Un caz incredibil a zguduit lumea transporturilor românești – aparent, o firmă mare din Suceava își făcea inspecțiile tehnice periodice la camioane, fără să le mai aducă în țară, evident, în mod fraudulos.
Cazul, publicat inițial în cotidianul Bună Ziua Iași (BZI) și devenit, între timp, dosar penal, instrumentat de poliția din Suceava, ne-a atras atenția. Discutăm de o firmă mare, cu o flotă importantă, de câteva zeci de autovehicule (conform datelor primite de la poliție) și cu o vechime mare pe piață. O companie care a cunoscut o dezvoltare fulminantă și, aparent, sănătoasă, în ultimii zece ani, cu investiții importante în flotă, cu aproape 100 de angajați… De ce să te pretezi la o asemenea practică ilegală și atât de riscantă, din punct de vedere al unor eventuale dosare penale?
„Este pe bani!” mi-a spus unul dintre transportatorii cu care am discutat despre acest caz. Mulți bani, dacă luăm în considerare că, în urma discuțiilor avute cu mai mulți jucători din piață, neaducerea camionului în țară pentru ITP înseamnă reducerea costurilor cu între 1.500 și 5.000 de euro per camion, per an. Diferența apare în funcție de capacitatea de a găsi marfă pentru această cursă și distanța dintre rutele europene unde operează firma și sediul acesteia din România.
Povestea unui fenomen
Dar să începem cu începutul. Atunci când afli de un asemenea caz, atât de… penal, îți pui problema că este probabil ca în spate să fie o posibilă răzbunare sau răfuială între firme concurente și nu ar fi pentru prima dată când unele companii românești se ponegresc, cu ajutorul presei. Astfel, am început propria investigație. Iată ce am aflat: aparent, toată lumea din transporturi știe de această practică; se pare că, în ultimii doi ani, a cunoscut o dezvoltare ce o ridică la un nivel ce poate fi catalogat ca „fenomen”.
Toți cei cu care am vorbit au avut în minte același procent – aproximativ 50% din flota de camioane ce operează pe Comunitate obține ITP fraudulos, de la distanță. Cu alte cuvinte, încă o „tinichea” care atârnă la gâtul transportului românesc. Totuși, o „tinichea” specială, care se dovedește a fi o capcană extrem de periculoasă pentru cei care nu au rezistat tentației.
Obținerea ITP fără a aduce camionul în țară este, aparent, banală.
„În cazul de față, firma de transport are același tip de mașină și culoare pentru întreaga flotă. De asemenea, are dubluri pentru toate plăcuțele de înmatriculare. Unul dintre camioane este menținut permanent acasă – camionul matriță. În funcție de momentul expirării ITP, acestui camion îi sunt atașate plăcuțele de înmatriculare ale autovehiculelor ce rulează în Comunitate. Astfel, camionul este dus la stația ITP și i se fac verificările”, a explicat Vlad Alexa, jurnalist al cotidianul BZI, care a investigat cazul.
Documentele originale erau trimise cu microbuzul, probabil odată cu schimburile de șoferi. Astfel, o săptămână sau două, camioanele mergeau fără documente.
Și totuși… Conformitatea între documente și mașina verificată pe linia ITP este verificată, în mod obligatoriu, de către angajații service-ului. În plus, toată acțiunea de verificare este filmată, imaginile ajungând la RAR. Mai mult decât atât, există un soft care blochează, în mod aleatoriu, mașinile verificate pe linia ITP. În aceste cazuri, cel mai apropiat echipaj RAR față de respectivul service se deplasează la fața locului și verifică încă o dată mașina, inclusiv din punct de vedere al conformității documentelor. Practic, verificarea seriei de șasiu, pentru a se asigura că este aceeași pe cartea de identitate a vehiculului și pe mașină, face parte din aceste verificări obligatorii…
„Este greu de crezut că autoritățile locale (măcar o parte dintre acestea) nu cunoșteau situația. Am contactat și angajații unuia dintre service-uri, aceștia au simțit imediat că lucrurile nu sunt ok și, practic, și-au pasat telefonul de la primul angajat la șeful de stație, apoi la șeful de service și apoi la patron, însă nimeni nu a vrut să spună nimic, fără, însă, a nega situația”, a povestit Vlad Alexa.
