Interlocutori, într-o discuție cu cărțile pe față, ne-au fost Andrea Adamo, cofondator al agenției de angajare WSA Group, Alin Căuneac, director general extracomunitari.ro, Adriana Mureșan, șofer profesionist angajat în Spania și fondator al asociației Voluntari în Europa și Marius Pașol, șofer profesionist angajat în Franța.
Mulți conducători auto profesioniști români lucrează, astăzi, pentru firme din vestul Europei. Numărul celor care aleg să plece pare să crească de la an la an. Iar cererea pentru forță de muncă specializată pe acest segment este în creștere, în Europa. 2022 va fi anul celor care vor putea oferi capacitate de transport, iar fără șoferi nu o poți face. Urmările… pot fi anticipate de fiecare dintre noi.
Am dorit să aflăm de la interlocutorii noștri, în primul rând, pentru ce condiții de muncă și pentru ce salarii decid românii să se angajeze la firme de transport din străinătate.
„În prezent, recrutăm șoferi pentru locuri de muncă în Italia și Slovenia”, a spus Andrea Adamo, cofondator WSA Group. „Dacă vorbim despre șoferii cu contract de România care lucrează în Italia, aceștia primesc un salariu brut de 6.000 de lei. Dacă vorbim de Slovenia, salariu de angajare este mai mic, de aproape 4.000 de lei. Veniturile totale se încadrează între 2.500 și peste 3.000 de euro”.
Având în vedere că vârsta medie a șoferilor este de peste 45 de ani, foarte mulți apropiindu-se de pensie, reprezentantul WSA Group a subliniat faptul că se are în vedere un salariu brut care să acopere și necesitățile fondului de pensii.
„Creșterea salariului brut nu este doar o acțiune de responsabilitate socială, ci este și o solicitare din partea șoferilor.”
„O altă solicitare din partea lor este și un contract de muncă pe perioadă nedeterminată”, declară Andrea Adamo, evidențiind și faptul că unul dintre avantajele pe care le oferă WSA Group este faptul că șoferii care vor fi angajați prin intermediul agenției au posibilitatea de a alege dintre 45 de mari firme de transport angajatorul care propune cele mai bune condiții pentru ei.
„Pe parcursul acestor 9 ani de existență a companiei noastre, am făcut o selecție atentă a angajatorilor. Am încercat să ne conectăm și să lucrăm doar cu firme care vin în sprijinul șoferilor: să respecte programul de lucru, să respecte plățile și, mai nou, să aibă și o parte de infrastructură pentru weekend (cazare, mașini de spălat, dușuri etc.). Unii clienți au instalat și WiFi, pentru ca șoferii să poată rămâne conectați cu lumea și au amenajat chiar locuri pentru grătar”, spune reprezentantul WSA Group. În opinia sa, ceea ce este relevant este faptul că, în ultima perioadă, s-a schimbat foarte mult disponibilitatea angajatorilor față de șoferi.
Angajatorii au înțeles că șoferii sunt cei care conduc jocul și că trebuie să țină seama de nevoile lor.
Alin Căuneac, director general extracomunitari.ro, ne-a informat că, în 2021, aproximativ 150-160 de șoferi români s-au angajat la companii din Benelux, prin intermediul companiei pe care o reprezintă. Pentru anul acesta, sunt contractate deja aproximativ 150-200 de locuri noi, dintre care, de la începutul anului, agenția a livrat aproximativ 20 de șoferi către clienți. „Detașăm șoferi, cu contract olandez, inclusiv către Germania și Belgia. În prezent, pentru compania pe care o reprezentăm, lucrează aproximativ 700 de șoferi, dintre care în jur de 400 sunt români, 150 de polonezi, iar restul lituanieni și inclusiv germani. Salariile șoferilor noștri sunt cuprinse între 3.300 și 4.200 de euro. În Țările de Jos se lucrează la oră, în funcție de nivelul la care te încadrezi. Singurul venit neimpozabil este un fel de diurnă, șoferul primind undeva la 40 de euro per noapte, în cazul în care nu ajunge cu camionul la bază. Partea neimpozabilă reprezintă undeva la 30-35% din veniturile șoferilor. Salariul brut ajunge la 5.000-6.000 de euro. De la începutul lunii ianuarie, Olanda a mărit, prin lege, cu aproximativ 50 cenți/oră salariul șoferilor”. În Țările de Jos, există și posibilitatea ca, la finalul anului, șoferii să își recupereze o parte din taxele plătire, iar unii chiar preferă asta, în loc de a-și direcționa banii către fondul de pensii. Un șofer care lucrează 7-8 luni în zona Benelux are posibilitatea de a recupera între 7-9.000 de euro.
