Prezentul material încearcă să răspundă sau să ofere răspunsuri la întrebările care circulă între transportatori și expeditori referitor la forța majoră și efectele acesteia, în contextul actual, al COVID-19. Apariția acestuia, evoluția lui și efectele produse au creat, deja, perturbarea activității și, chiar, stoparea acesteia, cu efecte dezastroase. În acest context, forța majoră și cazul fortuit pot fi avute în vedere de cei implicați pentru exonerarea, măcar parțială, de răspundere pentru prejudiciile produse.
Pentru început, să vedem ce spune Codul civil român (Legea 287/2009) – actul normativ care reglementează cele două cauze de exonerare de răspundere:
„Art. 1351 – Forța majoră și cazul fortuit
(1) Dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
(2) Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Dacă, potrivit legii, debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat și în caz de forță majoră.”
Deoarece Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) nu are prevederi exprese la forța majoră și cazul fortuit, deși cuprinde cauze de exonerare de răspundere atât pentru transportator, cât și pentru expeditor, vom analiza, succint, în cele ce urmează prevederile Codului civil român.
Observații
Cele două cauze de exonerare de răspundere se aplică atunci când legea nu le interzice și atunci când sunt menționate în calitate cauze de exonerare de răspundere de părțile care au încheiat o convenție. În contract, părțile pot extinde, sau, dimpotrivă, diminua sfera evenimentelor pe care le consideră cazuri de forță majoră.
Concret, față de starea de fapt existentă la un moment dat, pot avea efect exonerator de răspundere chiar și împrejurările care, fără să fie nici total imprevizibile, nici total invincibile, să constituie, totuși, obstacole reale în executarea obligațiilor contractuale, fără culpa părții/părților contractante, cum ar fi anumite măsuri restrictive luate de organele de stat competente. Un exemplu în acest sens: restricționarea transporturilor.
Fără transport, mai există economie???
Fără transport, toată activitatea (sau cel puțin 99%) nu va mai exista. Cu toate astea, observăm în jur multe bâlbâieli în ceea ce privește atitudinea autorităților față de activitatea transportatorilor și expeditorilor români.
Revenind la cele două cauze de exonerare de răspundere, forța majoră și cazul fortuit, consider că autoritățile competente trebuie să se implice în susținerea acestei ramuri, să acorde facilități care să ajute atât transportatorii, cât și beneficiarii acestora să treacă mai ușor peste efectele negative ale situației generate de COVID-19.
Consider că apariția COVID-19 în România nu determină, de la sine, apariția unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.
Ceea ce creează premisele unui caz de forță majoră/caz fortuit sunt măsurile restrictive impuse de autoritățile statale, ca urmare a răspândirii COVID-19: carantina obligatorie, limitarea posibilităților de deplasare, închiderea frontierelor, suspendarea activității unităților de învățământ, a localurilor de alimentație publică, toate acestea pot întruni elementele constitutive ale unei forțe majore.
În analiza de la caz la caz, va trebui să se țină seama de mai mulți factori, cum ar fi: legea aplicabilă contractului (transport intern sau transport sub incidența Convenției CMR), clauzele contractuale, locul executării contractului, consecințele concrete ale COVID-19 și ale măsurilor restrictive etc.
Prin Decretul Președintelui României 195/2020, din 16 martie 2020 (Monitorul Oficial 212/2020), a fost instituită starea de urgență pe teritoriul României pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 16 martie 2020. Au fost luate măsuri restrictive de imediată aplicare și s-a creat cadrul legal pentru luarea, pe viitor, a altor măsuri restrictive.
Un sfat
Consider că, prin dialog și discuții serioase, putem diminua efectele negative ale COVID-19. Aceste discuții și dialog trebuie să fie atât între partenerii contractuali (transportatori, expeditori, beneficiari, societăți de leasing, societăți de asigurări etc), cât și între aceștia și statul român, prin autoritățile competente. Lipsa unui dialog eficient, acum, creează premisele unor litigii în instanță, ceea ce va duce la aglomerarea nejustificată a instanțelor judecătorești, după încetarea stării de urgență, printre altele.
avocat George IACOB-ANCA
george@iacob-anca.ro
IACOB-ANCA&ASOCIAȚII
