În această ediţie vă propunem o plimbare virtuală prin lumea (mai mult sau mai puţin) preistorică. Astăzi avem zgârie nori şi clădiri impresionante prin spaţiu, volum, grandoare, dar de unde a început totul?
Sursele istorice iau în considerare cele mai vechi construcţii clădite de mâna omului ca adăpost pentru fiinţe vii, obiecte sau pentru cultul morţilor. Pentru a intra în topul celor mai vechi clădiri, o structură trebuie să fie recognoscibilă ca atare, să încorporeze elemente de construcţie cu o înălţime de cel puţin 1,5 m pe tot perimetrul său, ceea ce exclude anumite ruine din care n-a mai rămas mare lucru şi statuile. Listele disponibile pe internet exclud, de asemenea, dolmenele singulare, un tip de mormânt megalitic cu o singură cameră, constând din trei sau mai multe bucăţi de piatră verticale, susţinând una orizontală în partea de sus. Datarea multora dintre cele mai vechi structuri din lume s-a realizat prin analize cu radiocarbon, iar datele sunt oricum considerate aproximative.
Cairn de Barnenez
Conform aceloraşi surse disponibile pe internet, cea mai veche clădire din lume care îndeplineşte criteriile amintite este considerată a fi Tumulus-ul (tumul, gorgan) de la Barnenez (Cairn de Barnenez), un monument neolitic situat lângă Plouezoc’h, în peninsula Kernéléhen, în Nordul regiunii Finistere, din Bretania, Franţa. Datând aproximativ din anii 4800 î.H., este socotit unul dintre cele mai timpurii monumente megalitice din Europa şi din lume şi se remarcă de asemenea prin prezenţa artei megalitice. Datarea cu radiocarbon a indicat faptul că prima parte a monumentului a fost ridicată undeva între anii 4850 şi 4250 î.C., a doua fază de construcţie fiind realizată în intervalul aproximativ 4450-4000. Vestigiile descoperite în interior şi în jurul Cairn-ului indică faptul că a fost reutilizat în Epoca Bronzului, în mileniul 3 înainte de Hristos.
Recunoaştere ştiinţifică
Cairn-ul a fost prima dată semnalat pe o hartă în 1807, prima recunoaştere ştiinţifică având loc în contextul unui congres academic desfăşurat în 1850 la Morlaix. Tot atunci monumentul a fost clasificat ca şi tumul. Fiind proprietate particulară până în 1950, Cairn-ul a fost folosit ca şi carieră pentru piatră de pavaj. Această activitate, care ameninţa să distrugă monumentul, a fost oprită numai după descoperirea câtorva camere din cadrul structurii. Apoi autorităţile locale au preluat controlul asupra sit-ului. Au avut loc operaţiuni de restaurare între 1954 şi 1968, o dată cu îndepărtarea vegetaţiei de pe tumul şi cu excavări precaute în şi în jurul monumentului. În prezent, Cairn-ul are o lungime de 72 m, o lăţime de 25 m şi 8 m înălţime. Se pare că a fost construit din 13.000-14.000 t de piatră şi conţine 11 camere cu intrări prin pasaje separate. Monumentul are faţade abrupte şi un profil în trepte, cu ziduri interioare de susţinere şi a fost construit din mici blocuri de piatră, numai camerele având un caracter pur megalitic.
Etapele construcţiei
După cum am amintit, monumentul a fost construit în 2 faze. În prima etapă, a fost ridicată o structură uşor trapezoidală de 32×9-13 m, care conţine 5 camere şi care a fost înconjurată de un inel dublu de piatră. În această etapă a fost folosit doleritul (diabaz – rocă subvulcanică) în calitate de material de construcţii. În cea de-a doua fază, a fost realizată o extindere cu încă 6 camere în partea de Vest. În acelaşi timp, Cairn 1 a fost împrejmuit cu o structură mai largă şi mai înaltă, pasajele fiind extinse la rândul lor. S-a folosit mai mult granitul. Original, toate camerele au fost încadrate în cadrul gorganului în sine, faptul că astăzi unele dintre ele sunt parţial expuse fiind rezultatul excavaţiilor moderne. Fiecare dintre cele 11 camere poate fi accesată din partea de S-E prin intermediul unui pasaj îngust cu o lungime de 7-12 m şi sunt aranjate în paralel. Un mc din cadrul Cairn-ului Barnenez conţine 1.500 kg de piatră. Se estimează că extragerea, tăierea, transportul şi construcţia cu ajutorul acestei cantităţi reprezintă cam patru zile de lucru pentru un singur muncitor (10 ore pe zi). Monumentul original, Cairn 1, avea un volum de aproximativ 2.000 mc şi a fost construit din 1.000 t de granit şi 3.000 t de diabaz. Astfel, conform calculelor experţilor, ar fi fost nevoie de aproximativ 15.000-20.000 zile de lucru sau, cu alte cuvinte, 200 de muncitori pentru 3 luni. În forma sa finală, gorganul este aproape de trei ori cât prima etapă.
Descoperiri
În mai multe camere şi pasaje, au fost descoperite simboluri gravate care înfăţişează arcuri, securi, curbe sau linii şerpuite şi un simbol repetat în formă de U. Una dintre rocile gravate a fost original parte a unei alte structuri. Simbolurile gravate sunt asemănătoare celor descoperite în alte monumente megalitice din Bretania, aparţinând, în termeni largi, fenomenului cultural descris ca artă megalitică. Unul dintre simbolurile care apar des este uneori interpretat ca o înfăţişare antropomorfică (aşa-numita Zeiţă din Dolmen). Numai camerele A,C şi D din Cairn 2 au conţinut descoperiri neolitice, ceramică, securi din piatră, lame sau vârfuri de săgeţi. Dar rămăşiţele ceramice găsite în afara monumentului au indicat că a fost reutilizat în Epoca Bronzului. Monumente similare şi posibil contemporane au fost descoperite în 22 alte locaţii în Franţa şi Jersey.
Tumuli
Un tumul (sinonim: gorgan) este o movilă de pământ sau de piatră, de formă conică sau piramidală, ridicată deasupra unui mormânt în scop de protecţie. Tumulii sunt caracteristici pentru multe culturi antice din toată lumea, ei fiind ridicaţi începând din neolitic, nu numai în scop funerar, ci şi ca observator astronomic sau semn geodezic.
Tumulii erau executaţi din diverse materiale: piatră brută, dispusă sub formă de bolţi (Bourgogne, Boemia), piatră făţuită sub forma unei construcţii tronconice (nord-estul Franţei), argilă, amestecată uneori cu piatră, având înfăţişarea unei movile (Bavaria şi Palatinat). Tumuli au fost descoperiţi şi la noi în ţară. În anul 2007, pe un şantier din Cluj a fost descoperit un tumul care servea drept mormânt colectiv şi care era înconjurat de un inel de pietre. În vârf, tumulul avea un menhir, adică un bloc de piatră sculptat, care reprezenta o divinitate a lumii subpământene. Tumulul face parte dintr-un lanţ de şase movile de pământ. La Fizeş, în judeţul Caraş-Severin la punctul numit Gorgane, au fost descoperiţi tumuli aplatizaţi.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