Alin Căuneac a subliniat că și în cazul contractelor pe Țările de Jos, șoferii dispun de infrastructură de weekend – duș, chicinetă, mașină de spălat, loc de recreere, cafea etc.
A te gândi la pensie… sau nu?
Adriana Mureșan, care lucrează (și locuiește) în Spania deja de 20 de ani, subliniază faptul că această țară are piața șoferilor foarte îmbătrânită; 72% dintre cei o jumătate de milion de șoferi din Spania au o medie de vârstă de 47 de ani. Iar tinerii nu dau semne de interes față de acest domeniu de activitate.
În acest context, este normal ca majoritatea să se gândească și la pensie. „Mă interesează salariul de încadrare, pentru că de acolo se trag contribuțiile pentru pensie, nu din banii care îmi sunt plătiți pentru că dorm în camion, nici din banii alocați pentru hrană sau alte sporuri care nu sunt impozabile”, spune Adriana Mureșan. În Spania, nu se poate spune că firmele pot avea retenție de personal, pentru că, de la o anumită vârstă încolo, șoferii încearcă să găsească altceva, pentru a avea un salariu mai mare. Salariul mediu de încadrare al unui șofer profesionist în Spania este între 1.000-1.400 de euro, în funcție de regiune. Cu diurne și sporuri, se ajunge și până la 3.000, dar nu contează pentru fondul de pensii.
Deși a emigrat de mulți ani în Spania, Adriana Mureșan cunoaște foarte bine și dorințele șoferilor români care nu au făcut încă acest pas. „Și ei, ca orice alt șofer, își doresc să fie acasă cât mai mult. Șoferii români caută, la ora actuală, cât mai mult contracte pe Germania, mai ales cei din zona de nord a României, deoarece, dacă prind un contract pe Nuernberg, de vineri seara până luni dimineața au timp să se urce în mașină și să meargă acasă în weekend. Vor mai mulți bani, dar, spre deosebire de șoferii din vest, încă nu au o cultură pe ideea de salariu de bază. Pe ei îi interesează mai mult diurna, deoarece au în vedere investiții pe termen scurt (o casă, de exemplu), și nu pensia. Consideră că au timp, până la pensie, să pună bani «la saltea». Dar timpul zboară și ne trezim apropiindu-ne de pensie mai repede decât credeam”.
Ce măsuri adoptă Vestul?
O măsură concretă adoptată în Spania a fost coborârea vârstei minime pentru permisul de șofer profesionist de la 21 de ani, la 18, pentru categoria C, rămânând aceeași pentru categoriile D și E. Dar această măsură nu a dat rezultate și, poate, chiar dacă ar fi tineri care ar simți chemare pentru profesia aceasta, un permis de conducere în Spania este foarte scump. Este o investiție de 5-7.000 de euro, sumă de care o persoană de 20 de ani nu dispune, și nici de timpul necesar obținerii permisului și atestatelor, care costă și ele între 800 și 1.200 de euro.
Adriana Mureșan povestește că următoarea măsură care se propune în Spania vizează creșterea salariului de bază, în acest context patronatele încercând să stabilească un dialog cu Ministerul Transporturilor și cu Guvernul spaniol. Negocierile vizează creșterea salariului de bază într-un mod în care să nu zdrobească nici companiile, nici pe șoferi sub povara impozitelor, de se pare că până acum nu s-a ajuns la niciun acord.
În Spania lipsesc 20.000 de șoferi…
„În Spania lipsesc 20.000 de șoferi, iar numărul este în creștere, deoarece tot mai mulți se retrag sau ies la pensie. Una dintre cauzele lipsei de șoferi din Spania este și faptul că armata nu mai este obligatorie. Atunci când serviciul militar era obligatoriu, toți ieșeau din armată cu carnet de conducere de profesionist”, spune Adriana Mureșan. „Au nevoie urgent de soluții practice, reale, pentru a se elimina precaritatea asta legată de muncă și pentru a se încerca atragerea tinerilor către această piață a muncii. Am înțeles că vor implementa și un program pentru femei, pentru a le atrage către acest domeniu. În Spania, în prezent, sunt numai 2% doamne la volan.”
