Imaginea folosită cel mai frecvent pentru transport și logistică este cea a unui camion – mare, greu, cu un motor diesel puternic și da, uneori scoate fum…
Ultimii ani pot fi priviți ca o perioadă în care, din punct de vedere economic, piața a căpătat un ritm accelerat. Ca într-o reacție chimică, care, în condiții normale, ar trebui să dureze o perioadă lungă, însă… odată ce apare un catalizator, totul se întâmplă foarte repede.
Pandemia, războiul, criza energetică, dereglarea lanțurilor logistice, inflația, politicile pentru protejarea mediului, „explozia” soluțiilor de digitalizare… toate au funcționat ca niște catalizatori, grăbind procesele unei tranziții care ar fi trebuit să dureze 10, sau chiar 20 de ani.
Nu toată lumea a rezistat!
Cea mai bună șansă se supraviețuire se spune c[ nu este dată de dimensiunea firmei, ci de capacitatea acesteia de a se adapta. Recunosc că îmi provoacă o senzație neplăcută acest termen – „supraviețuire”. Mi se pare firesc pentru o firmă să treacă prin momente de incertitudine la început de drum, în primii ani de activitate, însă să vedem atât de multe firme care au depășit 5 ani, 10 ani sau chiar 20 și continuă să „lupte pentru supraviețuire”…
Să fie oare ceva specific românesc? Poate multora le este mai ușor să rămână concentrați atunci când în joc este „supraviețuirea”, față de „planuri ambițioase de dezvoltare” care să te evidențieze în fața celorlalți…
Ceea ce mi-a atras atenția, în ultimele luni, a fost descoperirea unor firme aflate în dificultate, deși păreau (înainte de pandemie) foarte solide. Bine așezate pe segmentele lor de piață, cu manageri pregătiți și proceduri moderne, cu o bază materială importantă și o bună deschidere către inovație.
Aveți senzația că, în ultima vreme, muncim mai mult pentru a obține aceleași rezultate, sau chiar pentru mai puțin? Nu este doar o senzație!
Vechile rețete funcționează în continuare, însă, pur și simplu, produc mai puțin. Toate presiunile enumerate mai sus au avut efectul unei „barbotări economice” și acum foarte multe entități sunt într-un fel de suspensie, pentru a-și regăsi o poziție fixă. Iar asta înseamnă multe ciocniri – practic, o inflamare a concurenței. Câteva curse în minus cu clienții principali, câțiva eurocenți în plus la litrul de motorină, salarii ușor majorate, 2-3 „țepe” în plus față de media obișnuită… și, fără un motiv principal aparent, descoperi că situația s-a deteriorat.
Ce faci? Sunt multe potențiale soluții și sper că la ora actuală nu mai avem manageri/patroni care așteaptă întoarcerea „vremurilor bune”.
Ceea ce mi-a atras mie atenția de curând sunt două firme de transport care, la prima vedere, au depășit perioada dificilă fără să facă vreun efort deosebit și și-au menținut (și își mențin în continuare) profitabilitatea intactă. Evident, dispun de un management de calitate și au în spate mulți ani de experiență și o echipă unită. Însă, nu sunt nici cele mai mari companii, nu au cel mai nou parc din piață, nu dispun de cele mai evoluate soluții IT și nu putem vorbi nici despre o super specializare pe un anumit segment.
Cele două companii nu seamănă una cu cealaltă și modul de organizare și elementele pe care pun accent sunt, de asemenea, diferite. Dar am observat că fiecare dintre ele excelează (mai corect spus „sunt atente”) la câte un capitol.
Una dintre aceste companii a pus întotdeauna accent pe imagine – atât modul în care arată mașinile (curățenie și colantare) și ținuta șoferilor, cât și grija de a avea o prezență constantă oriunde a fost posibil (evenimente, acțiuni de responsabilitate socială etc.). Firma nu disponibilizează bugete importante de marketing! Pur și simplu, proprietarul este atent la acest capitol și răspunde „prezent” de câte ori poate.
Cea de-a doua firmă are un patron care pune accent pe relațiile interumane. Să nu credeți că nu se ceartă cu nimeni, niciodată. Însă, în general, oamenii cu care lucrează îl apreciază, pentru că este atent, se străduiește să înțeleagă nevoile și îngrijorările clienților și caută răspunsuri adecvate.
Evident, în ambele cazuri, nu este vorba despre o strategie elaborată, ci mai degrabă de personalitatea proprietarilor… și le-a mers! Ambele firme sunt vizibile pe zona lor de acțiune!
Despre globalizare vorbim de multă vreme, însă, în perioadele liniștite/așezate, majoritatea jucătorilor acționează pe zone auto delimitate, pe principiul efortului minim și a unei atitudini conservatoare. Ca într-o școală cu sute sau mii de elevi, unde însă majoritatea nu își cunosc decât colegii de clasă. Premianții sunt primii scoși în față și primesc notele cele mai bune, însă este timp și loc pentru toată lumea să se evidențieze… măcar pentru o notă de trecere.
Dacă, însă, dispar clasele și toții elevii școlii se adună într-o sală mare?
Teoretic, un expeditor din China poate intra (măcar parțial) peste piața unui expeditor din România, iar un transportator din țara noastră poate fi concurat direct de către un cărăuș portughez, sau unul georgian. Iar atunci când teoria devine practică… Nu este neapărat haos, ci pur și simplu jocul intră într-o altă fază.
Evident, nu toți „elevii școlii” mai pot spera să ajungă în față – sunt mult prea mulți, adunați cu toții într-o singură sală. Nici ridicând vocea nu vei obține rezultate, pentru că zgomotul de fond este asurzitor… Nici măcar premianții din vechile clase nu mai au o poziție sigură. Cum facem să ne evidențiem? Cum ne asigurăm că aceia care caută serviciile noastre ne pot identifica în mulțime? Cum individualizăm serviciul, pentru a maximiza șansele ca majoritatea clienților deserviți să ne țină minte?
Găsiți răspunsurile, fiecare pentru el, și schimbările vor aduce mai degrabă oportunități, și nu probleme.
Să nu fim naivi – cel mai simplu și rapid răspuns este să dai șpagă. Poate, însă, o asemenea abordare să ducă la construcții durabile? Ar fi o naivitate să credem asta.
Sintagma „De unde iese fum, este putere” am văzut-o sub forma unui sticker lipit pe o mașină veche. Cuvintele rămân de impact… mașina… ar putea fi schimbată.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