De asemenea, surse din cadrul poliției ne-au confirmat faptul că, deși suntem la începutul anchetei, există suspiciuni de corupție.
Totodată, surse din cadrul ISCTR ne-au explicat că, chiar și în cazul controalelor de fond, la sediul firmelor de transport, nu este uzual să fie verificat faptul că momentul obținerii ITP coincide cu prezența camionului în țară.
Astfel, aparent, cu ajutorul unui service „prieten”, poți obține ITP și, apoi, poți spera că nimeni nu va descoperi fapta.
Totuși, urme rămân! Și sunt aproape imposibil de șters.
La mâna șoferilor
Transporturile sunt o afacere grea, domeniul fiind extrem de competitiv, iar soluțiile de reducere a costurilor nu pot fi refuzate. Poate o faptă ce, în mod evident, presupune o infracțiune să fie acceptată la categoria „soluții”? Pentru multe firme/patroni, poate că au dispărut deja (sau nu au existat niciodată) diferențele, uneori fine, între fapte imorale, contravenții și infracțiuni.
Primele sunt subiective și diferă de la om la om, a doua categorie riscă să aducă amenzi, mai mari sau mai mici, însă segmentul infracțiunilor presupune trecerea la un alt nivel. Aici, îți riști firma, averea și chiar libertatea. Iar dacă procentul estimat mai sus este real, numărul mare de firme care au făcut ITP fraudulos, a încurajat pe tot mai mulți să intre în horă. Pe principiul – „dacă toată lumea face așa…”
Și pentru ca această capcană să fie completă este nevoie, în general, de angajați care, la un moment dat, să își dorească să facă rău firmei și/sau patronului.
Prinse în obsesia reducerii costurilor cu orice preț, probabil firmele de transport care au utilizat metoda obținerii ITP la distanță au uitat că relația cu conducătorii auto este, în mod tradițional, una extrem de perisabilă.
Șoferii sunt aproape în permanență nemulțumiți, iar, la cele mai mici sincope, apar reclamațiile.
Întorcându-ne la cazul firmei din Suceava… cauza deconspirării fraudei ITP este legată, în mod paradoxal, de pandemie. Firma a redus activitatea, în perioada stării de urgență, și, la fel ca mulți transportatori, a fost nevoită să aducă camioanele și șoferii în țară. „Rețetă” aproape sigură pentru explozia butoiului cu pulbere – șoferi care nu mai au de lucru și, implicit, cu venituri diminuate.
„Cazul a ajuns întâmplător la noi, printr-un șofer, pe fondul unor nemulțumiri legate de bani. O nemulțumire mare a fost legată de faptul că firma a impus șoferilor o factură de 1.800 euro de persoană, sumă aferentă unui abonament privind traficul de date (internet, localizare autovehicule…). Se pare că aparatele ar fi trebuit resetate, pentru a opri traficul de date. Pe lângă cei 1.800 de euro, mai era o sumă de aproximativ 2.000 de euro pe care angajatorul întârzia să o achite”, a explicat jurnalistul BZI.
Auzind asemenea plângeri, îți dai imediat seama că avem de-a face cu un patron pus pe îmbogățire pe spinarea șoferilor.
Dar dacă, adevărul este puțin mai nuanțat?
Dacă șoferii (cei cu plângerea) au abuzat de un abonament privind datele mobile, pus la dispoziție de companie? Să presupunem că transportatorul are respectivul abonament exclusiv pentru operațiunile firmei, însă pandemia, care a dat peste cap majoritatea fluxurilor logistice, duce la blocarea unor camioane în parcări pentru mai multe zile. Șoferul găsește o metodă să utilizeze internetul aferent abonamentului și, din nou presupunem, se uită aproape fără întrerupere la filme pe internet. În penuria de șoferi cu care se confruntă piața, în general, patronii au tendința să treacă cu vederea depășirile mici, dar când se repetă… și depășesc suma de 1.000 de euro…
Legal, banii nu pot fi reținuți printr-o decizie unilaterala a companiei, dar nu sunt puține firmele care au încercat acest lucru, când au fost puse în situații asemănătoare.