… în Franța. 40.000
Nici în Franța lucrurile nu stau mai bine: lipsesc 40.000 de șoferi. „Aici, obținerea permisului și a atestatelor, costă între 8 și 10.000 de euro, în funcție de regiune”, spune Marius Pașol. „Există inițiative locale, pe departament (echivalentul județului), care doresc să sprijine formarea profesională a șomerilor, dar nu sunt foarte mulți voluntari. Munca este destul de dificilă, lor li se pare destul de slab plătită și sacrificiile nu se compensează cu bani”. Șoferii francezi nu mai fac atât de mult transport internațional, sunt în fiecare weekend acasă, cursele au fost recuperate de către țările din Est, sau de Spania sau Portugalia, care efectuează mai mult transport internațional.
„Angajatorul francez mi se pare destul de pragmatic, în sensul că vrea să aibă un șofer care să fie independent, să nu aibă nevoie să fie dus de mână, și nu oferă, totuși, un salariu foarte bun. Este puțin deasupra salariului minim pe economie, cu câțiva cenți, la care se adaugă ore suplimentare și acea diurnă, mai mult sau mai puțin importantă, în funcție de munca pe care o execuți. Deci nici în Franța nu sunt tineri foarte mulți care să se îndrepte către această meserie și cred că se va continua în această direcție. În cadrul companiei noastre, unde se respectă totul, se ajunge în weekend acasă, ești plătit corect și nu se fac niciodată presiuni să nu se respecte programul, a venit, în ultima perioadă, un singur tânăr, de 25 de ani, să se angajeze”, povestește Marius Pașol, subliniind că salariul său este de aproximativ 2.200 de euro, la care se adaugă în jur de 1.000 de euro diurnă sau „frais de deplacement”. De subliniat că, în Franța, de la data de 1 februarie, salariile șoferilor cresc cu 5%, iar, de la 1 mai, cu încă un procent.
Care este ritmul de lucru al șoferilor români în vest?
Revenind la șoferii români care lucrează în străinătate, cu contract românesc sau străin, am aflat că își doresc, pe cât se poate, un program flexibil de lucru, chiar dacă media se situează undeva la 6 săptămâni (pe puțin) în afara României.
„Noi preferăm un sistem de rotație de 6/8 săptămâni de lucru cu 2 acasă. În cazul în care șoferul are alte cereri, va discuta direct cu managerul de transport al firmei unde este alocat”, a spus Alin Căuneac. „Preferăm să aibă un program mai lejer, să vină mai des acasă și să vină fresh la muncă, să aibă productivitate. Șoferii noștri muncesc cel puțin 55-60 de ore pe săptămână”.
La rândul său, Andrea Adamo subliniază că „… fiecare șofer vrea să se simtă special, vrea să primească niște condiții structurate pentru el și, dacă îi dai ceea ce dorește, va rămâne fidel. Nu structurăm plecările după un anumit calendar, deși, din punctul de vedere al afacerilor, ar fi trebuit să facem așa. Dar, din punct de vedere uman fiecare persoană are dorințe diferite. Avem 300 de șoferi activi și niciunul dintre ei nu are aceleași nevoi ca și celălalt. Așa că venim cu un program personalizat pentru fiecare. Dacă, înainte, trendul era de 3 luni în Italia și 2 săptămâni în România, acum ne îndreptăm către 2 luni și jumătate afară și o lună acasă. Cu toate că suntem plătiți de către angajator, pentru noi clientul adevărat este șoferul și punem nevoile lui pe primul loc, ascultăm nevoile lui și venim cu soluții”.
Cum sună viitorul?
Pe scurt, nu foarte favorabil. Pentru a se îndrepta lucrurile pe piața muncii din domeniul transporturilor, nu numai în România, cât și în toată Europa, este nevoie de schimbări de profunzime, nu doar de soluții pe termen scurt, cum ar fi avantajele financiare.
„Nimeni nu poate face previziuni în legătură cu modul în care vor evolua lucrurile”, spune Adriana Mureșan. „Eu cred că ar trebui să existe cooperare, la nivel european, trebuie să se implice toate țările membre. Problema cea mai mare o constituie costurile de transport, care tot cresc, iar prețurile de transport care nu cresc la fel de repede. Apar probleme între încărcători și transportatori și s-a ajuns, în final, la suportarea costurilor de transport de către șofer. De aici, imposibilitatea de a se ridica salariile de bază. Doar cu o coordonare concertată, la nivel european, între prețurile de transport, impozitarea forței de muncă și salariile care se plătesc șoferilor se va putea găsi o soluție, pentru a ieși, încet-încet, spre lumină. Degeaba se vor importa șoferi, indiferent de unde (au încercat și în Spania, de vreo 8 ani de zile, să aducă din America Latină), pentru că mai devreme sau mai târziu vor pleca, pentru ceva mai bun. Genul acesta de importuri este un mercenariat, or în meseria asta trebuie fidelizare, tot mai mult profesionalism, este nevoie de oameni competenți. Cred că dacă s-ar face și un grup de lucru cu reprezentanții angajatorilor și ai șoferilor cărora le pasă, care nu sunt la volan pentru bani, am putea veni cu idei și soluții pentru a atrage, a ajuta, a dezvolta piața muncii din transporturi. Am putea face o simbioză interesantă, se poate, chiar dacă uneori pretențiile noastre sunt antagonice. Și pe noi ne doare că nu sunt urmași, și pe noi ne dor mercenarii. Trebuie profesionalism, pasiune, trebuie cultivată vocația și crescuți oameni dedicați în meseria asta”.
