Diurnele reprezintă încă o problemă nerezolvată și, aparent, nerezolvabilă, în actualul context politic. Totuși, a apărut în Parlament o inițiativă legislativă în legătură cu amnistia, care prevede, în același timp, la pachet, o îngrădire a drepturilor privind acordarea diurnei.
Am surprins semnificația acestui proiect de lege și riscurile pe care le traversează piața de transport în trei interviuri esențiale, disponibile în format video, pe site-ul ziuacargo.ro și virtualzc.ro
Dorin Jurjuț, director general Ravitex, Ion Lixandru, coordonator task infrastructură Coaliția pentru dezvoltarea României, și Augustin Hagiu, consultant în transporturi, au răspuns la întrebările cheie ce frământă astăzi piața de transport.
Prezentăm, în continuare, un rezumat al discuțiilor.
Dorin Jurjuț, director general Ravitex:
„Când auzeam despre controale, cu toții ne-am găsit scuze, inclusiv eu, considerând că, la respectivele firme, ceva nu era în regulă. A fost o mare greșeală, nu atât a mea, cât a patronatelor. Nu trebuia să lăsăm lucrurile să ajungă aici. Organizațiile patronale nu au învățat nimic din ceea ce s-a întâmplat în 2015. Atunci, am reacționat foarte repede și lucrurile s-au stopat din fașă. Faptul că inclusiv firma mea este controlată nu a fost un motiv de îngrijorare, până în momentul în care mi s-a sugerat că se ia contul 625 pentru a fi calculate taxe salariale pe el, fără nici o analiză sau verificare a amănuntelor. Am considerat că sunt pus în fața unui abuz grosolan. A fost un moment de panică, pentru că, atunci când ți se încheie un RIF, nu stai prea comod. Fiind mare contribuabil, am avut posibilitatea să cerem o amânare a controlului.
Suntem în fața unei campanii evidente.
S-a început cu firme mici, care nu și-au permis avocați suficient de buni, și, apoi, s-a tot apăsat pe această pedală, iar noi nu ne-am trezit la realitate. Mi-am învățat lecția și voi fi foarte implicat în tot ce înseamnă organizații patronale în transport, de acum înainte.
Pentru buget, aceste sume sunt virtuale, pentru că nicio companie cu profitabilitate de 2,5% nu are posibilitatea să plătească cifra de afaceri pe doi ani. În plus, este un abuz. De 30 de ani se lucrează în acest mod, cu același cadru legislativ. Firmele de transport au fost controlate an de an și nu ni s-a atras atenția niciodată că am face ceva greșit.
Au fost schilodite o grămadă de firme pe care nimeni nu le mai pune pe picioare, indiferent de deciziile instanței.
O firmă de transport care intră în conflict cu ANAF și are conturile blocate nu mai poate supraviețui. Firme terminate, destine distruse și inspectori ANAF care nu sunt trași la răspundere.
Ar trebui să existe o revizuire a atitudinii autorităților față de contribuabili.
Atunci când ești supus unui abuz, orice firmă ar trebui să se adreseze instanței, sau asociației care o reprezintă. Patronatele ar trebui să le asigure asistență, inclusiv juridică. Ar trebui să avem niște patronate la care să se plătească taxe de bun simț, pentru a putea ajuta inclusiv transportatorii care nu-și permit firme bune de avocatură. Mai ales că vor veni multe provocări, în viitor.
Astăzi, avem un clivaj între patronate.
Trebuie să ne așezăm la masă și să facem un patronat puternic, care să reprezinte toți transportatorii din România. Pe de altă parte, și transportatorii trebuie să se implice, zi de zi, în bunul mers al patronatelor.
Astăzi, este inadmisibilă lipsa dialogului. În ciuda scandalului, nu găsim în autorități un partener de discuții. În aceste condiții, chiar și cei moderați sunt radicalizați.
Asistăm la o ruptură, în societate, între mediul privat și funcționarii statului și, în acest mod, nu putem ajunge nicăieri. Sunt frustrări în ambele părți. Iar, atunci când simplii contribuabili își pierd încrederea în autorități, avem o mare problemă la nivel național.
Amnistia sună ciudat, termenul este incorect și deranjează.
Putem înțelege că nu există altă soluție, dar ar putea avea o reacție publică prin care să recunoască că au greșit. Oamenii care nu sunt din domeniu ar putea percepe că transportatorilor li se face un cadou.
Transportatorii mari ar trebui să dea tonul.
Noi trebuie să fim exemplul și schimbarea ar trebui să vină de la noi. Să fim un exemplu pentru transportatorii cu mai puține camioane.
Asigurările de răspundere civilă reprezintă o altă problemă dureroasă și, în același timp, nedreaptă. Dacă nu ne trezim la realitate, RCA ne poate scoate de pe piață.
Ion Lixandru, coordonator task infrastructură CDR (Coaliția pentru Dezvoltarea României):
„Diurna nu trebuie tratată doar din punct de vedere al șoferilor, ci pe toată zona ei de aplicare. Avem nevoie de un nou cadru legislativ, care ar trebui realizat împreună cu Ministerul Muncii. Astăzi, nu mai avem doar transport internațional, ci avem transport intracomunitar, în cea mai mare măsură. Interacțiunile la nivel de UE s-au modificat și avem companii care își deschid filiale în alte țări, angajează oameni acolo și, ulterior, desfășoară munca în țara de origine a companiei. Se dezvoltă, în ultima vreme, și munca de la distanță.