Apoi ajungem la „schemele” uneori alambicate folosite de transportatori pentru a se asigura că șoferii pleacă în cursă pregătiți. Cum ar fi, de exemplu, reținerea unor sume care să constituie avansul pentru cursa următoare. Se practică în piață. Nu am cercetat legalitatea acestor demersuri, însă nici nu fac obiectul acestui articol.
Cert este că unii șoferi nemulțumiți încercau să găsească o modalitate de a-și recupera banii, iar un eventual articol în presă ar fi putut reprezenta o presiune în plus pentru atingerea scopului.
„Stând de vorbă cu primul șofer, mi-a spus și despre practica legată de ITP. Aici, am realizat că discutăm de ceva foarte grav, pe lângă celelalte aspecte reclamate. Acest prim șofer cu care am discutat a reușit să intre în posesia documentelor care atestau obținerea ITP pentru un camion, care, în același interval orar, se afla în Belgia”, a arătat Vlad Alexa.
Nu este de mirare că, deși inițial a fost un singur șofer, apoi, tot mai mulți au început să vorbească și chiar să facă plângeri, în special la ITM, fiecare în județul lui de domiciliu.
De asemenea, în urma articolului BZI, poliția din Suceava s-a autosesizat și a început ancheta cu privire la fraudarea ITP.
„Practic, scandalul s-a dezvoltat de la o zi la alta, în perioada mai-iunie, în iunie fiind publicat și articolul legat de ITP, iar poliția m-a contactat, la începutul lunii august, pentru a o pune în legătură cu șoferii”, a afirmat Vlad Alexa.
Surse din cadrul poliției ne-au confirmat faptul că, la acest moment, dosarul se instrumentează, fiind în coordonarea unui procuror. Practic, au fost 14 percheziții la persoane fizice și juridice. Au fost ridicate telefoane și calculatoare de la compania de transport și alte patru firme – service-uri cu care firma de transport a colaborat pentru obținerea certificatelor ITP. Informațiile sunt verificate, la ora actuală, însă este de așteptat ca finalizarea dosarului să se realizeze într-o perioadă relativ lungă de timp (luni de zile), având în vedere numărul mare de martori (șoferii), volumul de date și numărul redus de oameni implicați în anchetă. Practic, este verificat fiecare autovehicul în parte și modul în care a obținut ITP-ul în ultimii ani. Discutăm de imagini de pe camerele aferente liniilor ITP, date din tahografele mașinilor, documente fizice… Însă, chiar dacă va dura mult timp, „urmele” sunt clare. Practic, dacă frauda este reală, anchetatorii au la dispoziție dovezi clare care să ateste poziția camionului la momentul obținerii ITP (GPS, tahograf, CMR, poliția de frontieră și, la nevoie, autorități din alte țări).
De asemenea, cazul se va „dezvolta”, în condițiile în care unul dintre service-uri are, la rândul său, flotă de camioane.
Este acesta un fenomen? Sunt și alte firme implicate? Toate semnele arată că da.
„Documentarea acestui caz a fost surprinzător de ușoară. De obicei, pentru o asemenea anchetă, ai nevoie de luni de zile pentru strângerea informațiilor, însă, în acest caz, lucrurile au fost clare imediat ce a apărut nemulțumirea șoferilor. Aceștia chiar s-au mirat că eu am insistat pe problema legată de ITP. Mi-au spus că ei oricum își schimbă des locul de muncă și toată lumea face asta. Îmi povesteau despre frauda ITP ca despre ceva banal și firesc: «toată lumea știe asta și toți fac la fel!», «Cum, tu nu știai?». Șase șoferi diferiți au avut aceeași expresie. Inițial am crezut că este un caz izolat, însă se pare că nu este așa. Sperăm ca poliția să extindă ancheta și către alte firme, pentru că sunt dovezi evidente și reclamații depuse. Am primit semnale că inclusiv în Iași există firme de transport care fac același lucru și continuăm cercetările”, a precizat Vlad Alexa.
