O experiență interesantă și grăitoare am trăit la începutul acestei luni. Este vorba despre două firme de transport, cu dimensiuni similare – ambele specializate pe un segment de nișă și ambele având activitatea concentrată pe zona centrală și de vest a Europei.
Prima companie este mai mult decât îngrijorată. Concurența puternică a dus la pierderea unui procent important din volumele transportate și, ceea ce este mai rău, oricât de mult a încercat să reducă costurile pentru a-și păstra clienții, tot a ieșit cu 20% peste oferta concurenților.
A doua firmă este precaută și afirmă că încearcă să stopeze investițiile în această perioadă, invocând pandemia și Pachetul Mobilitate 1. Însă… sub presiunea (pozitivă) a clienților, a trebuit, până la urmă, să își crească parcul de camioane și anul acesta…
Ați înțeles, bineînțeles, despre ce este vorba. Prima companie este una germană și proprietarul ei, ajuns într-un moment în care nu mai găsește soluții pentru viitor, a trimis o scrisoare deschisă către presa de specialitate din țara de origine. Dincolo de perspectivele sumbre cu care se confruntă, m-a impresionat tonul… Descurajat și dezamăgit de autoritățile care nu au putut opri declinul unei industrii și revoltat de faptul că, și atunci când apar acte normative favorabile operatorilor de transport vest-europeni, efectul este zero, în condițiile în care controalele sunt aproape inexistente. Despre concurența est-europeană, afirmă că nu are nicio șansă să îi facă față – este vorba în primul rând despre veniturile șoferilor, care antrenează costuri mult mai mari, în Germania și, în plus, șoferii, indiferent de unde ar veni, au pretenții mult mai mari față de angajatorii din vest.
Cea de-a doua companie este una românească. A crescut repede, reușind, în câțiva ani, să atingă nivelul pe care firma din Germania l-a dobândit în mai multe generații. Dacă Pachetul Mobilitate 1 nu va fi blocat în justiție, vor apărea unele probleme, dar este deja pregătită să își deschidă o sucursală în Germania. Despre amenzi… Evident că autoritățile din vest (cel puțin unele dintre ele) vânează camioanele est-europene, dar asta e! Toate amenzile sunt contestate și, dacă unele chiar trebuie plătite, nu reprezintă acest aspect o problemă „de viață și de moarte”.
Firmele est-europene sunt, în continuare, în ofensivă la nivel european și, în ultima vreme, sunt țintite tot mai mult segmentele de nișă. Practic, toate reținerile clienților din vest au fost spulberate. Calitatea serviciului oferit, încadrarea în program, seriozitatea, baza tehnică, pregătirea șoferilor, monitorizarea fiecărei curse… sunt tot mai multe companii din est care răspund celor mai stricte solicitări, păstrând, totodată, un nivel al tarifelor semnificativ sub cele practicate de operatorii din occident.
Baza tehnică a fost adusă acolo unde trebuie și discutăm, în primul rând, de vehicule noi și performante. A urmat utilizarea pe scară tot mai largă a soluțiilor IT și, astăzi, firmele românești ce operează în spațiul comunitar au la dispoziție măcar o soluție de telematică pentru a furniza informații destul de complexe pentru buna informare a clienților. Și mulți transportatori au depășit de mult acest nivel… Experiența acumulată de șoferi și dispeceri a fost ultima „lovitură” necesară pentru a se crea parteneriate solide, de lungă durată, cu clienții occidentali. Astăzi, porțile par deschise și putem identifica două aspecte semnificative, care vor întări și mai mult poziția firmelor românești de transport – pregătirea continuă a șoferilor și, mai ales, dezvoltarea capacităților și abilităților de comunicare. Modul în care șoferii și dispecerii comunică cu angajații clientului reprezintă cheia pentru evoluția viitoare a relațiilor contractuale.
Și acum vă invit să ne depărtăm puțin de „încrâncenarea” naționalistă.
Este evident că estul este pe val, pe zona transportului și motivele sunt mai complexe decât cele strict legate de nivelul salarial al șoferilor. Iar încercările, uneori prea fățișe, de a stopa exportul de servicii dinspre est spre vest nu pot schimba acest trend. O construcție atât de vastă precum este Uniunea Europeană trebuie să se concentreze, în primul rând, pe coeziunea dintre diferitele regiuni și nu poate permite derapaje semnificative de la principiile de bază, care includ o piață comună, fără restricții.
Evoluția firmelor românești de transport are în spate o șansă istorică și, dacă privim cu atenție, această oportunitate a fost exploatată inclusiv de transportatorii vest europeni, care au înțeles schimbările și au deschis puncte de lucru în est. Practic, în puține cuvinte, putem spune că au câștigat cei care au reușit să își dezvolte o viziune europeană, lăsând în urmă abordările și conceptele naționaliste.
Cei care nu au făcut acest pas… Ce șanse de redresare mai are o firmă occidentală de transport care pierde teren, an de an? Să își deschidă astăzi o sucursală în est? Ar putea fi prea târziu, în condițiile în care rezervele financiare nu mai sunt la fel de generoase ca în trecut și mirajul produs de investitorii occidentali în țările din est s-a diminuat mult, dacă nu a dispărut, deja, în totalitate.
Astăzi, firmele din est (inclusiv din cauza PM 1) sunt, de asemenea, în fața unui test – vor deveni europene în adevăratul sens al cuvântului, fiind gata să se adapteze rapid la realitățile pieței, fără a-și impune bariere legate de granițe care, astăzi, nu mai există?
Avem un avantaj – putem vedea erorile colegilor din vest! Să sperăm că nu le vom repeta.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
Împreună mișcăm lucrurile!
