Daca pana acum am vorbit aproape de fiecare data despre cum anume se contruieste o cladire, despre metode inedite sau pur si simplu despre cladiri interesante, de data aceasta ne-am gandit sa facem o scurta introducere a celor mai utilizate metode… de demolare.
Demolarea este pur si simplu daramarea mecanica a unor cladiri sau alte tipuri de structuri. Termenul este diferit de cel de deconstructie, care implica „demontarea” cladirii respective, cu grija de a pastra anumite elemente si materiale pentru a fi reutilizate. In cazul cladirilor mici, cum ar fi casele cu maximum trei etaje, demolarea este un proces destul de simplu, cladirile fiind „date jos” fie manual, fie mecanic, prin intermediul unor echipamente hidraulice, cum ar fi platforme de lucru la inaltime, macarale, excavatoare sau buldozere. Cladirile de dimensiuni mai mari pot necesita interventia unei bile de demolare – o greutate mare suspendata de un cablu, care este balansata pentru a lovi partea laterala a cladirii respective. Acest tip de bile sunt eficiente mai ales in cazul cladirilor zidite din caramida, dar nu sunt usor de controlat si, de multe ori, insuficient de eficiente. Metodele mai noi pot folosi utilaje hidraulice rotative de taiere sau echipamente de spart piatra (picoane) atasate la excavatoare.
Cea mai inalta cladire demolata prin metode ne-teroriste, deci cu intentia de a face loc altor proiecte, a fost, conform surselor de pe internet, cladirea Singer din New York, cu 47 de etaje, care a fost construita in 1908 si demolata in 1967-68, pentru a fi inlocuita de One Liberty Plaza.
Metode manuale
Inainte ca demolarea propriu-zisa sa poata incepe, sunt multi pasi ce trebuie urmati, printre care se numara inlaturarea azbestului si a materialelor periculoase sau refolosibile, obtinerea permiselor necesare si trimiterea notificarilor, deconectarea utilitatilor, exterminarea eventualilor daunatori (soareci, gandaci) si dezvoltarea unor planuri specifice de securitate si lucru. Pentru „rasturnarea” unei cladiri cu unul sau doua etaje, pot fi utilizate excavatoare hidraulice pentru „subminarea” acestora, strategia fiind controlul modului si directiei in care cladirea respectiva se va prabusi. Managerul sau coordonatorul de proiect trebuie sa determine unde anume trebuie intervenit cu utilajele pentru ca totul sa decurga in maniera dorita. Zidurile de obicei sunt subminate la baza cladirii, dar exista si alte posibilitati, in cazul in care designul cladirii o cere. De asemenea, trebuie luate in calcul si considerente legate de siguranta si de cum anume va fi curatat locul. Sunt folositi berbeci pentru demolarea elementelor din beton si foarfeci hidraulici pentru armatura metalica structurala.
In anumite cazuri, este folosita o macara cu bila pentru demolarea structurii pana la o inaltime convenabila, dar aceste tipuri de demolari se folosesc din ce in ce mai rar, din cauza riscurilor implicate. In ultimul timp, sunt utilizate mai des excavatoare de demolare cu raza mare de actiune, in situatiile in care nu este posibila demolarea prin explozie. Pentru structurile din beton, sunt utilizate ciocane hidraulice si alte tipuri de atasamente pentru maruntirea bucatilor de ciment pana la dimensiuni ce permit indepartarea lor. Pentru controlul prafului, sunt folosite furtune de stingere incendii, pentru a uda cladirea si ramasitele acesteia. Se mai pot folosi, de asemenea, incarcatoare sau buldozere, atat pentru demolarea propriu-zisa, cat si pentru incarcarea reminiscentelor, molozului etc, pentru eliberarea locului. In Franta, este folosita tehnica denumita Verinage, prin intermediul careia se slabeste rezistenta suportilor centrali, pentru a provoca prabusirea partii superioare a cladirii catre partea de jos, in mod simetric si rapid. De asemenea, compania japoneza Kajima Construction a dezvoltat o noua metoda de demolare care implica utilizarea unori cricuri hidraulice controlate computerizat pentru a sustine nivelul inferior atunci cand sunt indepartati pilonii de rezistenta. Apoi etajul se coboara pe cricuri si operatiunea se repeta pentru fiecare nivel in parte. Aceasta metoda este mai sigura si mai ecologica, fiind foarte utila mai ales in zone urbane aglomerate.