Sectorul transporturi este foarte important, asigurând o balanță pozitivă, prin exporturile de servicii de transport și logistică.
Avem o livadă care dă fructe. Îi tăiem pomii? Din punct de vedere al statului, ar trebui să vedem ce aduce acest sector de activitate și ce costuri implică.
Acum, lucrurile sunt suspendate de ultimele mutări din zona politică.
Administrația de stat este un uriaș elefant, care nu se mișcă decât în urma unei comenzi. În mod normal, și controalele ar trebui să se calmeze, pentru că traversăm o perioadă în care nimeni nu vrea să creeze mai multe tensiuni decât există deja.
Salariul și diurna sunt două lucruri diferite.
Legat de proiectul de lege… Sunt oameni care nu sunt de specialitate. Diurna este legată de țara unde un angajat își desfășoară activitatea. Proiectul de lege este greșit din start. Ar trebui să reglementăm întregul sistem de salarizare înainte.
Dacă vor continua controalele, ne vom confrunta cu soluții diferite în instanță și, la final, statul va pierde din punct de vedere fiscal.
Mai întâi trebuie să avem un guvern stabil și apoi putem căuta soluțiile. Protestele sunt de ajutor. Transportatorii trebuie să își spună punctul de vedere în mod corect. Să ieșim din bulă.
Legat de pandemie, nu cred că șoferii nevaccinați vor fi exceptați de la măsura carantinării. Ar apărea riscul ca excepțiile să se generalizeze.”
Augustin Hagiu, consultant în transporturi:
„Avem un abuz instituțional grosolan, manifestat în ultimele 36 de luni, care s-a accentuat în ultimele 12 luni. Anul trecut, în septembrie, am avut o întâlnire cu Guvernul, unde s-a abordat inclusiv această temă. S-au promis multe, dar nu s-a făcut nimic. În primăvară, am avut o întâlnire cu fostul ministru de finanțe, care s-a arătat deschis la dialog. Dar, în același timp, avem abuzul recunoscut de toată lumea, inclusiv de oameni din sistem, și vrem să tratăm acest abuz printr-o amnistie.
Abuzul instituțional se tratează de către instanțe și de șefii instituțiilor care abuzează piața.
Nu poate fi tratat printr-o amnistie. Amnistia pleacă de la principiul că cineva a greșit și va fi iertat.
Proiectul de lege a apărut de nicăieri, chiar dacă, aparent, vizează discuțiile avute în grupul de lucru, dintre transportatori și Ministerul Finanțelor. În urma discuțiilor, însă, nu a rezultat un protocol sau o înțelegere, sau o formă semnată și agreată de părți, pentru a se naște un act normativ.
Schimbarea legislației reprezintă o capcană și tocmai asta se întâmplă acum.
Proiectul de act normativ pare un răspuns la reacția breslei și ne pune în situația de a oferi amnistie fiscală nevinovaților abuzați.
Încercăm o amnistie în raport cu un abuz instituțional, împotriva legii, iar rezultatul – distrugem peste 70% dintre transportatorii români, ridicând plafonul veniturilor de natură salarială pentru marea masă, care nu-și permite, în momentul de față, o creștere a costurilor operaționale generată astfel.
Ce riscă România? Se bucură, aparent, de încasări mai mari, din perspectiva creșterilor salariale, pe un procent semnificativ de întreprinderi mici, dar, pe partea cealaltă, ieșim din Europa, din punct de vedere competitiv, pierdem exportul de servicii și, prin urmare, acel aport de valută care echilibrează balanța comercială a României. Riscul este uriaș, pe termen scurt.
Resursa umană va migra, după ce, în ultimele 24 de luni, operatorii de transport au făcut eforturi imense pentru a o menține și veniturile șoferilor au crescut.
Suntem unul dintre jucătorii importanți în transporturi, la nivel european. Suntem buni pe acest domeniu. De ce dăm cu piciorul la această șansă, fără a avea măcar un studiu de impact?
Dacă actul normativ apare în forma actuală, sunt protejate firmele care au deja RIF-uri încheiate?
Din nou suntem sparți în două tabere.
O amnistie ar trebui să funcționeze pentru toată lumea. Din această cauză, vor apărea frământări și între patronate. Nu trebuia să folosim amnistia, ci trebuia să ne raportăm exclusiv la abuz.
Acum, avem o joacă a protestelor, când, de fapt, unii nu le doresc.
Dacă ne-am fi dorit să facem proteste, până acum le-am fi avut. În plus, ar trebui făcut ceva și pentru piața internă, unde șoferii de național sunt puternic discriminați.
Patronatele reacționează emoțional și țintind imaginea.
Toată lumea vrea să pară că face… și, oricum, nu avem cu cine, pentru că transportatorii sunt greu de mobilizat, pentru a veni în Piața Victoriei. Avem, astăzi, o majoritate tăcută, care cunoaște problema, dar nu vrea să se complice. De aceea, am vorbit, adesea, de nucleul celor altruiști, gata de sacrificiu. Acum, nici cei care erau gata să se sacrifice nu mai sunt destul de altruiști să o facă. În același, timp mizăm pe cartea unității. Semnăm, cu toții, orice prostie pentru unitate.
Până la urmă, ne dorim rezolvarea problemei diurnei? Avem o strategie clară? Răspunsul este NU!
Unitatea este de fațadă, sunt mulți cu interese personale pe care le vor rezolvate, mesajul se diluează și apare și un proiect de act normativ care riscă să distrugă 70% din piață. Prea multe patronate, prea mulți lideri.”
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
