilor de pe Teritoriul Sfant, creand tensiuni locale. Acestea, alaturi de furtul stelei, sunt consemnate de catre istorici ca si catalisti ai Razboiului Crimeei. Dar ulterior, catre sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, au avut loc reparatii si renovari extensive.
Timpuri moderne
In aprilie 2002, 50 de palestinieni inarmati urmariti de Fortele de Aparare Israeliene (IDF) s-au incuiat in biserica, impreuna cu 200 calugari si alti palestinieni sositi cu alte scopuri in regiune, care au fost retinuti ca ostatici. Cladirea fiind sensibila, IDF nu a patruns cu forta, dar a impiedicat distribuirea de hrana celor din biserica. Dupa lungi negocieri, s-a convenit ca refugiatii inarmati sa fie evacuati in Gaza, Spania si Italia. In prezent, biserica este administrata de catre autoritatile Romano-Catolica, Greco-Ortodoxa si Armeneasca Apostolica, in colaborare, toate trei avand comunitati monastice la fata locului. Ca rezultat, au aparut certuri dese intre novici in privinta respectarii rugaciunilor celorlalti, a imnurilor si chiar din cauza impartirii spatiilor si responsabilitatilor de curatenie. Uneori, a fost chiar chemata politia palestiniana pentru a mentine ordinea.
Stil arhitectural
Structura sitului este o combinatie a doua biserici si a criptei de sub basilica initiala, Grota Nasterii Domnului. Principala Biserica a Nasterii este administrata de Patriarhatul Greco-Ortodox al Ierusalimului. Este proiectata ca o basilica tipica romana, cu patru naosuri laterale si o absida la extremitatea Estica, unde este altarul. Peretii laterali sunt acoperiti de mozaicuri aurite, destul de degradate la ora actuala. Intrarea se face prin intermediul unei usi foarte scunde, numita „Usa Umilintei”. Podeaua originala in stil roman a fost acoperita, dar in podeaua moderna exista o trapa care se deschide pentru a oferi vizibilitate la mozaicurile acesteia. Biserica adaposteste, de asemenea, un iconostas aurit de dimensiuni mari, iar capriorii din lemn au fost donati de Regele Eduard al IV-lea al Angliei, care a donat si plumb pentru acoperis (ulterior topit de catre turcii otomani pentru a face munitie pentru razboiul impotriva Venetiei). Altarul conduce, prin intermediul unor scari in spirala, catre Grota. Alaturi se afla Biserica romano-catolica Sf. Ecaterina, construita intr-un stil modern de traditie gotica si modernizata conform tendintelor liturgice ale Vaticanului. Aici, Patriarhul Latin al Ierusalimului celebreaza Slujba de Craciun de la miezul noptii din Ajun. Grota Nasterii Domnului, o pestera subterana localizata sub basilica originala, marcheaza locul exact unde s-a nascut Iisus prin intermediul unei stele de argint cu 14 colturi, incastrata in podeaua de marmura si inconjurata de candelabre de argint. Altarul de deasupra stelei este neutru, dar are ceva elemente cu influente apostolice armene. Un alt altar din Grota, administrat de romano-catolici, marcheaza locul unde se spune ca Fecioara Maria l-a asezat pe Pruncul Iisus in iesle.
Situl mai contine, de asemenea, numeroase capele, cum ar fi cea al Sfantului Iosif, comemorand momentul cand Ingerul i s-a infatisat lui Iosif, spunandu-i sa fuga catre Egipt, Capela Inocentilor, comemorand copiii ucisi de Irod, si capela Sfantului Ieronim, unde se spune ca ar fi tradus Biblia in latina vulgara. Piata Ieslei, o piata mare, pavata, este locul unde se reunesc in numar mare credinciosii in Ajunul Craciunului, pentru a canta colinde, in asteptarea slujbei.
Monument in primejdie
Starea curenta a bisericii este destul de ingrijoratoare. Multe dintre bucatile de lemn de pe acoperis sunt putrede si nu au fost inlocuite din secolul 19. Apa de ploaie care se infiltreaza in cladire nu numai ca accelereaza putrezirea lemnului si avariaza integritatea structurala a constructiei, dar avariaza si picturile murale si mozaicurile de secol 12 de pe pereti. De asemenea, tot din cauza apei, exista pericolul unui incendiu electric. Iar daca o sa se mai produca un cutremur cu o magnitudine similara celui din 1834, rezultatul ar fi catastrofic. De aceea, se spera ca prezenta sa pe lista UNESCO a monumentelor in pericol va incuraja conservarea sitului, inclusiv ca ii va convinge pe cei trei custozi, catolici, ortodocsi si armeni, alaturi de calugarii franciscani, sa colaboreze, ceea ce nu s-a mai intamplat de sute de ani. De asemenea, guvernul israelian si autoritatea palestiniana trebuie sa colaboreze pentru conservarea constructiei. In 2010, autoritatea palestiniana a anuntat ca implementarea unui program de restaurare in valoare de multe milioane de dolari este iminenta.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
