L-am cunoscut, cu ani în urmă, la București, pe doctorul în psihologie Marshall Rosenberg, cu ocazia lansării cărții sale, „Comunicarea non violentă”. Un concept nou, cât se poate de atrăgător și care, contrar oricărei idei preconcepute, poate fi aplicat în transporturi sau logistică, cu rezultate. Mai ales astăzi, când stresul a atins o cotă nouă.
Ce a făcut el, pe scurt, a fost să devină conștient de efectele distructive, negative ale etichetării oamenilor. Astfel, a ajuns la concluzia că o lume a înțelegerii este posibilă prin eliminarea limbajului care acuză, stigmatizează, critică, emite pretenții. Marshall Rosenberg a dezvoltat o metodă, cunoscută sub numele de CNV (comunicare non violentă), care ne conectează la ceea ce împărtășim noi toți, în experiența noastră umană: nevoi, dorințe, vise, valori.
Valoarea acestui tip de comunicare constă în centrarea pe modurile în care ne putem satisface propriile nevoi, contribuind, în același timp, la satisfacerea nevoilor celorlalți.
Am ales ca subiect pentru acest articol empatia în comunicare, pe care Marshall Rosenberg o definește astfel: „Empatia este o înțelegere plină de respect a ceea ce trăiesc ceilalți. În loc să oferim empatie, adeseori avem o înclinație puternică de a oferi sfaturi sau asigurări și de a explica propria noastră poziție sau sentimentele pe care le avem. Totuși, empatia ne cere să ne eliberăm mintea și să îi ascultăm pe ceilalți cu întreaga noastră ființă.”
De ce acest subiect?
Pentru că ascultarea este partea cea mai neglijată, neexersată și neexplorată a comunicării. E timpul să învățăm să fim prezenți în ascultare, pentru a găsi, apoi, vindecare, satisfacție, împlinire, în relațiile noastre.
Empatia este intenția de a ne conecta cu sentimentele și nevoile celuilalt. Poate nu întâmplător avem acest imperativ în toate religiile lumii: iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Când ascultăm cu empatie, o facem ca și când ar fi propriile noastre gânduri: fără judecată, fără analiză, sugestii, povestiri motivaționale menite să îl corecteze pe celălalt, să îl pună pe drumul bun.
Cum recunoaștem și manifestăm empatia în comunicare
- Suntem atenți la sentimentele și nevoile celeilalte persoane.
De curând, am auzit o scurtă istorie reală despre cum era să eșueze o tranzacție imobiliară, chiar în cabinetul notarului. Nu este legată de transport sau logistică dar, cu personaje diferite și un alt obiect al contractului, o putem întâlni oricând și aici. O persoană vindea o casă cu grădină. La notar, a menționat, brusc, că a plantat un strat de ceapă recent și dorește să poată culege ceapa peste un timp, când va fi gata de recoltare. Cumpărătorul a fost uluit de această cerință și a spus că este imposibil, dat fiind că el are planuri imediate cu proprietatea. Tranzacția era să eșueze, fără ajutorul cuiva din cabinetul notarial, care a putut identifica corect nevoia din spatele comunicării vânzătorului. Nu despre ceapă era vorba, ci despre nevoia de a fi asigurat că oricând simte nevoia, poate reveni în acel loc (casa părintească), pentru a-și alina dorul și nostalgia. O dată primită asigurarea că este binevenit oricând, lucrurile au intrat pe un făgaș normal.
- Să oferim empatie nu înseamnă că noi suntem de acord neapărat cu celălalt sau că vom face ce ni se cere. Oferind empatie putem să satisfacem nevoile reciproce de legătură, compasiune, înțelegere.
- Empatia nu depinde de cuvinte, adeseori este tacită. Este acea ascultare care ne face să ne simțim văzuți, conținuți fără judecată, cu interes real, autentic.
Iată câteva moduri în care obișnuim să eșuăm
- Sfătuim: Cred că ar trebui să…
- Regretăm: Este îngrozitor. Ea nu are niciun drept să îți facă asta.
- Consolăm: Lasă că o să fie bine. Ai trecut tu prin lucruri mai rele.
- Educăm: Poți să înveți din asta.
- Explicăm: Nu am vrut să sune așa, dar…
- Evaluăm: Dacă nu ai fi fost așa neatent…
- Rezolvăm: Ceea ce te va ajuta este…
- Interogăm: Cum te simți?
- O luăm înainte: Să vezi ce mi s-a întâmplat mie… e nimic ce ai trăit tu
- Punem punct: Nu-ți face griji. Nu e atât de rău.
- Istorisim: Asta îmi aduce aminte de vremea când…
- Compătimim: Bietul de tine….
Ascultarea este o atitudine a inimii, o dorință autentică de a fi cu celălalt care atrage și vindecă în același timp.
Dacă nimeni nu v-a spus până acum „Mulțumesc pentru că m-ai ascultat! Mă simt mai bine acum!” nu e timpul pierdut.
Ascultând empatic, nu vom da întâietate propriilor noastre gânduri, emoții și experiențe, ci vom încerca să înțelegem realitatea celui pe care îl ascultăm.
Iar, cu puțină disciplină interioară și practică, putem învăța să ascultăm… cu empatie.
Andreea DRAGOMIR
trainer comunicare
andreea@focuspeinima.ro
