Ehhh… asta este o întrebare bună. Așa cum sunt prezentate lucrurile prin presa de specialitate, liberalizarea (sau orice ar însemna acest lucru) arată RĂU.
Ce e de plăcut atunci când auzi despre invazia companiilor „străine”, pregătite să transforme angajații în sclavi și pasagerii în animale de companie? Cum ai putea să alegi schimbarea, când în spatele ei se ascunde anihilarea „capitalului românesc”, prin falimente în masă? Liberalizarea nu arată bine deloc în aceste condiții. Chiar dacă noi, DACOS, vedem lucrurile diferit.
Însă, înainte să merg mai departe, aș vrea să pun în discuție un aspect. Îmi pare mie că,
premeditat sau nu, cineva a reușit să inducă ideea că, în rândul transportatorilor sunt două tabere. Unii care-și doresc păstrarea sistemului actual, cu mici modificări în puncte neesențiale, și… ceilalți. Cei care au obținut licențe (pe de o parte) și… cei ce au rămas pe afară… uitând cu toții parcă de faptul că organizațiile patronale s-au bătut, până în ultimul moment, pentru a-i apăra de abuzuri pe cei care au rămas pe afară, pe cei NE-NOROCOȘI.
DACOS nu dorește să participe la acest proces prin care operatorii de transport se vor așeza într-o tabără sau în alta, pe baza opțiunii legate de „liberalizare” – pentru că prețuim eforturile pe care le depuneți, în fiecare zi, de ani buni… iar noi respectăm nespus această pasiune, în opinia mea, pură dovadă de BĂRBĂȚIE. Cum poți să-i numești altfel decât BĂRBAȚI pe cei care se luptă zilnic cu lipsa unui cash-flow adecvat ori cu dorințele nemărginite ale pasagerilor, cu lipsa șoferilor, cu parcul auto învechit, cu controale celor de la Poliție, ISCTR, RAR, cu indiferența celor de la ORDA, cu nebunia caselor de marcat și, de puțin timp, cu nesimțirea ASF-ului.
Aici intervine însă partea ciudată…
Cum pot fi acești BĂRBAȚI atât de obedienți? Cum pot să meargă orbește pe un drum fără orizont. Cum pot visa, citez, la o „atribuire corectă și transparentă a traseelor”? Acest lucru nu s-a întâmplat în trecut și probabil că nu se va întampla vreodată. Și nu e o speculație a noastră, a celor de la DACOS, ci, mai degrabă, o constatare, și cred că stiți la ce mă refer…
Mai rău este faptul că, deși o parte dintre cei vinovați ajung în zone întunecate, răul făcut
rămâne. Autobuzele LOR circulă în continuare pe traseele acordate cu dragoste, oprind în stațiile oferite la schimb.
Fraților, eu cred că Liberalizarea a fost implementată de ani buni în România, da’ nu pentru toți. Noi nu am participat la acea întâlnire… pentru că eram ocupați să plătim taxele și impozitele la bugetul de stat.
Se vehiculează de către confrați faptul că tarifele practicate în România sunt mici. Eu cred, însă, că acest lucru nu este în totalitate adevărat, însă, chiar dacă ar fi adevărat, nu tariful generează probleme, ci… costul de operare. Mai mult decât atât, volumele transportate au început să scadă, și nu pentru că nu mai călătoresc pasagerii noștri de odinioară, ci pentru că, în „plină prohibiție”, ca să zic așa, au apărut noi curse, pe diferite trasee din țară.
Nu aș vrea să intru într-o polemică inutilă și, tocmai de aceea, o să revin la o problemă esențială. În România, costurile sunt într-o continuă creștere, iar asta ne face din ce în ce mai puțin competitivi. Fie că ne referim la salariul minim pe economie, la asigurări, la clasificări, la ITP-uri ori la muzica ambientală, trebuie să fim de acord că vine un moment cheie, pe care nu o să putem să-l depășim decât dacă suntem uniți.
Melodramatic sau nu, acesta este adevărul…
Personal, trebuie să spun faptul că admir eforturile depuse de toate organizațiile patronale cu privire la stoparea creșterii explozive a valorii RCA și apreciez, în special, nebunia cu care cei de la COTAR se luptă cu UPFR și CREDIDAM pentru o retribuție echitabilă, însă, la final, atunci când tragem cu toții linie, vedem că… am mai pierdut o luptă.
După tot ceea ce am spus, nu-mi rămane decât să-mi exprim nedumerirea…
De ce oare armata asta de BĂRBAȚI nu vrea să pună la modul serios în discuție sistemul actual de licențiere?
Pentru că, în cele din urmă, oricât de puternici avem impresia că suntem, nu vom reuși să ne luptăm „legați la mâini” cu operatori multinaționali, gen Flixbus, care nu au nevoie de liberalizare ca să intre în România.
Am amintit de Flixbus pentru că, în 21 ianuarie, și-au anunțat pasagerii din Croația, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă despre deschiderea a nu mai puțin de 15 curse pe zi… Partea neplacută este legată de faptul că intrarea Flixbus în Bulgaria, în România și în Bosnia-Herțegovina este dată drept iminentă.
Flixbus a fost lansat în 2013, ca un transportator, atenție, național german și a devenit cel mai mare/agresiv operator de transport de tip „intercity” – 45.000 de legături, 550 de destinații în 16 țări.
Un… Memento
Și dacă nici acest lucru nu vă îngrijorează, atunci dați-mi voie ca, la final, să vă spun povestea firmei Memento Bus. Pe scurt, Memento Bus este o companie de transport turistic care face parte din Memento Group of Companies, unul dintre grupurile de turism consolidate în Europa, având sediul central la Londra. Grupul aduce laolaltă agenții de turism specializate în outgoing, sub brandul Christian Tour, și propun pasagerilor din România un concept intitulat „Smart Cost Bus”.
Cei de la Christian Tour ne spun în față nouă, celor ce visăm la liberalizare, dar și celor care preferă licențele traseu drept soluție eternă, că vor redefini transportul, ducându-l de la „merge și așa”, la un transport „fără compromis”. Și, pentru aceasta:
- se gândesc la prețuri dinamice… Pe scurt, cu cât achiziționezi mai repede, atenție!!! – un voucher de călătorie, cu atât mai mic va fi prețul plătit!
- se laudă și cu o flotă de mașini cu 0 km la bord… noi-nouțe, performante și cu șoferi
experimentati;
- și, în final, 100% respect față de client.
Frumos, nu-i așa?
Oameni buni, cu sau fără liberalizare, Memento Bus se întamplă. Da’ mă gândesc că nu ne este teamă, pentru că ISCTR veghează.
Sabin OGREANU
director executiv DACOS
