Continuăm seria prezentării practicilor din piață care, chiar dacă uneori sunt în granițele legale, au ca efect distorsionarea pieței și adâncirea crizei prin care trece sectorul transporturilor.
- Obligativitatea șoferului de a încărca/descărca marfa
Art. 17 alin. 4 din Convenția CMR exonerează transportatorul de răspundere atunci când încărcătura este avariată/pierdută ca urmare a manipulării, încărcării, stivuirii, sau descărcării mărfii de către expeditor sau destinatar, sau de către persoane care acționează în contul expeditorului sau al destinatarului.
„Șoferul nu ar trebui obligat la încărcare/descărcare câtă vreme, în funcție de specificul fiecărui tip de încărcătură, modul de manipulare, încărcare, stivuire, descărcare diferă”, a arătat Alin Dicu, branch manager Asko International Insurance Broker.
Sub nicio formă transportatorul nu poate fi responsabil pentru ambalarea insuficientă sau încărcarea defectuoasă. Art. 17 CMR exonerează, în clar, de răspundere pentru aceste cauze, atâta timp cât sunt acțiuni ale expeditorului sau ale unui terț. „Nici nu ar putea să fie responsabil șoferul, având în vedere că nici în școlarizarea profesională nu se discută despre altceva decât de siguranța în trafic. Accelerațiile, factorii de frecare, metode de testare, factori de siguranță, forța de masă în timpul transportului sunt în sfera de activitate a logisticii și stau la baza confecționării dispozitivelor de asigurare, operațiuni ce cad în sarcina expeditorului/beneficiarului”, a explicat Alin Dicu.
Fiecare tip de marfă este particular și are o modalitate proprie de ambalare și încărcare, astfel încât să reziste la un transport obișnuit.
- Lipsa unor programări clare pentru încărcare/descărcare
Art. 15 alin. 1 și 2 din Convenția CMR prevede că, în cazul în care, după sosirea mărfii la locul de destinație, se ivesc impedimente la eliberare, transportatorul cere instrucțiuni de la expeditor. Dacă destinatarul refuză marfa, expeditorul are dreptul de a dispune de aceasta. Chiar dacă a refuzat marfa, destinatarul poate oricând să ceară eliberarea ei, atâta timp cât transportatorul nu a primit instrucțiuni contrarii de la expeditor.
Art. 16 alin. 1 din Convenția CMR prevede că „Transportatorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor legate de solicitarea de instrucțiuni sau cele determinate de executarea instrucțiunilor primite, cu condiția ca aceste cheltuieli sa nu fie consecința culpei sale.”
„Dacă i se cere transportatorului să aștepte la descărcare peste termenul agreat și se confruntă cu o întârziere ce nu este rezonabilă, acesta are dreptul la despăgubiri pentru timpul pierdut, în care nu a putut exploata autotractorul”, a precizat Alin Dicu.
Art. 16 alin. 2 din Convenția CMR prevede că „În cazurile indicate în articolul 14 paragraful 1 și în articolul 15, transportatorul poate să descarce imediat marfa în contul persoanei care are dreptul să dispună de aceasta; după această descărcare, transportul este considerat terminat. Transportatorul își asumă, atunci, păstrarea mărfii. El poate, totodată, să încredințeze marfa unui terț și nu este, atunci, răspunzător decât de alegerea judicioasă a acestui terț. Marfa rămâne grevata de creanțele rezultând din scrisoarea de trăsură și de toate celelalte cheltuieli.”
Art. 16 alin. 3 din Convenția CMR prevede că transportatorul poate să procedeze la vânzarea mărfii, fără să aștepte instrucțiuni de la persoana care are dreptul să dispună, când natura perisabilă a mărfii sau starea ei o justifică sau când cheltuielile pentru păstrare sunt disproporționate fată de valoarea mărfii. În celelalte cazuri, el poate, de asemenea, proceda la vânzarea mărfii, dacă, într-un termen rezonabil, nu a primit din partea persoanei care are dreptul să dispună de marfă instrucțiuni contrarii, a căror executare îi poate fi cerută în mod echitabil.
- Penalități reținute din facturi
Compensarea reprezintă o modalitate de stingere a obligațiilor. În contractele ce presupun prestații reciproce ale părților, fiecare dintre ele poate refuza executarea propriei obligații, până la executarea obligației celuilalt. De exemplu, dacă marfa a ajuns cu întârziere la destinație și există un prejudiciu dovedit, cauzat de această împrejurare, se poate reține prețul transportului pentru acoperirea acestuia.
Nu este justificată reținerea prețului unui transport executat fără probleme, pentru acoperirea unui prejudiciu generat în executarea unui alt transport.
În concluzie, nu există niciun temei legal în baza căruia transportatorului să-i fie reținute sume de bani (facturi ajunse la scadență) rezultate din alte transporturi prestate corespunzător.
- Depășirea termenelor de plată
Orice obligație de plată a unei sume de bani este purtătoare de dobândă legală, în caz de întârziere la executare. „Pentru plățile făcute cu întârziere, dobânda datorată este cea penalizatoare, adică mai mare cu 4 puncte procentuale, iar între profesioniști se mai adaugă încă 4 puncte procentuale. Așadar, chiar dacă nu sunt prevăzute în contract penalități de întârziere pentru neplata prețului transportului, suma este purtătoare de dobândă legală”, a explicat Alin Dicu.
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