Implozia
Cladirile mari, cosurile inalte, turnurile sau alte tipuri de structuri pot fi distruse prin implozie, cu ajutorul explozibilor. Este o metoda foarte rapida – prabusirea in sine dureaza secunde – un expert avand grija ca aceasta cladire sa se prabuseasca pe propria amprenta, pentru a nu avaria structurile invecinate, fapt care este esential pentru structurile inalte din zonele urbane. Orice eroare poate avea rezultate catastrofale si unele dintre demolari au esuat, avariind serios structurile invecinate. Unul dintre cele mai mari pericole provine de la bucatile de constructie care zboara in toate directiile si care pot chiar si sa omoare privitorii daca nu sunt controlate cum trebuie. Si mai periculoasa este esuarea partiala a unei incercari de implozie. Cand o cladire nu se prabuseste complet, structura devine instabila, inclinandu-se la un unghi primejdios si fiind plina de explozivi inca nedetonati, dar armati, ceea ce face apropierea muncitorilor foarte dificila. Un al treilea pericol provine de la presiunea exercitata in timpul imploziei. Cand cerul este senin, unda de soc, cea de energie si cea sonora merg in sus si se disperseaza, dar daca plafonul de nori este jos, unda de soc poate merge orizontal sau diagonal, spargand geamuri sau cauzand alte daune cladirilor din jur. Desi implozia controlata este metoda la care se gandeste in general publicul atunci cand este vorba despre demolari, datorita spectaculozitatii sale, poate fi periculoasa si trebuie folosita ca ultima solutie, atunci cand alte metode nu pot fi aplicate sau ar deveni prea costisitoare. Pentru pregatirea unei cladiri pentru implozie, sunt necesare preparative laborioase, care dureaza saptamani sau chiar luni. Intai sunt indepartate toate elementele de valoare, cum ar fi cablurile de cupru, apoi alte materiale, elementele de sticla care pot fi periculoase si materialele de izolare, care se pot imprastia peste tot. Sunt indepartati si peretii care nu fac parte din structura de rezistenta. Se creeaza sparturi pentru explozibili in coloanele de rezistenta si podelele selectate, apoi se plaseaza explozibilii, cum ar fi nitroglicerina, TNT sau C4. Coloanele mai mici si peretii sunt infasurati in cordoane de detonare, iar scopul este de a folosi cat mai putin explozibil cu putinta. Zonele unde este plasat explozibilul sunt acoperite cu materiale geotextile groase si sisteme de imprejmuire, pentru a opri reziduurile care zboara in toate partile la detonare. Iar curatenia de dupa consuma mult mai mult timp decat demolarea propriu-zisa.
Deconstructia
Pentru ca am amintit la inceput despre aceasta, trebuie sa subliniem cateva aspecte despre deconstructie, care are ca scop minimizarea materialelor care se distrug si se arunca pur si simplu. Aceasta metoda implica inlaturarea materialelor pe categorii si sortarea lor pentru reutilizare sau reciclare. Cu o planificare riguroasa, aceasta abordare poate rezulta in anumite cazuri intr-o reducere a materialelor aruncate de pana la 90% si a emisiilor de CO2 in mod substantial. De asemenea, „crusher-ele” care pot lucra la fata locului pot transforma reziduurile de beton in agregate pentru stabilizarea solului sau pentru amestecuri de ciment.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
