Întocmai ca în cazul unei mașini, și oamenii au nevoie de „combustibil”, pentru a putea funcționa. Numai că, în cazul nostru, chiar dacă am asigura energia necesară organismului prin alimentație (hrana fizică), nu ar fi suficient. Ca să ne deplasăm trebuie să dăm comandă mușchilor, dacă suntem convinși că acest lucru ne este de folos.
Decizia de a ne deplasa, este luată de către creier (un fel de software), pe baza unei analize în care gândurile noastre joacă un rol foarte important. Se spune că „ne hrănim”, cu gândurile pe le avem, ca, în final, să alegem una dintre posibilități și să acționăm.
Mergând mai departe cu acest raționament, putem spune că și corupția, tratată la modul general, presupune și ea niște caracteristici specifice, inevitabile, atunci când se produce.
Generalizări și etichetări
Un simplu caz izolat, săvârșit de către un funcționar public, mai ales în uniformă (polițist, jandarm, polițist de frontieră, pompier etc.), dar îndelung dezbătut în mass-media, lasă impresia că majoritatea celorlalți colegi de-ai lui sunt la fel, adică se produce o generalizare.
Negreșit, vor apărea, imediat, și titluri care mai de care, cu etichete lipite de făptuitori, precum: șpăgar, mafiot, hoț, nenorocit etc.
În timp, acest gen de mesaje devin stereotipuri, iar cetățenii, beneficiarii finali ai mesajelor, vor resimți o stare de aversiune nu numai față de cei implicați, ci față de toți funcționarii ca ei.
Cu toate acestea, atunci când este vorba de cetățeanul-făptuitor, adică cel care dă mită, nu se mai aplică aceleași reguli. Siluetă difuză în noianul de informații ce descrie un caz de corupție, adesea prea puțin este luat în seamă, poate, chiar, făcut uitat.
În aceste situații, cetățenii onești, privitori la spectacolul mediatic, riscă să rămână în minte doar cu imaginea funcționarului public implicat în fapta de luare de mită.
Percepția se conturează, încet-încet, și duce la lipsa de încredere în autoritățile publice, fapt ce transpare și din sondajele de opinie aplicate periodic populației.
Confruntați cu posibile fapte de corupție, cetățenii ezită între a semnala neregulile, sau a le trece cu vederea. Părerile pe care și le-au format, de-a lungul timpului (atitudini față de cei care ar trebui să ofere servicii publice corecte, de calitate), le-au schimbat comportamentul normal.
Altfel spus, sunt convinși că situația reală este cea prezentată în mass-media.
„Nu se mai poate face nimic”, „toți sunt corupți”, „degeaba sesizezi faptele” reprezintă convingeri pe care le auzim, de cele mai multe ori. Într-o societate ce respectă valorile democratice, aceste „pietre de moară” atașate, în mod voluntar, de libertatea individuală, ar reprezenta un paradox evident. Ar intra în contradicție și cu acea sintagmă, care spune că progresul se bazează pe respectarea legii. În aceste cazuri, individul, ca parte a comunității, s-ar vedea, oarecum, în afara problemelor acesteia, dar și în afara responsabilității proprii. Ar fi doar un simplu spectator, cu voința amputată, ce s-ar mulțumi doar să constate. Neputincios, ar dori să vină altcineva, din exteriorul lui, care să fie atent la nevoile lui și, dacă s-ar putea, să-i rezolve și problemele, într-un timp foarte scurt. În acest fel, situațiile neaduse la cunoștința autorităților în drept/nesemnalate vor contribui și la creșterea „cifrei negre” a corupției. Mai puține cazuri semnalate, mai puține cazuri rezolvate.
Bilanț 2019
În anul 2019, au existat 103 situații în care angajați ai Ministerului Afacerilor Interne (MAI) au fost convinși că fac ceea ce trebuie și au sesizat Direcția Generală Anticorupție (DGA), atunci când li s-au oferit, din partea unor cetățeni, sume de bani sau alte foloase, în schimbul unor servicii, alegând să nu devină mituiți și pasibili de închisoare de la 3 la 10 ani, pentru luare de mită (art. 289 din Codul penal). În plus, au existat și 34 de cazuri în care au aceștia au semnalat implicarea unor colegi de-ai lor în comiterea unor fapte de corupție. Lipsa lor de reacție i-ar fi costat închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amendă, fiind vorba de omisiunea sesizării (art. 267 din Codul penal). Reamintim că, anul trecut, 70.483 de angajați ai MAI (peste 50% din efectivele ministerului) au participat la activitățile de prevenire a corupției, susținute de ofițerii specializați ai DGA.
Pe de altă parte, au existat și cetățeni care au luat atitudine față de corupție, prin formularea a 2.492 de petiții adresate DGA (cu inițierea a 61 de dosare penale) sau apelând call-center-ul anticorupție 0800.806.806 (16.874 de apeluri, din care s-au inițiat 48 de dosare penale).
Convingeri personale avem pe tot parcursul vieții. Cele bune ne vor ajuta să evoluăm și ne vor propulsa spre ceea ce ne dorim, precum în cazul unei mașini alimentate cu un combustibil corespunzător. Cele negative ne vor limita mult viteza de deplasare, sau ne vor trage înapoi, schimbându-ne destinația.
Convingeri mobilizatoare: eu pot! Convingeri limitative: nu voi putea schimba nimic!
E vremea să schimbăm vitezele, chiar acum. Tu ce alegi, înainte sau înapoi?
Robert NEACȘU
comisar-șef
Direcția Generală Anticorupție
Serviciul Prevenire
