„Un prieten adevărat este cel care simte că în această clipă ai nevoie de el” – (Oscar Wilde)
Când am început să scriu acest articol, mi-am dat seama că va fi extrem de greu să concentrez în câteva rânduri povestea unui om, unui coleg și prieten, despre care aș putea scrie o carte întreagă. Ne cunoaștem și muncim împreună de peste 20 de ani.
M-a însoțit în toate încercările mele, unele reușite, altele mai anevoioase, în aceeași branșă în care activez de 36 de ani și de care văd că nu mă pot desparți nici dincolo de vârsta pensionării. În afară de priceperea lui profesională, despre care voi vorbi în rândurile următoare, el a fost și a rămas un exemplu de loialitate față de angajator, un prieten pe care nu l-am mai întâlnit până acum.
Nimic din începutul CV-ului său nu pare a fi interesant: s-a născut la București pe 30 ianuarie 1976, a făcut întâi o școală ca toți băieții din cartier, apoi s-a înscris la Liceul Industrial Auto nr. 8, o școală din care au ieșit o mulțime de mecanici talentați. I-au plăcut, încă de mic copil, motoarele și, la nici 14 ani, a făcut prima reparație capitală la o Dacie 1100, a vecinului. După terminarea liceului, cu diploma de mecanic auto și permisul pentru cele ușoare și cele grele deopotrivă în mana, s-a angajat, întâi, ca șofer la o autobază. Celebrul, dar veșnicul bolnav ROMAN Diesel i-a fost și dascăl, dar și primul pacient încăput pe mâna doctorului de motoare. A descoperit că mecanica este mult mai captivantă decât mânuitul volanului și, în plus, îl lăsa să doarmă seara acasă.
La Romtrailer… și în Kazahstan…
Un prieten i-a povestit o dată că un nou înființat service pentru semiremorci, chipurile aparținând unui neamț, căuta mecanici. Și-a învins decepția că semiremorcile nu au nici motor, și nici cutie de viteze și s-a angajat la Romtrailer, companie pe care o dețineam. Nici el nu cred că bănuia că va rămâne acolo până la desființarea firmei și, mai târziu, și a succesoarei acesteia, având același proprietar, în 2011. Devenisem angajat al firmei Krone, care mă trimisese în pionierat, să vând semiremorci în Kazakhstan. Este inutil să mai menționez că a venit și acolo la mine, pentru a mă ajuta să montez, la -20°, primele 3 semiremorci venite, în pachet, din Germania. Și avea să mai vină de câteva ori, atunci când, departe de atelierul dotat din București, departe de acele multe mâini pricepute de acolo, și – poate cel mai greu – departe și de o limbă comună de comunicare, îmi lipsea nu numai un mecanic priceput, dar și un prieten de suflet.
Cursa de a avea în echipă unul dintre cei mai buni mecanici din branșă a câștigat-o Schwarzmüller. Legătura cu „șefu’” nu a încetat, însă, nici o clipă. În afară de el, doar un alt fost angajat de-al meu, din cei peste 140 din vremurile trecute, mă întreba, din când în când, cum îmi mai merge. Este, astăzi, un transportator recunoscut în branșă, specializat în transporturi frigorifice, patronul firmei Denis Spedition, Florin Tudose. Și de el mă leagă aceeași prietenie care te face sa te simți bogat, indiferent de grosimea portofelului.
… la Krone…
Vorbeam foarte des la telefon și, o dată cu preluarea unui post de director la nou
înființata fabrică de semiremorci Krone din Turcia, a venit, desigur, să mă viziteze. I-am arătat fabrica, i-am povestit tot ce știam despre Krone și l-am sunat pe directorul răspunzător pentru after sales de acolo: „salut Ralf, nu ai cumva nevoie de un mecanic foarte bun?”.
„Cât e de bun?” a răsunat vocea circumspecta a lui Ralf Faust.
„Îți trimit un raport peste câteva zile!” Apoi, am plecat cu el la Istanbul, să înlocuim câteva segmente de podele maltratate, la niște semiremorci frigorifice. O săptămână mai târziu, în anul 2013, era angajat ca mecanic la CTE și imediat închiriat cu normă întreagă la Krone Germania.
Nu le-a trebuit mult timp nemților să descopere talentul și aptitudinile lui. A venit cu nenumărate propuneri, atât pentru metode noi și mai eficace de reparație, dar și idei aplicabile încă din producția de fabrică propriu-zisă, pentru a elimina eventuale defecte de serie. De atunci și până în ziua de azi, călătorește prin lume în numele firmei Krone, face școlarizări la centrele de service mai noi, montaje la clienți, care primesc semiremorcile în pachete a câte 3, repară, pe ici pe colo, unde service-ul local nu se descurcă și urmează, din când în când, și cursuri de specializare la Krone, când apar noi produse sau accesorii. Iar, în primul lui concediu de odihnă, a venit, din nou, să mă ajute la un montaj, în Franța, unde subsemnatul a fost pentru un an director al filialei Krone.
… în toată Europa… și nu numai…
Am stat de vorbă cu el, cu harta Europei în mână. Îmi este mult mai simplu să enumăr țările în care nu a fost trimis: am găsit doar Grecia, Elveția, Serbia și Moldova, dar mai e timp și pentru ele. În plus, a organizat o școlarizare în Israel și a montat semiremorci în America de Sud, în Chile. Iar, în cel mai îndepărtat punct al Rusiei, a văzut un indicator pe șosea pe care scria: Moscova, 3.000 km…
L-am întrebat dacă a găsit vreodată timp să viziteze și orașele în care a fost, sau a văzut doar hotelul și atelierul de service. „Câte-o dată da, dar, de foarte multe ori, nu!”, mi-a răspuns. L-a impresionat Moscova cu imensitatea ei, dar l-a fermecat St. Petersburg, unul din cele mai frumoase orașe din lume. Acolo s-ar mai duce, cu drag, și cu familia, într-o scurtă vacanță, dacă s-ar putea. Își aduce aminte și de o întâmplare, care, acum, i se pare hazlie: a reparat, o dată, o semiremorcă afară, în curte, în timp ce ploua cu găleata. Când a tras acoperișul rabatabil înapoi, o întreagă cascadă de apa s-a revărsat peste el. Ghinion! Valiza cu hainele de schimb era lăsată la aeroport, gata pentru zborul următor…
Am fost curios să știu care este personalitatea cea mai impresionantă pe care a întâlnit-o. Mi-a răspuns fără ezitare: Ralf Faust! Apoi mi-a spus și care este persoana pe care o respectă cel mai mult, de ani de zile. Am roșit puțin.
Mulțumesc, Iulian Gloabă!
Dan SCHNICK
dan.schnick@ziuacargo.ro
