Companiile românești au nevoie, din ce în ce mai mult, sa importe forță de muncă din alte state și chiar de pe alte continente. În afară de birocrația stufoasă și de costurile enorme de care companiile se lovesc, cele mai multe dintre aceste companii nu au fost și nu sunt pregătite pentru managementul diferențelor culturale.
Sunt multe aspecte de care ar trebui să ținem cont, atunci când ne dorim diversitate multiculturală, în companiile în care muncim.
- Bariera lingvistică
Aceasta există „… chiar și dacă angajații noștri sunt din Republica Moldova, unde se vorbește românește”, subliniază Monica Derecichei, consultant HR, ReMArkable Consulting. „Chiar dacă vorbim aceeași limbă, cuvintele, uneori, au alt sens.”
- Bariere culturale, care țin de cultură, religie, alimentație, îmbrăcăminte.
Schimbările, mai ales într-o țară conservatoare, cum este România, sunt destul de greu de acceptat. De aceea, trebuie să avem oamenii pregătiți, în departamentele de HR, care să facă față acestor provocări.
Care sunt mecanismele?
- „Când o companie decide să devină multiculturală, angajații din interior vor reînvia stereotipurile lor negative; de aceea, pentru ca un mediu multicultural să aibă succes într-o organizație, chiar persoanele din interior trebuie să fie multiculturale și, înainte să începem să spunem că trebuie să se descurce cu limbi de circulație internațională, trebuie să fie tolerante cu alte culturi, să cunoască alte culturi, comunicarea non verbală, autoritatea, modurile de interacțiune”, spune Monica Derecichei.
- Organizația trebuie să treacă de la faza pasivă, a recunoașterii diversității, la cea activă, a managementului diferențelor culturale, în care să ofere șanse egale tuturor.
- O cultură organizațională puternică, bazată pe respect reciproc, un cod comun, cu reguli de comportament și comunicare, și implicarea managerilor în susținerea lor permanentă pot elimina multe din posibilitățile de conflict pe baza diferențelor culturale.
„Dar diversitatea are și beneficiile ei, nu vine doar cu provocări și probleme; de exemplu, creativitatea, inovația”, adaugă consultantul HR. „Prin aducerea împreună a unor persoane cu perspective și experiențe diferite, multiculturalismul creează un climat propice pentru inovație și creativitate. Abordarea problemelor și găsirea soluțiilor devin mai bogate și mai complexe, ducând la creșterea competitivității organizației.”
Șoferii străini, o soluție viabilă?
Chiar dacă este dificil, există deja multe companii te transport românești care au făcut deja pasul de a lucra cu șoferi din afara țării, ba, uneori, chiar și din afara Uniunii Europene. „Înainte de toate, trebuie să fii destul de conștient de criza mare de șoferi profesioniști care exista pe piață, atât în România, cât și în întreaga Europă. În același timp, sa realizezi că România nu produce atât de mulți posesori de categoria C+E câți sunt necesari pe piața internă… dar ce să mai zicem și de câți iau calea vestului! Nu reușești să-ți planifici, doar cu resursele umane din țară, o creștere a afacerii, când știi ce criză mare de personal există”, spune Alexandru Borza, manager flotă, explicând de ce acest pas este necesar, în anumite cazuri.
La modul concret…
- Pentru o abordare profesionistă și corectă, este necesară o foarte bună documentare a culturii țării de origine, pentru a înțelege de ce șoferul are anumite comportamente/practici.
- Bariera lingvistică n-ar trebui să fie o piedică, asta atâta timp cât, pe lângă șofer, în funcție de dimensiunea companiei, se aduce și personal auxiliar, (dispeceri sau poziții care să le ofere suport noilor veniți).
- Instruire și perseverență din partea angajatorului, până când acesta este sigur că oamenii înțeleg ce au de făcut și ce nu, pentru asimilarea regulilor și reglementărilor naționale și europene.
„Odată înțelese cultura și practicile din țara de proveniență a noului/noilor angajați, aceștia te vor respecta într-un mod deosebit. Dacă ar fi să fac o comparație, poate ceva similar modului în care șoferii noștri profesioniști care muncesc în vestul Europei își apreciază dispecerii, managerii sau patronii din țările unde sunt angajați”, subliniază Alexandru Borza, adăugând că, în ceea ce privește angajarea și integrarea șoferilor străini, anumite exemple din țări ale blocului estic, care au mai multă experiență în domeniu, deja, pot fi luate și analizate, iar cele mai bune practici se pot introduce și la noi, pentru a mai relaxa din această presiune uriașă.
Raluca MIHĂILESCU
raluca.mihailescu@ziuacargo.ro