Merită să mai comentăm un aspect. Deși, la prima vedere, obținerea ITP „de la distanță” aduce beneficii importante, fără să se sesizeze cineva asupra faptului… urmele rămân adânc trasate pentru o perioadă lungă de timp, probabil pentru totdeauna.
Merită banii riscul?
„Probabil că acest fenomen a luat amploare, pentru că s-au împărțit bani în stânga și în dreapta. Nu este o întâmplare că județele periferice au firme de transport foarte dezvoltate, și de marfă, și de persoane și, adesea, persoanele care au dezvoltat aceste afaceri intră și în politică. În plus, sunt comunități restrânse, unde fiecare se cunoaște cu fiecare și se ajută între ei. Aceasta a fost și impresia șoferilor care au preferat să facă reclamații în alte județe și inclusiv la presă, au apelat la noi, o publicație din Iași”, a comentat Vlad Alexa.
Sunt voci în piață care au tendința să acorde îngăduință acestui fenomen – concurența cu transportatorii occidentali este dificilă și întoarcerea camioanelor în țară pentru ITP pare inutilă și costisitoare, iar camioanele noi oricum ar trebui să fie într-o bună stare tehnică. Un camion fără ITP reprezintă, însă, un mare pericol!
Și chiar dacă am trece peste aspectele legate de siguranță (deși nu ar trebui), apelarea la această metodă ilegală lovește, în primul rând, în piața românească de transport, creând premisele pentru scăderi suplimentare ale tarifelor de transport și, implicit, punând o presiune și mai mare pe firmele românești corecte.
Guvernul, la rândul său, a anunțat demararea unui control, la nivel național, pentru depistarea cazurilor de ITP obținut fraudulos.
Dar, până atunci, rămânem cu ceea ce spunea unul dintre polițiștii implicați în anchetă: „cel puțin o vreme, în România, nu se va mai obține ITP pe căi incorecte.”
În încheiere, consider necesar să lămuresc două aspecte. Primul, este legat de faptul că am apelat la jurnaliștii de la cotidianul Bună Ziua Iași pentru a spune povestea acestui caz. Informațiile sunt deja publice și în plus, am realizat la rândul nostru investigații, însă ne-am dorit ca fiecare transportator în parte să înțeleagă cât de ușor se poate documenta un asemenea caz în presă, care apoi se poate transforma într-un chinuitor dosar penal. Mai ales dacă informațiile vin din interior, adică de la șoferii firmei. Iar fraudarea ITP-ului reprezintă o faptă care vulnerabilizează juridic în exclusivitate firma de transport, șoferii neavând nici o responsabilitate. Practic, orice firmă de transport care a obținut ITP-ul incorect devine potențial șantajabilă, iar un asemenea subiect/caz nu poate fi refuzat nici de presă și nici de autorități.
De asemenea, ați observat, bineînțeles, faptul că nu am pomenit numele firmei de transport implicată în acest caz. Este firesc ca, în articolele din presă, să apară numele, chiar dacă vinovăția va fi dovedită sau nu în instanță. Noi am decis să nu o facem, tocmai pentru că avem suspiciunea că un număr foarte mare de firme utilizează această metodă ilegală, iar reprezentanții firmei incriminate ne-au furnizat argumente care explică, sau cel puțin pun, pentru moment, sub semnul îndoielii acuzațiile. Totodată, trebuie să luăm în calcul și ordinea lucrurilor: ar fi firesc ca orice transportator să aibă tăria să spună „nu” în fața unei propuneri ilegale, însă, cel mai probabil, „oferta” a fost gândită și comercializată de service-uri care dețin linii ITP.
Ușor ironic, un specialist în transporturi ne recomanda să publicăm numele celor care reușesc să se organizeze astfel încât să obțină corect ITP-ul, ca un bun exemplu pentru ceilalți.
Poate că acest caz va însemna o întoarcere la 180 de grade a pieței și numărul transportatorilor dispuși să realizeze acțiuni cu potențial de infracțiune să intre pe o pantă descendentă. Sperăm…
Radu BORCESCU
radu.borcescu@ziuacargo.ro
