Infractorii din domeniul transporturilor ar face orice pentru a ajunge la volanul unui camion încărcat cu mărfuri cu valoare mare, lucru indicat de creșterea preluărilor frauduloase de mărfuri. Ediția din luna februarie a publicației Vigilant, buletinul informativ al TAPA EMEA, aduce în atenția cititorilor câteva metode folosite de bandiții șoselelor pentru a pune mâna pe marfă.
Astfel, în noiembrie 2014, o companie ucraineană oferea un camion pentru transportul de anvelope din Polonia către Ucraina. La verificări, s-a constatat că toate documentele trimise pentru a susține oferta erau false. Nici investigațiile pe internet n-au descoperit vreo informație care să ateste legitimitatea companiei ca furnizor de servicii de transport. Totuși, firma era înregistrată cu activitate de construcții. Polița de asigurare prezentată nu fusese emisă pe numele companiei respective, iar numărul de înmatriculare al vehiculului s-a dovedit a fi fictiv. Desigur, oferta nu a fost acceptată, dar acest tip de înșelătorie devine o practică uzuală în Europa.
Preluările frauduloase de marfă reprezintă un risc în creștere la nivel mondial, iar o prezentare recent realizată de către o asociație logistică Est-europeană subliniază câteva dintre tacticile utilizate de către infractori. „Eforturile” acestora sunt adesea facilitate de utilizarea bazelor de date de pe internet cu încărcături disponibile, care au crescut competiția, au generat scăderi de prețuri și au crescut numărul de transportatori care aplică online pentru aceste curse.
În Uniunea Europeană, se înregistrează mulți factori care înlesnesc activitatea „transportatorilor” frauduloși. Libertatea de mișcare pentru cetățenii Uniunii este numai unul dintre aspectele care permit infractorilor să se deplaseze mai ușor pe întregul continent. De asemenea, cooperarea între forțele polițienești din UE este lentă și birocratică, iar misiunea lor nu este ușoară atunci când este vorba să se confrunte cu peste 28 de limbi și cu mai mult de 100 de modele de cărți de identitate și pașapoarte.
În cele ce urmează, vă prezentăm câteva moduri de operare care facilitează preluările frauduloase de marfă.
Compania nu există
Totul începe de obicei de la expeditor, care folosește o bază de date online pentru a alege un furnizor de servicii de transport pentru marfa disponibilă. Apoi, clientul este contactat de către o companie de transport necunoscută prin telefonul mobil sau pe e-mail. Compania de transport trimite pe fax sau pe e-mail copii ale documentelor, în special de pe asigurare, licență și CUI.
Din cauza presiunii pe timp aplicată de către compania de transport, documentele nu sunt verificate foarte riguros. Compania fantomă primește comanda de transport, încarcă marfa și pornește la drum. Clientul este alertat numai în momentul în care marfa nu este livrată așa cum fusese planificat. În urma investigațiilor ulterioare, expeditorul realizează că firma de transport, de fapt, nu există, iar documentele sunt false.
A juca rolul unei companii existente
Și în acest caz, expeditorul apelează la o bază de date online pentru a alege furnizorul, iar clientul este contactat prin mobil sau e-mail. Documentația este trimisă prin fax sau e-mail și de data aceasta este verificată cu grijă. Comunicarea are loc prin canalele folosite de către compania de transport. Compania fantomă preia comanda și, apoi, marfa. Când aceasta nu ajunge la destinație și clientul investighează cazul, află că, deși compania respectivă există, camionul care a încărcat marfa nu îi aparține. Plăcuțele de înmatriculare și documentele se dovedesc a fi copii ale plăcuțelor și documentelor originale, iar camionul – un duplicat al vehiculului identificat în acte.
Afacere falsă
Din nou, expeditorul alege o companie fantomă prin intermediul unei baze de date pe internet. Această companie angajează apoi un transportator real, dar comanda este diferită de cea a expeditorului. Compania reală de transport este verificată de către client, dar se supune regulilor impuse de către operatorul fantomă. Acesta din urmă primește comanda, iar compania reală preia marfa, pe care o livrează nu conform CMR-ului, ci conform instrucțiunilor companiei fantomă. În unele cazuri, chiar, șoferul este supus amenințărilor. Astfel, marfa dispare.
Schimbarea proprietarului
Conform prezentării publicate de TAPA EMEA, una dintre cele mai mari probleme în prezent este foarte dificil de depistat înainte de a fi prea târziu. În acest scenariu, expeditorul este contactat de către o companie de transport cunoscută, iar documentele și canalele de comunicare sunt toate verificate. Apoi marfa nu ajunge la destinație. Abia mai târziu expeditorul descoperă că firma și-a schimbat posesorul numai cu câteva zile înainte și că noii proprietari s-au dovedit a fi infractori organizați, care sunt de negăsit.
După colț
Conform acestui scenariu, unui șofer care așteaptă în apropierea locului de descărcare, de obicei facilitățile clientului sau depozitul operatorului logistic, i se solicită prezentarea documentelor de transport de către o persoană care iese din aceste facilități ale destinatarului mărfii. Șoferului i se spune că, din cauza faptului că depozitul este plin ochi, trebuie să descarce marfa într-un alt depozit, chiar după colț, ceea ce și face. După câtva timp, atunci când expeditorul încearcă să dea de urma mărfii nelivrate, la verificarea CMR-ului, descoperă că semnătura și ștampila sunt false, iar depozitul unde s-a făcut livrarea nu aparține destinatarului.
Sistem IT spart
Spargerea conturilor și a sistemelor IT („hacking”) a devenit o metodă în expansiune, infractorii intrând în sistemul IT al operatorilor unui terminal de containere, pentru a aranja o preluare frauduloasă, înregistrându-se deja multe cazuri în porturi. Hackerii schimbă datele încărcăturii trimise la hub-ul de distribuție finală și se infiltrează, de asemenea, în sistemul IT al companiei de expediții, pentru a se asigura că vehiculul fantomă apare credibil atunci când se prezintă pentru a prelua containerul. (Sursa: Vigilant)
Cum se-ncurcă ițele…
Organizațiile infracționale multi-naționale flexibile se folosesc de piața deschisă a Uniunii Europene pentru a câștiga timp și a complica verificarea identității, așa cum o arată un incident recent:
– O companie austriacă este clientul unui expeditor slovac.
– Un expeditor austriac binecunoscut primește comanda de a organiza livrarea.
– Expeditorul austriac dă comanda de transport unui cărăuș olandez.
– Camionul încărcat este în proprietatea unei companii germane de leasing.
– Utilizatorul vehiculului potrivit detaliilor de asigurare este compania slovacă A.
– Utilizatorul vehiculului conform certificatului tehnic este compania slovacă B.
– Compania olandeză are șoferi maghiari care vorbesc numai limba maghiară.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
