Crezi că are vreo importanță modul în care ești perceput?
În tinerețe aveam un prieten, care… să spunem că se încadra foarte bine la categoria oamenilor „care nu sunt duși pe la biserică”. Odată la două fraze nu se putea să nu introducă o expresie „neacademică”, stârnea discuții, certuri și chiar conflicte, care puteau fi evitate cu ușurință, în mod normal.
Un mojic în toată puterea cuvântului. Am fost frapat, însă, de transformarea care se producea în el când venea vorba despre muncă. Indiferent că era la birou, sau primea un telefon în legătură cu job-ul, devenea, brusc, o persoană educată, cu un limbaj corect, concentrat și atent.
Deci nu doar mojic, ci și fals!
Urmărim cu atenție evoluția firmelor mari și, dintr-un anumit punct de vedere, este firesc. Ele ne oferă povești interesante, sunt sursă de inspirație, potențiali parteneri pentru afaceri profitabile și creatori de tendințe… poate ne stârnesc și puțină invidie? Aparent, traversează și mult mai ușor perioadele dificile, ca și cele de acum. Iau câteva „măsuri inteligente” și gata – au rezolvat problemele! Nu o fi chiar așa, dar, din exterior…
Ce se întâmplă, însă, cu firmele mici? Majoritatea noastră suntem mici…
Teoretic, îți faci calculele și ieși în piață cu tarife majorate, în concordanță cu vremurile pe care le traversăm… dar, evident, acest lucru nu se întâmplă. Calculele sunt la îndemâna oricui (nu trebuie să fii firmă mare) și chiar este recomandabil să le faci, pentru a avea o imagine la zi asupra realității. Dar să propui tarife semnificativ crescute față de cele cu care ai mers în trecutul apropiat… clienții pur și simplu nu le vor accepta, iar puterea de negociere a firmelor mici de transport este aproape inexistentă.
Adevărul este că întotdeauna a fost greu pentru firmele mici. Avem flexibilitate și în general ținem costurile la un nivel scăzut, însă, adesea, apare senzația că suntem ca niște frunze purtate de vânt, fără a putea face mare lucru. Nu-i așa?
Am putea, totuși, să creștem șansele pentru o aterizare ușoară (soft landing), atunci când traversăm furtuni economice?
Da, și sunt multe elemente la care putem fi atenți… Însă după 24 de ani de observații asupra pieței și sute, sau chiar mii de companii de transport pe care le-am cunoscut… Am ajuns la concluzia (este doar o părere personală) că, pentru o firmă mică de transport, cea mai bună apărare, care asigură cele mai mari șanse de reușită și supraviețuire o reprezintă… imaginea! Sau, mai bine spus, modul în care sunt percepuți oamenii din firmă și mai ales patronul. Pare ciudat?
O persoană agreabilă este întotdeauna favorizată… în orice grup. Însă în transporturi mai apare un element „agravant”. Sunt foarte mulți mojici! Iar un patron simpatic și educat iese în evidență ca o baliză luminoasă pe o mare întunecată. Și, la cum arată piața, acest avantaj va funcționa, în continuare, pe mulți ani de acum încolo.
Să analizăm puțin cuvântul – mojic ar putea fi asimilat cu un om prost crescut, obraznic, impertinent, bădăran, sau chiar țăran, folosind cuvântul în sens peiorativ. Poți face un minim de efort pentru a nu fi așa.
Ca transportator, însă, este nevoie de mai mult pentru a maximiza în sens pozitiv „efectul mojiciei”.
La fiecare interacțiune pe care o avem, ar trebui să răspundem la o întrebare – cum facem să nu creăm niciun deranj interlocutorului?
Pare simplu, însă, dacă pătrundem complexitatea acestei abordări…
Și, atenție, poate cel mai mare (și mai des) deranj pe care îl producem celorlalți este că îi descurajăm, iar acesta este ultimul lucru de care are nevoie… oricine. Pentru că este nevoie de mult curaj pentru a face afaceri în România.
După ani de zile, m-am reîntâlnit cu prietenul din tinerețe. Are exact aceeași abordare… doar că acum are propria firmă, cu destul de mulți angajați și este evident că îi merge foarte bine. Acum, cred că am greșit când l-am catalogat drept „fals”. Am ajuns la concluzia că el doar și-a respectat locul de muncă.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