La rândul său, Marius Pașol, consideră că ar trebui adoptate măsuri pentru schimbarea percepției societății asupra șoferilor. „Trebuie ca și societatea să aibă o altă perspectivă asupra noastră, ca șoferi, deoarece mulți ne desconsideră. Putem schimba opinia societății dând exemple de reușite și de împlinire în această meserie, poate și cu un mic efort din partea patronatului, privind condițiile pe care le avem în camion. Este vorba despre mândria meseriei noastre și despre necesitățile șoferilor”.
„Este drept că această categorie a șoferilor a fost puțin neglijată, în special în România”, este de părere și Andrea Adamo. De exemplu domeniile IT și construcții beneficiază de scutiri de impozite, astfel încât angajatorul plătește mai puțin. La fel au făcut și în domeniul medical, pentru a opri exodul către diaspora. Iar așa ar trebui să se întâmple și în transporturi.
Pe de altă parte, „din punctul meu de vedere, ar fi nevoie de un salariu minim european, pentru a elimina dumpingul și pentru ca toată lumea să câștige aproximativ la fel. Asta ar reda demnitatea acestei categorii de lucrători și ar mai elimina din concurența neloială dintre firmele din est și cele din vest. Ar trebui să avem mai multă grijă de oamenii care lucrează în acest domeniu, să îi respectăm, să îi ascultăm și să venim în sprijinul lor. Deoarece fără șoferi ne-ar fi cam greu să trăim”, a concluzionat Andrea Adamo.
Andrea Adamo, cofondator WSA Group: „Când am început activitatea, acum 9 ani, salariile șoferilor începeau de la 1.400-1.600 de euro. Putem spune că aproape că s-au dublat. Interesant este faptul că dispecerii italieni au același salariu ca acum 9 ani. Dacă vorbim despre șoferii noștri detașați din România în țările europene, parcă se mărește salariul la fiecare 3 luni cu câte 100 de euro. Dacă anul 2021 începuse cu 2.500, astăzi se oferă minimum 2.700 de euro, pentru ca jobul să fie luat în considerare. Eu consider că este normal. Munca este extrem de grea, legislația complică foarte mult activitatea șoferului; de cealaltă parte, avem o piață europeană foarte competitivă, și este normal ca salariile șoferilor să crească. Iar acest trend de creștere se va menține și pe viitor.”
Alin Căuneac, director general extracomunitari.ro: „Contractul olandez de muncă presupune faptul că ești plătit până scoți cardul din tahograf sau oprești motorul. Pentru cele două săptămâni cât ești acasă, în perioada de recuperare, nu ești plătit, în schimb 8,33% din tot ceea ce produci tu, ca șofer, merge către un fond pentru vacanță, pe care îl primești în fiecare an, în total de aproximativ 2.500-3.000 de euro.”
Vaccinarea șoferilor în vest nu este o problemă
Adriana Mureșan: „În ultima vreme au fost multe discuții pe tema vaccinării; la șoferii români angajați în Spania, proporția de vaccinare este de aproximativ 60%. La noi în firmă, rata de vaccinare este de 50% între șoferii români angajați. Șoferii spanioli de la firmele de transport sunt vaccinați între 80 și 100%.”
Marius Pașol: „În privința șoferilor români, nu pot să mă pronunț, deoarece cunosc destul de puțini care lucrează în Franța și nu cred că reprezintă un număr important. În schimb, șoferii francezi sunt vaccinați peste 80%. Patronul nu te poate întreba dacă ești vaccinat sau nu, ci doar dacă posezi acel permis, care se poate obține inclusiv printr-un test. S-a întâmplat ca șoferii să fie refuzați la livrare, pentru că nu au putut prezenta acel pass sanitar. Procentul șoferilor este proporțional cu cel al populației: 87
Puteți vedea dialogul în format VIDEO aici:
foto: flickr.com/franganillo
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
